UNIUNEA MONDIALA A ROMANILOR LIBERI | home

ROMANUL LIBER PAGINI ELECTRONICE

Vol I, Nr 2, Iulie 2000

ANALIZÃ POLITICÃ

Validitatea unei analize politice este confirmatã de
trecerea timpului. Analiºtii care evitã
judecãþile de valoare ºi se mulþumesc
sã speculeze pe marginea evenimentelor riscã sã fie
asimilaþi cu reporterii care le aduc la
cunoºtinþa publicului ºi sã fie
condamnaþi, ca ºi ei la uitare.
Iatã ce scria conducerea UMRL despre evoluþia CDR
la împlinirea unui an de la alegerile care au adus-o
la putere.

ALEGERILE DIN NOIEMBRIE 1996 AU ADUS ELE O
SCHIMBARE?*)

Împlinirea unui an de la venirea la putere a CDR
justificã prezentarea unui bilanþ. Se pot discuta
faptele ºi oamenii, dar importantã este analiza
de fond a direcþiei în care evolueazã societatea
româneascã. De aceea, având în vedere gravitatea
crizei prin care trece Þara, considerãm cã este
necesar sã prezentãm punctul nostru de vedere asupra
actualei situaþii.

I

Confiscarea puterii de cãtre neo-comuniºti, care
au reorganizat Statul ºi au modelat societatea
conform propriilor lor interese, a împiedicat
realizarea obiectivelor fundamentale ale
Revoluþiei din Decembrie 1989.
Primul, ºi cel mai important dintre acestea,
este punerea Statului ºi a instituþiilor
politice în conformitate cu criteriile de legitimitate
ale Rezistenþei Anti-comuniste - reprezentate în
viaþa politicã de partidele istorice ºi însuºite de CDR.
Al doilea obiectiv fundamental îl constituie
desfiinþarea structurilor legale ºi ilegale
care prelungesc confuzia atributivã ºi
patrimonialã dintre partidul ex-unic ºi Stat:
suprimarea SRI ca poliþie politicã ºi aparat
de diversiune; înlãturarea controlului direct sau
subteran asupra centrelor de decizie, influenþã
ºi profit (acapararea pârghiilor economice ale
puterii ºi monopolul de fapt asupra mijloacelor
de comunicare în masã).
Acestea sunt, reduse la esenþã, exigenþele
politice ale Românilor dupã 1989.

I I

Analizând sensul schimbãrii din Noiembrie 1996,
observãm cã termenul a primit accepþiuni
divergente.

Luatã ca aºteptare, schimbarea înseamnã o
modificare efectivã a stãrii de lucruri, nu un nou
stil de gestiune sau de abordare a problemelor; ea
înseamnã, mai cu seamã, o schimbare adevãratã a
oamenilor: nu o simplã înlocuire de persoane, ci un
nou tip uman: altã mentalitate, alte comportamente.

Schimbarea revelatã de realitatea constatatã aratã
însã a ne-schimbare. Într-adevãr, principalele
înfãptuiri ale sistemului comunist sunt menþinute
de ordinea politicã de dupã 1996, dintre care
conservarea formei de Stat, acapararea politicã a
proprietãþii ºi întreþinerea climatului
de suspiciune care greveazã deopotrivã raporturile
dintre indivizi ºi relaþiile sociale sunt
doar cele mai semnificative. Acelaºi lucru este
adevãrat ºi pentru oameni: majoritatea cadrelor
noii puteri au fost recrutate din aceleaºi medii
compromise, sunt tributare aceloraºi
concepþii depãºite ºi se determinã prin
reacþii similare cu ale neo-comuniºtilor
care au condus Þara pânã în 1996.

Cauzele discrepanþei dintre aºteptãri
ºi realizãri sunt concesiile unilaterale ale CDR
ºi cedarea constantã în faþa ºantajului
cu retragerea din coaliþie, practicat de
fracþiunile Roman ºi maghiarã a ex-PCR, care
reduce guvernarea la expresia voinþei politice a
acestora.
Efectele acestei contradicþii sunt incapacitatea CDR
de a urmãri propriile sale obiective ºi
ne-respectarea angajamentelor sale electorale.
Consecinþele situaþiei astfel create sunt,
în primul rând, îndepãrtarea CDR de propriul sãu
electorat - ale cãrui aºteptãri le
dezamãgeºte ºi a cãrui încredere începe s-o
piardã - ºi, în al doilea rând, discreditarea
reprezentanþilor Convenþiei în
instanþele politice ºi administrative.
Subordonarea acestora faþã de voinþa
partenerilor PD(FSN) ºi UDMR trece drept
incompetenþã sau - þinând cont de
abandonarea orientãrii definitorii a CDR,
anti-comunismul, ºi de înlãturarea sistematicã a
personalitãþilor identificate cu Rezistenþa
Anti-comunistã - drept duplicitate.
Pe planul extern, deosebirea de sens dintre
schimbarea promisã ºi felul în care evolueazã
lucrurile a slãbit deja încrederea ºi simpatia cu
care noua putere a fost privitã în primele luni ale
anului. Pentru cercurile occidentale (guverne,
cancelarii, instanþe internaþionale ºi
centre de analizã politicã), neîndeplinirea
angajamentelor politice ale CDR - dintre care primul
este lichidarea structurilor totalitare - trece drept
lipsã de rigoare moralã ºi intelectualã a
factorilor responsabili, consideraþi în
consecinþã ca fiind echivoci sau incapabili.

I I I

Astfel stând lucrurile, CDR trebuie sã
reacþioneze înainte de a fi prea târziu.

