UNIUNEA MONDIALA A ROMANILOR LIBERI     |     home
ROMANUL LIBER   |   Cine ma cunoaste ....   |   NUMARUL 1/2000   |   Vol I, Nr 2, Iulie 2000   |   UMRL si TvR   |   RL-ep august

ROMANUL LIBER PAGINI ELECTRONICE ALERTA !

U M R L
UNIUNEA MONDIALÃ A ROMÂNILOR LIBERI




Secrtarul-general        

Paris 14/07/00.


D-sale
D-nei Ligia ENACHE
C/o TVRi, Bucureºti


Re: Emisiunea Dvs. "Scrieþi-ne ºi vã rãspundem", 12/07 a.c.



Stimatã Doamnã,

Interview-ul pe care l-aþi luat D-lui Munteanu - auto-intitulat "Preþedinte al UMRL" - ne obligã sã facem unele precizãri a cãror importanþã este cu atât mai mare cu cât niciodatã, din 1989 încoace, nu a domnit atâta confuzie în opinia publicã din România.

I - Cu privire la UMRL

1/ Uniunea Mondialã a Românilor Liberi este o organizaþie internaþionalã care asociazã persoane fizice þi persoane juridice, al cãrei scop este de a lupta pentru restaurarea libertãþii ºi a democraþiei în România, ºi de a restabili prin mijloace conforme cu Dreptul Internaþional graniþele Þãrii de la 1 Septembrie 1939. Constituitã la 20 Mai 1984, UMRL a preluat funcþia Comitetului Naþional Român, fiind organul reprezentativ al Rezistenþei Naþionale împotriva dominaþiei sovietice ºi a totalitarismului comunist. În aceastã calitate a fost recunoscut ca interlocutor de cãtre cancelariile occidentale þi instanþele internaþionale cãrora li s'a adresat (spre pildã Departamentului de Stat al SUA, pentru a contesta temeinicia statutului Naþiunii celei mai Favorizate, acordat regimului comunist de la Bucureþti). UMRL þi-a deschis o filialã la Bucureþti în Decembrie 1989 þi a fost - ca þi Preþedintele sãu - o þintã de predilecþie a mineriadelor.
2/ La Congresul de la St. Maur, în 1991, s'a încercat acapararea UMRL de cãtre grupul Novacovici-Dumitrescu-Munteanu (care a adus în acest scop 3 autobuze cu noi membri recrutaþi pe sprânceanã, din România), favorabil regimului Iliescu-Roman þi ostil Rezistenþei Anti-comuniste, declaratã "depãþitã". Operaþia a eºuat, dar a scindat UMRL în douã:
   De o parte, Grupul disident al D-lui Novacovici, care s'a apropiat de regimul Iliescu, cu care a colaborat tot mai activ, participând la încercarea acestuia de a controla activitatea Exilului, între altele prin crearea unei instanþe reprezentative a Diasporei ºi transformarea organizaþiilor Rezistenþei Anti-comuniste în asociaþii culturale patronate de Bucureºti. Colaborarea D-lui Novacovici cu regimul neo-comunist a dus la conspuarea sa publicã, la Paris în 1991, pe când se ducea la recepþia datã de D-l Iliescu Roman la ambasada României;
   De altã parte, UMRL-ul cu Ion Raþiu ca preºedinte a constituit (în Octombrie 1990, la iniþiativa D-nei Doina Cornea, primul membru al UMRL din România) împreunã cu partidele zise "istorice" Forumul Democratic Antitotalitar, devenit dupã aderarea Alianþei Civice (1991) Convenþia Democratã din România (CDR), care a rãmas pe linia Rezistenþei Anti-comuniste, angajându-se activ în lupta opoziþiei democratice contra regimului neo-comunist;
2/ Disidenþa Novacovici este nereprezentativã, atât cantitativ cât þi calitativ iar activitãþile ei sunt necunoscute comunitãþilor româneºti din centrele unde este implantatã:
   nu existã decât: la Paris, unde este formatã din clientela D-lui Novacovici - care s'a desprins de filiala Franþa; în Germania, unde D-l Munteanu þi-a regrupat propria clientelã, desprinsã de filiala din aceastã þarã; þi în România, cu 2-3 sub-filiale bazate tot pe clientelism (afaceri), dintre care una a fost creatã de vãrul primar al D-lui Novacovici;
   nu cuprinde nicio personalitate a Exilului (niciun leader politic, niciun intelectual de renume, nicio notorietate din alt domeniu) þi niciun luptãtor pentru democraþie din România;
   înafarã de colectarea de ajutoare de pe la asociaþii ºi particulari, care nu au fost întotdeauna distribuite gratis în România ºi au folosit la constituirea unei clientele locale, disidenþa Novacovici nu a avut nicio activitate, prestaþiile leaderului ei limitându-se la agitarea ideii de reprezentare a românilor din strãinãtate (o iniþativã abil sugeratã þi susþinutã de D-l Iliescu, conþtient de faptul cã legitimitatea democraticã þi continuitatea statalã sunt întruchipate de Rezistenþa Anti-comunistã din Exil þi nu de oligarhia colonialã sovieticã care controleazã încã statul þi societatea în România) în scopul recuperãrii þi folosirii lor politice.
3/ D-nii Novacovici þi Munteanu nu s'au afirmat ca oameni publici în Apus, lipsindu-le însuþirile þi pregãtirea pe care acest lucru îl cere în Franþa ºi Germania. "Credibilitatea" D-lui Novacovici a fost pusã în evidenþã la recentele reuniuni ale Forumului Românilor de Pretutindeni (Noiembrie 1999 þi Iunie 2000), în cursul cãrora D-sa a dovedit cã nu poate susþine cu argumente coerente nici mãcar proiectele la a cãror elaborare este oficial asociat þi al cãror promotor se declarã, ceea ce a îndrituit pe orice observator sã concludã cã D-sa nu este, de fapt, decât un instrument manipulat de alþii.