Pentru ca actuala guvernare sã nu rãmânã în Istorie
ca un simplu proces de ratificare a poziþiilor
ilicit ocupate de noile ipostaze ale ex-PCR în Stat
ºi în societate - ceea ce ar reduce rolul CDR la
cauþionarea de cãtre Rezistenþa
Anti-comunistã a acþiunii de salvare a
comuniºtilor - considerãm cã trebuie luate
imediat urmãtoarele mãsuri, folosindu-se în acest scop
toate mijloacele de presiune asupra PD(FSN) ºi
UDMR :

1/ Restabilirea deplinã a legitimitãþii
democratice:
a) Eliminarea parantezei comuniste din viaþa
Statului român, prin formalizarea juridicã a
rupturii cu totalitarismul:
- anularea actului de înaltã trãdare, uneltire
împotriva ordinii constituþionale ºi
uzurpare a prerogativelor suverane ale Naþiunii,
prin care a fost instauratã dictatura partidului
unic ºi abolitã independenþa de Stat a
României;
- anularea tuturor deciziilor cu caracter normativ
ºi judiciar ale regimului comunist, prin
definiþie ilegitime (incompatibile cu însãºi
noþiunea de drept) ;
b) Sancþionarea factorilor responsabili:
- judecarea celor vinovaþi de crimele
comunismului;
- legiferarea Punctului 8 al Proclamaþiei de
la Timiºoara;
2/ Restabilirea adevãrului inerent transparenþei
democratice:
- Adoptarea imediatã a legilor privitoare la
deconspirarea Securitãþii/SRI.
3/ Restabilirea dreptãþii ºi restaurarea
libertãþii individuale:
a) Restituirea imediatã a proprietãþii private
- sursa independenþei economice (începând cu
pãmântul ºi casele) a cetãþenilor;
b) Reaºezarea, pe baze social echitabile
ºi economic rentabile, a privatizãrii
întreprinderilor.
4/ Restaurarea legalitãþii:
a) Lichidarea reþelelor conspirative care
paraziteazã economia, subvertesc cadrul
instituþional ºi intimideazã populaþia;
b) Cercetarea situaþiilor bazate pe faptul
împlinit;
c) Verificarea originii averilor nou constituite;
d) Combaterea efectivã a corupþiei ºi a
fraudei (cu excluderea din viaþa publicã a
fãptaºilor).

Realizarea acestui program cere, din partea CDR,
energie, pricepere ºi o prestaþie aptã sã
impunã Guvernului viziunea sa, precum ºi sã
determine adeziunea opiniei publice la linia ei
politicã. Remanierea nu va merge în sensul unei
adevãrate schimbãri dacã nu se recurge la oameni fermi
ºi competenþi, în stare sã convingã
Þara cã ºtiu, ºi ce vor, ºi ce
trebuie fãcut. Dupã opinia noastrã, aceste
exigenþe exclud recrutarea lor dintre cadrele
sistemului comunist.

I V

Eventualul eºec al actualei guvernãri va
compromite pe termen lung, nu doar ºansele CDR,
ci chiar principiile cu care ea se identificã ºi
pe baza cãrora a fost aleasã în Noiembrie 1996.

Prevenirea acestui risc îi obligã pe cei
hotãrâþi sã ducã la îndeplinire aceste obiective
fundamentale sã pregãteascã o alternativã la
recuperarea, deja în curs, a nemulþumirilor
ºi decepþiilor stârnite de actuala
guvernare, de cãtre diferitele formaþii iscate
din ex-PCR, inclusiv PD(FSN) ºi UDMR.

Aceastã soluþie este justificatã de degradarea
climatului social, generatã de creºterea
ºomajului, de dispariþia prematurã a
mecanismelor de protecþie ºi, mai ales, de
creºterea insuportabilã a costului vieþii
care, fiind atribuite componentei CDR a Guvernului,
favorizeazã demagogia de stânga. Tensiunile sociale
duc la radicalizarea luptei ºi la polarizarea
forþelor pe scena politicã. Consecvenþi cu
propria lor logicã, ex-comuniºtii nu vor ezita sã
deplaseze dezbaterile politice ºi lupta pentru
putere din cadrul instituþional spre terenul
insurecþional ºi sã recurgã la tulburãri de
stradã pentru a intimida Guvernul (ca sã obþinã
alegeri anticipate) ºi electoratul (pentru a-l
împiedica sã-ºi exercite opþiunile).

Pericolul extremismului este dublu, deoarece, în bunã
înþelegere, ex-comuniºtii din PRM ºi
UDMR au creat deja receptacolele
pseudo-naþionaliste menite sã canalizeze
rãbufnirile sentimentelor naþionale frustrate. Ca
ºi în Iugoslavia, comuniºtii sunt gata sã
recurgã la rãzboiul civil ºi la dislocarea
teritorialã pentru a nu pierde poziþia lor
dominantã.
Acest joc este favorizat de „divide ut regnes”,
principiul care cimenteazã alianþa tacitã dintre
marile puteri de fiecare datã când este vorba de a crea
sau redistribui zone de influenþã, iar România nu
este în situaþia de a se putea împotrivi unor
astfel de împãrþiri. O schimbare realã, în sensul
definit mai sus (structuri ºi, mai ales, oameni
noi), ar constitui o determinare de naturã sã
trezeascã încredere, transformând astfel proiectul
nostru de a adera la Uniunea Europeanã ºi la
Pactul Nord-atlantic din starea de deziderat în aceea
de opþiune fermã. Aceastã clarificare ar
influenþa în favoarea noastrã felul în care
România este perceputã, concordanþa cu criteriile
doctrinei Huntington - care pare sã inspire
actualmente politica externã a Washingtonului -
sporindu-ne substanþial ºansele de a fi
consideraþi ca aparþinând "civilizaþiei
occidentale". În acest fel am putea fi înglobaþi
în sfera acelor interese cu care suntem natural
solidari, ºi, prin urmare, cuprinºi în acea
zonã de influenþã care are preferinþa
noastrã.

* * * * *
Bucureºti 10 Noiembrie 1997.
______________________________________________________________
*) Aceastã sintezã a fost înmânatã, sub forma unui
memorandum, Preºedintelui Emil Constantinescu
ºi D-lui Ion Diaconescu, Preºedintele CDR.

APEL

La cea de a doua sesiune a Forumului Presei Române de
pretutindeni, UMRL a propus sã se lanseze un apel
adresat Executivului ºi Legislativului României,
cerând ca "tratatul" dintre România ºi Basarabia
sã fie publicat integral ºi dezbãtut public
înainte de a fi ratificat. Forumul ºi-a
însuºit aceastã propunere ºi a lansat
urmãtorul apel:

Forumul Presei Române de Pretutindeni

Domniilor Lor,
Domnii
Emil CONSTANTINESCU, Preºedintele Republicii
Mircea IONESCU-QUINTUS, Preºedintele Senatului,
ºi
Ion DIACONESCU, Preºedintele Camerii
Deputaþilor

   A P E L

Tratatul cu Republica Moldova are implicaþii prea
grave pentru viitorul României ca sã fie ratificat
fãrã a fi dezbãtut în prealabil, de întreaga
Naþiune, pe ambele maluri ale Prutului.