II Probema relaþiilor Statului român cu Exilul ºi Diaspora

Pentru cã D-l Munteanu a fãcut mare caz de CSRRP (Consiliul Superior Reprezentativ al Românilor de Pretutindeni) þi de rolul jucat de D-l Novacovici în realizarea acestuia, o precizare suplimentarã este necesarã. Recenta (8-12 Iunie) sesiune (a 2-a) a Forumului Presei Române de Pretutindeni a pus din nou în evidenþã implicarea D-lui Novacovici în tentativa puterii de la Bucureþti de a pune capãt contestãrii sale de cãtre organizaþiile politice româneºti din Lumea Liberã, care denunþã caracterul în continuare ne-democratic al unui regim impus prin diversiune ºi lovituri de forþã (mineriade þi alte acte teroriste), ale cãrui instituþii nu sunt rodul voinþei deliberate ºi liber exprimate a Naþiunii române. Forumul a respins propunerea creãrii CSRRP sub forma în care i-a fost prezentatã þi a desemnat trei juriºti (printre care subsemnatul) pentru a redacta un text acceptabil. Anexez "expunerea de motive" ce constituie poziþia doctrinalã a Exilului faþã de aceastã problemã (adresatã D-lui Glãvan (PD/FSN, autorul proiectului de lege).

Cu distinse salutãri, al Dvs. sincer

        Ion Varlam


FORUMUL PRESEI ROMÂNE DE PRETUTINDENI

CÃTRE
PARLAMENTUL ROMÂNIEI
COMISIA PENTRU POLITICÃ EXTERNÃ
SUBCOMISIA PENTRU DIASPORÃ

OBIECT
POZIÞIA EXILULUI FAÞÃ DE PROIECTUL DE LEGE PRIVIND CREAREA UNUI "CONSILIU SUPERIOR DE REPREZENTARE A ROMÂNILOR DE PRETUTINDENI" (CSRRP)

    Cea de a doua reuniune a FORUMULUI a luat în discuþie Proiectul de Lege dupã ce a examinat în prealabil evoluþia relaþiilor statului român cu Diaspora ºi cu Exilul. Aceastã analizã a pus în evidenþã folosirea, în continuare, a metodelor ºi a persoanelor cunoscute ca aparþinând structurilor la care statul român recurgea înainte de 1989 pentru a încerca sã controleze sau sã subverteascã activitatea comunitãþilor româneºti din Lumea Liberã. Refuzul repetat al autoritãþilor române responsabile, de a clarifica aceastã situaþie generatoare de neîncredere, a contribuit la suspiciunea cu care a fost primit proiectul de lege. Faptul cã anumite instituþii direct vizate - cum ar fi MAE, SRI ºi BOR - au rãspuns FORUMULUI prin diversiuni ºi manevre dilatorii, în loc de a se comporta în mod responsabil, a indispus puternic majoritatea participanþilor.
    Românii din Bucovina, Basarabia, Transnistria, Tribalia (Valea Timocului) þi Banat n'au judecat proiectul de lege dupã aceleaþi criterii ca cei din Lumea Liberã. În ciuda faptului cã ei aþteaptã de la Statul român o protecþie pe care sunt dispuºi s'o plãteascã cu acceptarea unei anumite dependenþe, ei au susþinut obiecþiile românilor din Europa apuseanã, din America ºi din Australia, care se împotrivesc ingerinþelor ºi vor sã-ºi apere independenþa faþã de autoritãþile de la Bucureºti, reprezentate în strãinãtate de cadrele regimului abolit în Decembrie 1989.
    Opiniile opuse Proiectului au prevalat (vom reveni mai jos asupra motivelor) covârºitor faþã de cele favorabile lui. În cele din urmã s'a realizat un compromis, majoritatea celor prezenþi la FORUM acceptând sã sprijine ideea þi iniþiativa creãrii CSRRP, cu condiþia însã ca textul Proiectului sã fie revizuit înainte de a fi supus atenþiei Parlamentului. O comisie formatã din juriºti a fost însãrcinatã de FORUM sã redacteze un text acceptabil pentru Diasporã þi Exil, care va fi propus legiuitorului. Înainte de a vã comunica acest "proiect revizuit", vã aducem la cunoþtiinþã, în chip de "expunere de motive", argumentaþia poziþiei Exilului.
    Obiecþiile care s'au adus Proiectului de Lege privesc, deopotrivã, fondul ºi forma. În primul rând, Proiectul pune în evidenþã lipsa de profesionalism, atât juridic cât ºi politic, al autorilor sãi. Pe planul principial, proiectul elaborat de parlamentari este inacceptabil deoarece: (I) nu recunoaþte Exilul ca factor determinant al identitãþii naþionale (deci ºi a statului); (II) încalcã autonomia comunitãþilor române din Diasporã, fãcând din CSRRP un instrument al puterii de la Bucureþti [Art. 4 (2), Art. 5, Art. 7 (2) þi Art. 25 (2)]; (III) este incompatibil cu legea fundamentalã (presupune modificarea actualei constituþii) ºi regulamentele celor douã camere ale Parlamentului [Art. 6 (3)]. Apoi, cuprinde dispoziþii contradictorii ºi inadvertenþe grave. În ceea ce priveºte redactarea, formularea nu corespunde exigenþelor juridice de rigoare, limba nu este cea academicã þi regulile gramaticale nu sunt respectate.

* * *
EXPUNERE DE MOTIVE

    Iatã, pe scurt, aspectele politice ºi juridice ale spinoasei probleme a relaþiilor statului român cu Diaspora ºi Exilul, de care legiuitorul va trebui sã þinã seama atunci când va trece la cãutarea unor soluþii.
Conflictul identitar generat de dominaþia strãinã þi de totalitarsim: cine reprezintã adevãrata Românie (cea autenticã þi perenã), Rezistenþa Anti-comunistã, sau Oligarhia Colonialã Sovieticã?
Natura relaþiei dintre puterea de la Bucureºti ºi Exil: care din ele este expresia continuitãþii statale ºi deþinãtorul legitimitãþii democratice?
Cele douã emigraþii: Exilul - elita politicã a naþiunii - ºi Diaspora - massa celor care confundã libertate þi bunãstare.
Condiþiile inconturnabile ale reconcilierii naþionale: redobândirea suveranitãþii naþionale ºi restaurarea democraþiei, a cãror premisã este eliminarea structurilor coloniale ºi totalitare.