Oligarhia colonialã sovieticã a recurs la diversiune
ºi la mineriade pentru a împiedica dezbaterea
publicã a instituþiilor politice de dupã 1989
ºi a proiectului de constituþie pe care FSN
a vrut sã-l impunã. Tratatul cu ex-URSS a fost
þinut secret pâna la ratificare - deasemenea
ºi cel cu Ucraina. Astãzi, aceeaºi oligarhie
- care este încã clasa dominantã din România - vrea sã
dea un caracter definitiv despãrþirii artificiale
a Neamului nostru în douã naþiuni ºi douã
state distincte, impunându-ne un tratat ticluit în
tainã de niºte diplomaþi ºcoliþi
de KGB.
Toatea acestea sunt inacceptabile pentru poporul român
ºi incompatibile cu principiile fundamentale ale
democraþiei.

1. Tratatul cu Moldova are o importanþã capitalã
pentru Neamul românesc. El atacã însãºi
fiinþa naþiunii noastre, prin aceea cã nu
face referire la originea, limba, istoria ºi
alþi factori determinanþi ai
identitãþii naþionale, cum este ºi
teritoriului pe care poporul român ºi-a ancorat
din cele mai vechi timpuri perenitatea. Tratatul cu
Moldova pune în cauzã unitatea Naþiunii, riscând
sã consacre - printr-o recunoaºtere în drept de
cãtre însuºi cel cãruia i-a fost impusã cu
forþa - o stare de fapt creatã de o putere
strãinã, ºi pe aceastã cale sã creeze un
periculos precedent.
2. Tratatul cu Moldova constituie deopotrivã o
abdicare evidentã de la drepturile suverane ale
poporului nostru ºi o validare a unui act de
discriminare inacceptabil. Într-adevãr, refuzul de a
face din tratat consecinþa explicitã a Pactului
Ribbentrop-Molotov - generatorul situaþiei
artificiale care constã din existenþa a douã
state româneºti, în loc de unul singur -
reprezintã:
a. o renunþare la dreptul românilor de a trãi
uniþi într-un singur stat, adicã abdicarea de la
însuºi principiul autodeterminãrii naþionale
- unicul isvor al suveranitãþii statale
compatibil cu democraþia;
b. o acceptare a discriminãrii instituite prin
lipsirea statului român de dreptul la restaurarea
suveranitãþii politice ºi teritoriale care,
dupã denunþarea Pactului Ribbentrop-Molotov de
cãtre statele semnatare, le-a fost recunoscut statelor
baltice de cãtre întreaga comunitate
internaþionalã.
3. Înfine, un alt drept imprescriptibil al
aceluiaºi popor român de pe ambele maluri ale
Prutului, care nu poate fi trecut sub tãcere într-un
tratat care leagã între ele douã entitãþi statale
româneºti, este acela de a-i trage la rãspundere
pe autorii politicii de schimbare a alcãtuirii etnice
a teritoriilor ocupate de URSS, ale cãror metode -
deportarea massivã a bãºtinaºilor români
ºi colonizarea de alogeni slavofoni - þin de
ceea ce Naþiunile Unite au definit ca genocid.

Vocaþia diplomaþiei este de a pune în acord
faptele cu principiile, nu de a adapta dreptul la
faptul împlinit. Drepturile popoarelor sunt
imprescriptibile. Dar acele popoare care - ne
putându-le exercita - renunþã sã le afirme, riscã
sã le vazã cãzând în abandon.

Pentru toate aceste motive, noi, semnatarii acestui
Apel, le rugãm pe Domniile Voastre sã se gândeascã,
dincolo de consecinþele trecãtoare ale
tratatului, la judecata posteritãþii. Un tratat
ce neagã prin omisiune identitatea comunã a
semnatarilor ºi natura artificialã a diviziunii
care face din România ºi Moldova douã
entitãþi distincte, constituie un act de înaltã
trãdare. Dacã cei responsabili de sãvârºirea lui
nu vor apuca sã fie judecaþi, romãnii viitori îi
vor înfiera fãrã cruþare ºi vor rãmâne
stigmatizaþi pe veci.

De aceea, Vã rugãm sã dispuneþi publicarea
imediatã a textului tratatului, în versiune integralã,
pentru ca românii sã ia cunoºtiinþã de el
ºi mijloacele de comunicare sã-l poatã pune în
dezbatere.

Bucureºti 8 Iunie 2000.

  F r e n e z i a t o t a l i t a r ã a S t â n gi i

Credincioasã sie-ºi, Stânga este din nou cuprinsã
de febra totalitarismului - formã politicã specificã
ei, prin care s-a nãscut ºi s-a manifestat constant,
din 1789 ºi pânã azi.

Ofensiva Stângii pentru redobândirea hegemoniei
ideologice pe care i-o asigurase terorismul
intelectual dupã cel de-al doilea Rãzboi Mondial ºi pe
care a pierdut-o dupã prãbuºirea sistemului sovietic -
dar nu ºi a comunismului -, ia proporþii agresive ºi
se desfãºoarã pe mai multe fronturi.
Sunt tot mai frecvent ºi mai pervers atacaþi cei care vor sã
restabileascã adevãrul ºi responsabilitãþile cu
privire la crimele comunismului, mergându-se chiar
pânã la încercarea de a se interzice paralela fireascã
dintre comunism ºi naþional-socialism. Se organizeazã
campanii isterice pentru pedepsirea lui Augusto
Pinochet - vinovat de a fi salvat de comunism întreaga
Americã de Sud - ºi pentru a împiedica judecarea
comuniºtilor vinovaþi de întocmai de acele crime
asupra cãrora s-a pronunþat Tribunalul de la Nüremberg
în 1946.
Se mobilizeazã cercetãtorii ºi gazetarii
pentru a-i reabilita pe staliniºtii cei mai compromiºi
ºi pe cei mai indiscutabil vinovaþi spioni sovietici.
Revizioniºtii marxiºti rescriu din nou istoria,
falsificând datele, intervertind responsabilitãþile ºi
inversând relaþia de la cauzã la efect. 0ri, pentru a
preveni reacþiile pe care le-ar putea stârni o
ofensivã atât de vastã, Stânga recurge din nou la
diversiune ºi intimidare, srtigând "Hoþii!" pentru a
arunca asupra adversarilor ei cele de care se ºtie
vinovatã.