    Proiectul de lege pãcãtuieþte prin aceea cã eludeazã chestiunea capitalã a naturii relaþiilor dintre Statul român, Diasporã þi Exil.
    Regimul politic de la Bucureºti a fost, deopotrivã, generatorul emigraþiei ºi determinantul identitãþii comunitãþilor care s'au format în strãinãtate. De aceea, legitimitatea regimului post-decembrist este nemijlocit legatã de felul în care se defineþte faþã de puterea instauratã la 30 Decembrie 1947. Recunoaþterea sa deplinã depinde prin urmare de felul în care se raporteazã la actul de înaltã trãdare þi de uzurpare a prerogativelor suverane ale naþiunii române, prin care a fost instituitã orânduirea de naturã criminalã (totalitarã) care a redus statul român la rangul de posesie colonialã (satelit al URSS).
    Legiuitorul trebuie sã aibe constant prezent în minte faptul cã, pentru Românii Liberi, instituþiile statului post-decembrist sunt viciate de la origine. Într'adevãr, în loc de a-ºi trage legitimitatea - aþa cum ar fi fost politic þi juridic normal - din reluarea firului întrerupt al continuitãþii democratice - prin aducerea la putere a Rezistenþei Anti-comuniste -, ele se întemeiazã pe loviturile de forþã prin care nomenclatura comunistã sprijinitã de KGB le-a interzis accesul la putere Anti-comuniþtilor care-l înlãturaserã pe Ceauþescu þi partidelor democratice. Aceste lovituri au culminat cu mineriada din Iunie 1990, prin care neo-comuniºtii au exclus opoziþia democraticã de la reorganizarea statului, împiedicând-o sã punã în desbatere instituþiile politice, precum ºi sã prezinte alternative la proiectul de constituþie al FSN.
    Diaspora nu trebuie confundatã cu Exilul. Cel din urmã este format numai din Românii Liberi, care s'au expatriat din motive politice atunci când lupta împotriva dominaþiei sovietice ºi a regimului totalitar nu a mai putut fi dusã în Þarã. Cea dintãi îi cuprinde pe toþi cei care au emigrat din motive personale. Pentru Diasporã pãstrarea identitãþii este o preocupare pasivã, limitatã la viaþa privatã; pentru Exil ea înseamnã militantism politic: este mai ales luptã pentru pãstrarea identitãþii naþionale acolo unde trãsãturile ei fundamentale sunt puse în cauzã - adicã în Þarã. În ciuda fenomenului de aculturare datorat marxismului - acelaþi în România ca þi în statele vecine - complexul de ghetto al românilor din ex-URSS, ex-Iugoslavia þi Bulgaria a fãcut ca limba þi folklorul sã se pãstreze mai nealterate în aceste comunitãþi periferice decât pe teritoriul administrat de Bucureþti. De asemenea, limba literarã þi cultura academicã s'au conservat în cercurile româneþti din Lumea Liberã, nu în rândurile intelectualitãþii oficiale, la Bucureºti, la Iaºi sau la Cluj.
    Avem, în fapt, de a face cu douã identitãþi româneþti, nãscute dintr'un divorþ artificial, impus din afarã. Pe de-o parte, sunt Românii Liberi - indiferent dacã au rãmas în Þarã sau au trecut dincolo de Cortina de Fier þi, pe altã parte, românii care - în mod conþtient sau inconþtient - þi-au pierdut identitatea, lãsându-se alienaþi de o gândire strãinã þi anti-româneascã - inclusiv atunci când a luat accente de naþionalism acut. Eradicarea identitãþii ºi a conºtiinþei naþionale a urmãrit fãurirea "omlui nou" þi contopirea acestui homo sovieticus în massa popoarelor depersonalizate, hãrãzite sã fuzioneze în magma din care trebuia sã iasã noua "naþiune comunistã". Distrugerea specificului românesc - prin destructurarea factorilor determinanþi ai identitãþii naþionale - a fost încredinþatã de Kremlin grupului de mandatari care formau nomenclatura PCR, la care s'au aglutinat parentela þi clientela acesteia - celelalte douã componente ale Oligarhiei Coloniale Sovietice, actuala clasa dominantã din România. Astãzi, la noi în þarã, convieþuiesc trei grupuri cu identitãþi distincte, România ºi Românitatea având pentru ele sensuri incompatibile: Românii Liberi, Supuºii (homini sovietici) þi apatrizii bolþevici cu cetãþenie românã (membrii nomenclaturii þi parentela lor, indiferent de originea lor etnicã).