Nu se înþelege nimic din discursul socialist fãrã o
prealabilã iniþiere în metoda dialecticã pe care o vom
numi eufemistic "morala strategicã", metodã perfect
rezumatã de adagiul-lozincã al Stângii: "Sã-I
interzicem adversarului exercitarea drepturilor pe
care le revendicãm pentru noi înºine!".

Totalitarismul este creaþia Revoluþiei Franceze de la
1789, Convenþia Naþionalã fiind primul regim de partid
unic (avant la lettre) ºi Iacobinii primul partid
totalitar. Toate totalitarismele, începând cu
principalele douã - socialismul bolºevic ºi
naþional-socialismul - s-au revendicat de moºtenirea
Revoluþiei Franceze ºi au rivalizat în a se declara
urmaºii legitmi ai Iacobinilor - "primul partid de
revoluþionari profesioniºti". Stânga a intrat pe uºa
Istoriei cu o imposturã, numind libertate teroarea
instituþionalizatã ºi tolerantã suspiciunea
generalizatã. Astfel, Stânga a devenit întruchiparea
Antinomiei: Rãul care se prezintã ca fiind Binele.
Totalitarismul este urmarea fireascã a "ordinii
revoluþionare", care se întemeiazã pe
instituþionalizarea discriminãrii ºi excluderea
socialã. Adversarul politic, botezat "duºman" (de
clasã sau de rasã), este exclus din comunitatea
naþionalã definitã în raport cu grupul la putere,
constituind o categorie indezirabilã, care este
hãrãzitã lichidãrii morale ºi fizice. Cu adevãrat
totalitare nu au fost, în afara regimului iacobin care
le-a prefigurat, decât statul socialiºtilor bolºevici
ºi statul national-socialiºtilor. Deºi cuvântul
"totalitar" este derivatul invenþiilor simultane ale
lui Lenin ("puterea totalã") ºi Mussolini ("statul
total"), fascismul italian nu întruneºte criteriile
necesare ºi suficiente ale regimului totalitar. De
asemenea, cu toate cã Salazar este teoreticianul
statului-partid (vezi "Partidul Unic") ºi cã Falanga a
fost singurul partid politic tolerat de Franco,
dictaturile de la Lisabona ºi de la Madrid nu
întrunesc nici ele criteriile totalitarismului.
Totalitarismul este monopolizarea absolutã a puterii
prin confuzia dintre partidul care guverneazã ºi stat.
De aceea nici nu este compatibil cu economia de piaþã.
Preturi administrate ºi planificare centralã de stat
nu au existat decât în sistemul sovietic (planurile
cincinale) ºi cel hitlerist (palnurile cvadrienale).
Socializarea proprietãþii, de asemenea, nu a existat
decât în URSS ºi cel de-al III-lea Reich, sub forme
foarte diferite ce-i drept, dar cu acelaºi rezultat:
substituirea partidului unic în prerogativele
proprietarului legitim. Aceeaºi identitate dintre cele
douã socialisme paroxistice se constatã ºi la nivelul
ideologiei: numai în URSS ºi în cel de-al III-lea
Reich a fost erijatã doctrina partidului unic în
religie de stat. Libertatea religioasã (în genere
rezervatã Bisericii Catolice, deci unei autoritãþi
care depinde de o altã putere politicã, Vaticanul),
libertatea economicã ºi libertatea învãþãmântului
(existenta ºcolilor ºi a universitãþilor private),
care au dãinuit în Italia fascistã, în Spania
franchistã ºi în Portugalia lui Salazar, exclud
regimurile dictatoriale din aceste þãri din categoria
statelor totalitare. ªi le exclud tocmai pentru cã,
deºi ºi ele se revendicã de esenþã revoluþionarã ºi se
declarã anticapitaliste, au fãcut compromisuri cu
factorii care reprezentau ordinea anterioarã:
monarhia, clerul, patronatul, etc., ºi au lãsat o
margine însemnatã de autonomie societãþii civile. Nu
existã, prin urmare totalitarism de dreapta decât în
mintea perversã a politologilor de stânga.
Pentru a ajunge din nou la totalitarism, la care a
fost obligatã sã renunþe temporar din cauza rolului
determinant al democraþiilor anglo-saxone în
înfrângerea socialismului hitlerist - Stânga
post-belicã foloseºte isteria anti-dreapta. Periodic
este eliminat din viaþa politicã partidul care ajunge
sã ocupe locul de la extrema dreaptã a evantaiului
scenei politice. Treptat, sunt astfel interzise, dupã
ce sunt prealabil supuse unei campanii de denigrare
prin atribuirea însuºirilor specifice acelei extreme
drepte care s-a acoperit cu oprobiu ºi a pierdut
rãzboiul (rasism, antisemitism, fascism, etc.), unul
dupã altul, partidele cãrora le vine rândul sã rãmânã
la limita cea mai de dreapta a scenei politice. O
extremã din ce în ce mai putin extremistã pe mãsurã ce
Stânga extinde spatiul pe care-l ocupã în evantaiul
spectrului politic.
Prima etapã a acestei strategii este dobândirea
hegemoniei ideologice, recte eliminarea controversei -
care este esenta însãºi a pluralismului ºi mecanismul
pe care se întemeiazã functionarea democraþiei
(dichotomia putere-opoziþie) - ºi, o datã cu aceasta,
a alternantei.