    Reconcilierea dintre români nu se poate face fãrã regãsirea prealabilã a identitãþi lor comune. Este evident cã aceasta nu poate fi cea alteratã de jumãtate de veac de dictaturã marxistã. Însãþi legitimitatea statului de dupã Decembrie 1989 depinde de determinarea lui faþã de cele douã identitãþi cu care este confruntat acum: cea autenticã, care este rodul continuitãþii istorice, ºi cea artificialã, care este produsul devierii rezultate din ruptura impusã în 1947 de o putere strãinã. Cu alte cuvinte, românii trebuie sã stabileascã cine întruchipeazã factorul de continuitate al identitãþii naþionale - adicã România adevãratã þi perenã: Rezistenþa Anti-comunistã, sau Oligarhia Colonialã Sovieticã - care dominã astãzi statul þi societatea civilã?
    Relaþia dintre Exil ºi Þarã se aflã în centrul acestei problematici. În momentul în care ruptura cu totalitarismul marxist þi cu dominaþia moscovitã va fi consumatã prin acte politice validate în drept, explicit formulate, când Statul român va asimila principiile legitimatoare ale Rezistenþei Anti-comuniste ºi militanþii acesteia vor participa efectiv ºi oficial la restructurarea statului ºi a societãþii, Exilul îºi va pierde raþiunea de a fi. Regãsirea identitãþii comune ºi posibilitatea de a-ºi îndeplini în Þarã misiunea, va pune capãt unei existenþe întemeiate pe separaþie: numai atunci va înceta realitatea româneascã din afara graniþelor sã fie o expresie mai reprezentativã a identitãþii naþionale ºi a continuitãþii istorice decât sunt instituþiile oficiale ale unui stat artificial, întemeiat pe o imposturã. Exilul va înceta sã existe numai dupã ce factorii sãi generatori þi motivaþia politicã a membrilor sãi vor dispare (cuprinzând ºi oameni sub 30 de ani, recrutaþi din rândurile nemulþumiþilor care au emigrat dupã 1990, nu poate fi vorba de "dispariþie biologicã").
    Atâta vreme, însã, cât Statul român nu va fi integrat principiile întruchipate de Exil þi Rezistenþa Anti-comunistã nu va fi dobândit drept de cetate - nu în calitate de contestatar politic al Oligarhiei coloniale sovietice, ci ca autoritate cu atribuþii recunoscute în domeniul restructurãrii instituþiilor politice ºi al remodelãrii societãþii civile - legitimitatea instituþiilor publice va rãmâne discutabilã, nu numai pentru Românii Liberi din Þarã þi strãinãtate, ci pentru întreaga comunitate a naþiunilor democratice.
    Legitimitatea Statului român nu poate rãmâne o speculaþie situatã între ficþiunea politicã ºi abstracþia juridicã: ea trebuie ancoratã printr'un fapt politic concret de un principiu de drept validat de adeziunea întregii comunitãþi. Legenda legitimitãþii de sorginte revoluþionarã a regimului a fost definitiv ucisã de mineriada din Iunie 1990 iar constituþia adoptatã prin referendum în Decembrie 1991 nu rezolvã chestiunea continuitãþii, pe care o lasã în suspensie deoarece nu defineþte relaþia actualului regim politic cu cele dinaintea lui: cel democratic ºi cel totalitar. Or, cum o constituþie nu poate sta juridic "în aer", referinþa inconturnabilã - pentru cã este definitorie þi obligatorie în privinþa naturii democratice sau nu a Statului român - o alcãtuieþte lovitura de stat de la 30 Decembrie 1947. Statul român se poate aþadar situa în continuitatea ordinii democratice - abolite la acea datã - sau în continuitatea orânduirii totalitare care a înlocuit-o atunci: tertium non datur! Prin urmare, spre a-þi determina natura, Statul român este obligat sã repudieze în mod explicit þi definitiv acea moþtenire cu care nu se identificã.
    Din cauza tuturor celor care s'au reproºat la acest Forum statului post-decembrist ºi instituþiilor sale (inclusiv BOR), în legãturã cu preluarea obiectivelor þi folosirea mijloacelor din timpul comunismului, este firesc ca Exilul sã fie circumspect þi sã priveascã cu precauþie dacã nu întotdeauna cu suspiciune iniþiativele Bucureºtilor faþã de Diasporã. Românii Liberi nu vor sã fie controlaþi ºi resping orice acþiune de naturã sã împieteze asupra autonomiei comunitãþilor româneºti din strãinãtate, indiferent dacã autorul acestor ingerinþe este o prelungire oficialã a puterii politice sau a Patriarhiei de la Bucureþti. Cincizeci de ani de comunism i-au fãcut pe români sã fie alergici la tot ceea ce seamãnã a tentativã de infiltrare sau de înregimentare.
    CSRRP nu trebuie sã fie, nici un mod indirect de proiectare a puterii de la Bucureþti asupra comunitãþilor româneºti din afara graniþelor Þãrii, nici un mijloc de a capta cauþiunea moralã ºi politicã a Exilului - prin transfer de onorabilitate þi de reputaþie - în vederea obþinerii unei legitimitãþi de care Statul român fãurit de partidul ex-unic în 1990-1991 este lipsit ab initio.