Sã trecem acum rapid în revistã principalele
manifestãri ale diversiunii ºi ale terorismului
intelectual prin care Stânga încearcã sã recucereascã
hegemonia pierdutã o datã cu prãbuºirea sistemului
sovietic.
Aºa cum a vegheat la salvarea substantivului
"socialist", aruncând crimele hitlerismului pe seama
adjectivului "naþional", cãruia îi putea da o
conotaþie de drepata, ºi cum s-a asociat în a-i
atribui lui Stalin crimele comunismului ºi a pãstra
intactã reputatia lui Lenin ºi a socialismului, Stânga
se strãduieºte astãzi - când nu se mai poate disimula,
nici tãgãdui, responsabilitatea lui Lenin - sã facã
din Trotki, victimizat prin asasinarea lui de cãtre
oamenii lui Beria, stindardul "adevãratului comunism",
care trebuie sã iasã basma curatã din cei 70 de ani de
dictaturã bolºevicã. Spre salvarea ideologiei de a
cãrei hegemonie depinde triumful Stângii. Crimele
comunismului sunt recuperate pentru a face niºte eroi
- nu din democratii care l-au combãtut - ci din cãlãii
acestora pe care, ca ºi pe Robespierre sau pe Danton,
i-a mãcinat maºina exterminatoare prin care se
mentineau la putere.
Într-o lucrare colectivã de o rarã perversitate
(Stalinisme et nazisme - histoire et mémoire
comparées, editatã de Henry Rousso sub egida
Institutului pentru Istoria Timpului Prezent ºi a
Centrului Naþional de Cercetare ªtiinþificã din
Franþa, publicatã de Editions Complexe, Paris, 1999),
D-na Alexandra Laignel-Lavastine, o "specialistã" a
problemelor româneºti, sustine cã investigarea
crimelor comunismului nu este altceva decât un mijloc
de a eluda chestiunea crimelor rasiste comise sub
regimul antonescian. Cum însuºi titlul acestui volum
este revelator în privinþa perfidiei intenþiilor
autorilor - ºi anume de a limita comparaþia la
"terorea stalinistã", excluzând de plano paralela
dintre cele douã sisteme - nu vom merge mai departe cu
comentariile.
În ciuda amplelor studii privitoare la atitudinea
politicã a perechii Sartre - Beauvoir din timpul
rãzboiului, care stabilesc în mod definitv ºi
irefutabil cã ambii au colaborat cu autoritãtile de
ocupaþie, inclusiv adoptând poziþii antisemite,
scriitorul Bernard Henry-Lévy a publicat un volum
monumental de osanale la adresa celui care a fost
marele preot al terorismului intelectual pe care
marxiºti l-au exercitat vreme de 30 de ani în Franþa,
hagiografie revelator intitulatã: Le siècle de Sartre.

Slugoii cei mai josnici ai bolþevismului
internaþional, cum ar fi poeþii Nazim Hikmet ºi Pablo
Neruda, sau romancierul-propagandist Louis Aragon,
sunt iarãºi la mare cinste: li-se reediteazã cu multã
publicitate operele, se fac emisiuni despre ei la
radio ºi la televiziune, în toate tãrile cu guverne de
stânga Y Deºi de când s-au deschis (partial) arhivele
KGB-ului vinovãtia soþilor Iulius ºi Ethel Rosenberg
(care au fãcut spionaj pentru URSS) a fost de zeci de
ori confirmatã, stânga americanã a cerut reabilitarea
lor, adresându-se chiar Preºedintelui Clinton pentru
a-i solicita interventia pe lângã Curtea SupremãY
În Spania marxiºtii re-scriu istoria rãzboiului civil,
strãduindu-se sã demonstreze cã Franco n-a salvat de
comunism Europa deoarece Frontul Popular, Brigãzile
Internationale ºi NKVD-ul care le dirija, luptau
"pentru libertate ºi pentru apãrarea democratiei".

Paralela dintre presiunile ºi intervenþiile în
favoarea comuniºtilor est-germani rsponsabili de crimã
împotriva umanitãtii, care au dus la eliberarea lui
Honecker, principalul vinovat, ºi cele exercitate
pentru a obþine punerea sub acuzaþie a celui care a
salvat America de sud de comunism ºi a restaurat
democraþia în Chile, pune clar în evidenþã
duplicitatea moralã a Stângii ºi logica ei
vindicativã. Nixon spunea cã afacerea Watergate nu
este alteceva decât rãzbunarea celor care nu i-au
iertat demascarea lui Alger Hiss, adicã rãzbunarea
Stângii.

Scandalul Jörg Heider este o diversiune a partidelor
de stânga, la putere în 13 din cele 15 state membre
ale Uniunii Europeene. Înafara tacticii de eliminare a
dreptei de pe scena politicã, prin "metoda salamului",
pe care am descris-o mai sus, isteria anti-Heider
urmãreºte sã mascheze colaborarea partidelor
socialiste europeene cu reprezentantii unui
totalitarism real - nu unul presupus -, care nu a
încetat încã sã ameninte pacea popoarelor, comuniºtii
pe care i-au primit în guvern. Cel mai isteric dintre
anti-heiderieni, D-l Jospin, primul-ministru al
Franþei, care vrea sã-l ostracizeze pe omul politic
austriac în urma unui proces de intenþii, nu se simte
deloc stingherit când dã mâna cu Petre Roman care, el,
poartã în mod insdicutabil rãspunderea mortii celor
peste 2.500 de români asasinaþi între 22 Decembrie
1989 ºi 15 Iunie 1990, perioadã în care exercita
funcþia de prim-ministru.
Austria este astãzi singura tarã din Uniunea Europeanã
care repectã în întregime drepturile înscrise în
Declaratia Universalã a Drepturilor Omului, car-l
cuprinde ºi pe cel de opiniei, opinie din care Stânga
a fãcut cu afacerea Heider un delict.

Duplicitatea moralã ºi terorismul intelectual, prin
care Stânga se afirmã politic, au un caracter
sinucigaº. Stânga riscã, într-adevãr, sã fie victima
propriei ei dialectici, pentru cã cine ierarhizeazã
crima în functie de identitatea victimei ºi/sau a
cãlãului comite un act caracterizat de rasism. Rasism
care Stânga îl atribuie (din principiu) dreptei!

Ion Varlam

Bucureºti 24/03/2000

  FORUMUL PRESEI ROMÂNE DE PRETUTINDENI

LUCRÃRILE CELEI DE A DOUA EDIÞII A FORUMULUI

Între 8 ºi 12 Iunie s-a desfãºurat, la
Bucureºti ºi Neptun, cea de-a doua
ediþie a Forumului Presei Române de Pretutindeni.
Subliniem dintr-un bun început cã, înafara
cotidianelor D-lor Roºca-Stãnescu ºi Ilie
ªerbãnescu, niciun ziar din Þarã nu s-a
interesat de þnerea acestei reuniuni. Amintim cã
iniþiativa organizãrii acestui for a luat-o un
grup de tineri jurnaliºti, sprijinit de D-na
Sandra Pralong, consiliera personalã a
Preºedintelui Constantinescu - sub patronajul
cãruia a fost inaugurat, la Cotroceni, în Noiembrie
1999. Ca ºi anul trecut, tinerii organizatori au
putut finanþa prin sponsorizãri cheltuielile
ocazionate de reuniunea Forumului. ªi, tot ca
ºi anul trecut, din acest punct de vedere totul a
fost aproape perfect. Acolo unde, însã, lucrurile n-au
mers bine - ca ºi anul trecut - a fost
prestaþia invitaþilor, poftiþi pentru
a-ºi face cunoscute poziþiile cu privire la
temele abordate ºi a rãspunde întrebãrilor puse
de reprezentanþii presei române din strãinãtate.
Cu excepþia D-lor Petre Roman ºi Mircea
Paºcu, reprezentanþii partidelor, ai
mass-media ºi ai ministerelor care-ºi
anunþaserã participarea la dezbateri, s-au
sustras de la acest exerciþiu incomod, fãrã mãcar
a cere scuze sau a-ºi motiva absenþa. Cu
SRI-ul s-a repetat - ce-i drept la un nivel mai
puþin penibil - ceea ce se întâmplase anul trecut
cu MFA, cei trimiºi sã reprezinte instituþia
condusã de D-nii Costin Georgescu ºi Mircea
Gheordunescu declinând orice competenþã atunci
când li-se puneau întrebãri concrete. Interesul presei
pare sã fi fost mai mare decât anul trecut, dacã luãm
în consideraþie numãrul ziarelor care au acoperit
evenimentul în întregime. Deºi Biserica Ortodoxã
Românã a fost reprezentatã de însuºi Vicarul
Patriarhal Teofan Sinaitul, nu s-a dat niciun rãspuns
la întrebãrile privitoare la activitatea politicã a
episcopilor ºi a preoþilor misionari,
ºi mai cu seamã la reapariþia, dupã 1996, a
securiºtilor în sutanã identificaþi ca atare
înainte de 1989.
Preocupãrile românilor din teritoriile anexate de
URSS, de pe Valea Timocului ºi din Banatul
sârbesc au contrastat cu cele ale românilor din Lumea
Liberã. În vreme ce unii doresc sã obþinã sprijin
ºi protecþie de la statul român,
ceilalþi vor sã fie feriþi de
ingerinþele Bucureºtilor ºi sã li-se
recunoascã autonomia. "Momentul forte" al sesiunii l-a
constituit dezbateri pe marginea proiectului de
organizare a relaþiilor dintre statul român
ºi "românii de pretutindeni", faþã de care,
fireºte, cele douã categorii definite mai sus au
adoptat atitudini divergente.
Proiectul de lege supus Forumului de D-na Pralong
fusese deja criticat în presã ca fiind o nouã
încercare de a pune sub obroc Diaspora ºi Exilul.
Unii jurnaliºti merseserã chiar pânã la a-i
denunþa izul securist. Cert este cã redactorii
proiectului - care imitã vag legea francezã în aceastã
materie - nu sunt niºte juriºti
competenþi, nici niºte cunoscãtori ai limbii
române. Textul abundã în incompatibilitãþi cu
constituþia ºi cu legile existente,
foloseºte un limbaj semidoct ºi cuprinde
grave greºeli de exprimare ºi de gramaticã.
Dar neajunsul care a fãcut sã nu poatã fi dezbãtut a
constat în percepþia lui. Majoritatea celor din
salã l-au perceput ca un atentat la libertatea lor
ºi ca o tentativã de a li-se încadra
activitãþile. Discuþiile au degenerat din
cauza aceasta în dispute ºi s-a ajuns chiar la
incidente neplãcute, preopinenþii trebuind
sã-ºi cearã public scuze ca dezbaterile sã poatã
fi reluate.
Incompetenþa redactorilor textului fiind
evidentã, s-a ajuns în ultimul moment la un compromis.
Participanþii au acceptat sã adreseze
Parlamentului o declaraþie prin care sprijinã
crearea CSRRP, dar cu condiþia ca proiectul de
lege sã fie pus în conformitate cu textul redactat de
cei trei juriºti desemnaþi de Forum.

Împreunã cu D-l Alexandru TODERICIU, unul din
organizatorii Forumului Presei Române de Pretutindeni,
D-l Ion VARLAM, Secretarul-general al UMRL, este unul
din juriºtii însãrcinaþi de cea de adoua
sesiune a Forumului (8-12 Iunie 2000) sã prezinte
Camerii Deputaþilor o alternativã la textul
propus de deputatul PD-FSN GLÃVAN, respins ca
inacceptabil. Printre altele, textul D-lui GLÃVAN
integreazã propunerea Secretariatului de Stat pentru
Diasporã „inspirat de D-l Doru NOVACOVICI
„care urmãreºte reducerea
organizaþiilor politice ale Exilului la rangul de
"asociaþii culturale".

FORUMUL PRESEI ROMÂNE DE PRETUTINDENI

CÃTRE
PARLAMENTUL ROMÂNIEI
COMISIA PENTRU POLITICÃ EXTERNÃ
SUBCOMISIA PENTRU DIASPORÃ

OBIECT
   POZIÞIA EXILULUI FAÞÃ DE PROIECTUL DE LEGE
PRIVIND CREAREA UNUI "CONSILIU SUPERIOR DE
REPREZENTARE A ROMÂNILOR DE PRETUTINDENI" (CSRRP)

Cea de a doua reuniune a FORUMULUI a luat în
discuþie Proiectul de Lege dupã ce a examinat în
prealabil evoluþia relaþiilor statului român
cu Diaspora ºi cu Exilul. Aceastã analizã a pus
în evidenþã folosirea, în continuare, a metodelor
ºi a persoanelor cunoscute ca aparþinând
structurilor la care statul român recurgea înainte de
1989 pentru a încerca sã controleze sau sã
subverteascã activitatea comunitãþilor
româneºti din Lumea Liberã. Refuzul repetat al
autoritãþilor române responsabile, de a clarifica
aceastã situaþie generatoare de neîncredere, a
contribuit la suspiciunea cu care a fost primit
proiectul de lege. Faptul cã anumite instituþii
direct vizate - cum ar fi MAE, SRI ºi BOR - au
rãspuns FORUMULUI prin diversiuni, în loc de a se
comporta în mod responsabil, a indispus majoritatea
participanþilor.
Românii din Bucovina, Basarabia, Transnistria,
Tribalia (Valea Timocului) ºi Banat n-au judecat
proiectul de lege dupã aceleaºi criterii ca cei
din Lumea Liberã. În ciuda faptului cã ei
aºteaptã de la statul român o protecþie pe
care sunt dispuºi s-o plãteascã cu acceptarea
unei anumite dependenþe, ei au susþinut
obiecþiile românilor din Europa apuseanã, din
America ºi din Australia, care se împotrivesc
ingerinþelor ºi vor sã-ºi apere
independenþa faþã de autoritãþile de la
Bucureºti.