    Ca statul sã dovedeascã cã prin CSRRP nu urmãreþte o astfel de uzurpare, el trebuie sã întemeieze aceastã instanþã pe recunoaþterea Exilului ca realitate politicã þi a autonomiei ca temei al organizãrii comunitãþilor româneºti din strãinãtate. Atâta vreme cât Exilul nu este recunoscut ca expresie a voinþei naþionale ºi nu este recunoscutã vocaþia lui de a veni în concurenþã cu actualele structuri ale puterii la reorganizarea statului ºi la refacerea societãþii, reconcilierea nu va putea avea loc ºi paranteza totalitarã nu va putea fi închisã.
    Care poate fi, pentru Exil, pentru Diasporã þi pentru þãrile din Lumea Liberã, credibilitatea statului român, când politica sa externã este condusã de unul din cei doi responsabili ai raidurilor teroriste îndreptate contra forþelor democratice în 1990, pentru a exclude Rezistenþa Anti-comunistã de la reorganizarea statului, despre care nimeni astãzi nu se mai îndoieþte cã fost pus de KGB în funcþia de prim-ministru în 1989? De ce încredere se poate bucura personalul ambasadelor ºi consulatelor române când diplomaþii în post sunt identificaþi ca ex-agenþi ai KGB / GRU sau ca membri ai unor reþele de criminalitate internaþionalã?
    Dispoziþii contradictorii din legea fundamentalã [Art. 11 (2), Art. 16 (1) ºi Art. 16 (3)] de la 9 Decembrie 1991 instituie douã categorii oficiale de cetãþeni români, deosebiþi prin discriminarea la care este supusã una din ele. Aceastã discriminare îi þinteºte pe românii din Lumea Liberã, ad incipio victime ale ostilitãþii grupului Iliescu-Roman care a impus Þãrii actuala constituþie. Discriminarea este dublã deoarece interdicþia fãcutã românilor cu o a doua cetãþenie, de a ocupa funcþii ºi de a exercita mandate, ascunde un privilegiu unilateral pe care nomenclatura ºi-l arogã în acest fel. Totalitarismul fiind erijarea banditismului în sistem politic, toate formaþiile de sorginte totalitarã (iacobinii, comuniþtii, fasciþtii) sunt de naturã conspirativã: ele funcþioneazã deopotrivã prin structuri legale þi structuri clandestine. Aceastã duplicitate face ca membrii Oligarhiei coloniale sovietice þi agenþii ei sã beneficieze, dupã nevoie þi complicitãþi, de mai multe cetãþenii strãine clandestine, de care nu se aflã decât dupã ce sunt daþi în urmãrire, adicã prea târziu pentru a li-se mai aplica rigorile Art. 16 (3) din constituþie. Diversele afaceri în care este implicatã Oligarhia colonialã sovieticã în ultima vreme au pus clar în evidenþã acest fapt. Astfel, membrii ei bãgaþi în diversele tâlhãrii scapã de urmãrirea penalã graþie paºapoartelor strãine pe care le folosesc, pe când democraþii români din strãinãtate sunt împiedicaþi sã ia parte la viaþa publicã din þara lor pentru cã au dobândit o a doua cetãþenie în Exil. Aceastã discriminare scandaloasã este contraproductivã þi dãuneazã democraþiei. De aceea, primul gest de bunãvoinþã prin care legislatorul român îþi poate arãta sinceritatea intenþiilor faþã de românii din Lumea Liberã, este punerea în acord a articolelor constituþiei [suprimarea discriminãrii instituite de Art. 16 (3)].
    Reprezentanþii Exilului ºi ai celorlalþi români din afara graniþelor Þãrii, prezenþi la a doua Ediþie a FORUMULUI nu vor concesii, ci trecerea de la starea de fapt creatã de FSN prin mineriade þi diversiune la traducerea în lege a principiului democratic. Exilul este, factorul determinant al legitimitãþii democratice: vreme de cincizeci de ani, el a reprezentat continuitatea instituþiilor democratice ºi a suveranitãþii statale. Având în vedere cã lupta de eliberare naþionalã (de sub jugul sovietic) þi rezistenþa împotriva regimului totalitar (comunist) sunt principiile generatoare ale ordinii democratice post-comuniste, Statul român nu se va bucura de legitimitatea pe care o presupune admiterea sa în structurile europene þi atlantice dacã nu recunoaþte aceste principii ca factori originari. Este spre folosul Naþiunii ca autorii legii privitoare la CSRRP sã fie conþtienþi de acest lucru ºi sã þinã cont de caracterul imperios al asocierii Exilului la proiectul lor.


Ion Varlam
(UMRL)
Bucureºti 13.06.2000.