Opiniile opuse Proiectului au prevalat (vom reveni mai
jos asupra motivelor) faþã de cele favorabile
lui. În cele din urmã s-a realizat un compromis,
majoritatea celor prezenþi la FORUM acceptând sã
sprijine ideea ºi iniþiativa creãrii CSRRP,
cu condiþia ca textul Proiectului sã fie revizuit
înainte de a fi supus atenþiei Parlamentului. O
comisie formatã din juriºti a fost însãrcinatã de
FORUM sã redacteze un text acceptabil pentru Diasporã
ºi Exil, care va fi propus legiuitorului. Înainte
de a vã comunica acest "proiect revizuit", vã aducem
la cunoºtiinþã, în chip de "expunere de
motive", argumentaþia poziþiei Exilului.

Obiecþiile care s-au adus Proiectului de Lege
privesc, deopotrivã, fondul ºi forma. În primul
rând, Proiectul pune în evidenþã lipsa de
profesionalism, atât juridic cât ºi politic, al
autorilor sãi. Pe planul principial, proiectul
elaborat de parlamentari este inacceptabil deoarece:
(I) nu recunoaºte Exilul ca factor determinant al
identitãþii naþionale (deci ºi a
statului); (II) încalcã autonomia comunitãþilor
române din Diasporã, fãcând din CSRRP un instrument al
puterii de la Bucureºti [Art. 4 (2), Art. 5, Art.
7 (2) ºi Art. 25 (2)]; (III) este incompatibil cu
legea fundamentalã (presupune modificarea actualei
constituþii) ºi regulamentele celor douã
camere ale Parlamentului [Art. 6 (3)]. Apoi, cuprinde
dispoziþii contradictorii ºi
inadvertenþe. În ceea ce priveºte
redactarea, formularea nu corespunde exigenþelor
juridice de rigoare, limba nu este cea academicã
ºi regulile gramaticale nu sunt respectate.

*    *   *

EXPUNERE DE MOTIVE

Iatã, pe scurt, aspectele politice ºi juridice
ale spinoasei probleme a relaþiilor statului
român cu Diaspora ºi Exilul, de care legiuitorul
va trebui sã þinã seama atunci când va trece la
cãutarea unor soluþii.
1. Conflictul identitar generat de dominaþia
strãinã ºi de totalitarsim: cine reprezintã
adevãrata Românie (cea autenticã ºi perenã),
Rezistenþa Anti-comunistã, sau Oligarhia
Colonialã Sovieticã?
2. Natura relaþiei dintre puterea de la
Bucureºti ºi Exil: care din ele este
expresia continuitãþii statale ºi
deþinãtorul legitimitãþii democratice?
3. Cele douã emigraþii: Exilul - elita politicã a
naþiunii - ºi Diaspora - massa celor care
confundã libertate ºi bunãstare.
4. Condiþiile inconturnabile ale reconcilierii
naþionale: redobândirea suveranitãþii
naþionale ºi restaurarea democraþiei, a
cãror premisã este eliminarea structurilor coloniale
ºi totalitare.

Proiectul de lege pãcãtuieºte prin aceea cã
eludeazã chestiunea capitalã a naturii relaþiilor
dintre statul român, Diasporã ºi Exil.
Regimul politic de la Bucureºti a fost,
deopotrivã, generatorul emigraþiei ºi
determinantul identitãþii comunitãþilor care
s-au format în strãinãtate. De aceea, legitimitatea
regimului post-decembrist este nemijlocit legatã de
felul în care se defineºte faþã de puterea
instauratã la 30 Decembrie 1947. Recunoaºterea sa
deplinã depinde prin urmare de felul în care se
raporteazã la actul de înaltã trãdare ºi de
uzurpare a prerogativelor suverane ale naþiunii
române, prin care a fost instituitã orânduirea de
naturã criminalã (totalitarã) care a redus statul
român la rangul de posesie colonialã (satelit).
Legiuitorul trebuie sã aibe constant prezent în minte
faptul cã, pentru Românii Liberi, instituþiile
statului post-decembrist sunt viciate de la origine.
Într-adevãr, în loc de a-ºi trage legitimitatea -
aºa cum ar fi fost politic ºi juridic normal
- din reluarea firului întrerupt al continuitãþii
democratice - prin aducerea la putere a
Rezistenþei Anti-comuniste -, ele se întemeiazã
pe loviturile de forþã prin care nomenclatura
comunistã sprijinitã de KGB le-a interzis accesul la
putere Anti-comuniºtilor care-l înlãturaserã pe
Ceauºescu. Aceste lovituri au culminat cu
mineriada din Iunie 1990, prin care
neo-comuniºtii au exclus opoziþia
democraticã de la reorganizarea statului,
împiedicând-o sã punã în desbatere instituþiile
politice, precum ºi sã prezinte alternative la
proiectul de constituþie al FSN.

Diaspora nu trebuie confundatã cu Exilul. Cel din
urmã este format numai din Românii Liberi, care s-au
expatriat din motive politice atunci când lupta
împotriva dominaþiei sovietice ºi a
regimului totalitar nu a mai putut fi dusã în
Þarã. Cea dintãi îi cuprinde pe toþi cei
care au emigrat din motive personale. Pentru Diasporã
pãstrarea identitãþii este o preocupare pasivã,
limitatã la viaþa privatã; pentru Exil ea
înseamnã militantism politic: este mai ales luptã
pentru pãstrarea identitãþii naþionale acolo
unde trãsãturile ei fundamentale sunt puse în cauzã -
adicã în Þarã. În ciuda fenomenului de aculturare
datorat marxismului - acelaºi în România ca
ºi în statele vecine - complexul de ghetto al
românilor din ex-URSS, ex-Iugoslavia ºi Bulgaria
a fãcut ca limba ºi folklorul sã se pãstreze mai
nealterate în aceste comunitãþi periferice decât
pe teritoriul administrat de Bucureºti. De
asemenea, limba literarã ºi cultura academicã
s-au conservat în cercurile româneºti din Lumea
Liberã, nu în rândurile intelectualitãþii
oficiale, la Bucureºti, la Iaºi sau la Cluj.

Avem, în fapt, de a face cu douã identitãþi
româneºti, nãscute dintr-un divorþ
artificial, impus din afarã. Pe de-o parte, sunt
Românii Liberi - indiferent dacã au rãmas în Þarã
sau au trecut dincolo de Cortina de Fier ºi, pe
altã parte, românii care - în mod conºtient sau
inconºtient - ºi-au pierdut identitatea,
lãsându-se alienaþi de o gândire strãinã ºi
anti-româneascã - inclusiv atunci când a luat accente
de naþionalism acut. Eradicarea identitãþii
ºi a conºtiinþei naþionale a
urmãrit fãurirea "omlui nou" ºi contopirea
acestui homo sovieticus în massa popoarelor
depersonalizate, hãrãzite sã fuzioneze în magma din
care trebuia sã iasã noua "naþiune comunistã".
Distrugerea specificului românesc - prin
destructurarea factorilor determinanþi ai
identitãþii naþionale - a fost
încredinþatã de Kremlin grupului de mandatari
care formau nomenclatura PCR, la care s-au aglutinat
parentela ºi clientela acesteia - celelalte douã
componente ale Oligarhiei Coloniale Sovietice, actuala
clasa dominantã din România. Astãzi, la noi în
þarã, convieþuiesc trei grupuri cu
identitãþi distincte, pentru care România ºi
Românitatea au sensuri incompatibile: Românii Liberi,
Supuºii (homini sovietici) ºi apatrizii
bolºevici cu cetãþenie românã (membrii
nomenclaturii ºi parentela lor).

Reconcilierea dintre români nu se poate face fãrã
regãsirea prealabilã a identitãþi lor comune.
Este evident cã aceasta nu poate fi cea alteratã de
jumãtate de veac de dictaturã marxistã. Însãºi
legitimitatea statului de dupã Decembrie 1989 depinde
de determinarea lui faþã de cele douã
identitãþi cu care este confruntat acum: cea
autenticã, care este rodul continuitãþii
istorice, ºi cea artificialã, care este produsul
devierii rezultate din ruptura impusã în 1947 de o
putere strãinã. Cu alte cuvinte, românii trebuie sã
stabileascã cine întruchipeazã factorul de
continuitate al identitãþii naþionale -
adicã România adevãratã ºi perenã:
Rezistenþa Anti-comunistã, sau Oligarhia
Colonialã Sovieticã - care dominã astãzi statul
ºi societatea civilã?

Relaþia dintre Exil ºi Þarã se aflã în
centrul acestei problematici. În momentul în care
ruptura cu totalitarismul marxist ºi cu
dominaþia moscovitã va fi consumatã prin acte
politice validate în drept, explicit formulate, când
statul român va asimila principiile legitimatoare ale
Rezistenþei Anti-comuniste ºi
militanþii acesteia vor participa efectiv ºi
oficial la restructurarea statului ºi a
societãþii, Exilul îºi va pierde
raþiunea de a fi. Regãsirea identitãþii
comune ºi posibilitatea de a-ºi îndeplini în
Þarã misiunea, va pune capãt unei existenþe
întemeiate pe separaþie: numai atunci va înceta
realitatea româneascã din afara graniþelor sã fie
o expresie mai reprezentativã a identitãþii
naþionale ºi a continuitãþii istorice
decât sunt instituþiile oficiale ale unui stat
artificial, întemeiat pe o imposturã. Exilul va înceta
sã existe numai dupã ce factorii sãi generatori
ºi motivaþia politicã a membrilor sãi vor
dispare.

Atâta vreme, însã, cât statul român nu va fi integrat
principiile întruchipate de Exil ºi
Rezistenþa Anti-comunistã nu va fi dobândit drept
de cetate - nu în calitate de contestatar politic al
Oligarhiei Coloniale Sovietice, ci ca autoritate cu
atribuþii recunoscute în domeniul restructurãrii
instituþiilor politice ºi al remodelãrii
societãþii civile - legitimitatea
instituþiilor publice va rãmâne discutabilã, nu
numai pentru Românii Liberi din Þarã ºi
strãinãtate, ci pentru întreaga comunitate a
naþiunilor democratice.

Legitimitatea statului român nu poate rãmâne o
speculaþie situatã între ficþiunea politicã
ºi abstracþia juridicã: ea trebuie ancoratã
printr-un fapt politic concret de un principiu de
drept validat de adeziunea întregii comunitãþi.
Legenda legitimitãþii de sorginte
revoluþionarã a regimului a fost definitiv ucisã
de mineriada din Iunie 1990 iar constituþia
adoptatã prin referendum în Decembrie 1991 nu rezolvã
chestiunea continuitãþii, pe care o lasã în
suspensie deoarece nu defineºte relaþia
actualului regim politic cu cele dinaintea lui: cel
democratic ºi cel totalitar. Or, cum o
constituþie nu poate sta juridic "în aer",
referinþa inconturnabilã - pentru cã este
definitorie ºi obligatorie în privinþa
naturii democratice sau nu a statului român - o
alcãtuieºte lovitura de stat de la 30 Decembrie
1947. Statul român se poate aºadar situa în
continuitatea ordinii democratice - abolite la acea
datã - sau în continuitatea orânduirii totalitare care
a înlocuit-o atunci: tertium non datur! Prin urmare,
spre a-ºi determina natura, statul român este
obligat sã repudieze în mod explicit acea
moºtenire cu care nu se identificã.

Din cauza tuturor celor care s-au reproºat la
acest Forum statului post-decembrist ºi
instituþiilor sale (inclusiv BOR), în legãturã cu
preluarea obiectivelor ºi folosirea mijloacelor
din timpul comunismului, este firesc ca Exilul sã fie
circumspect ºi sã priveascã cu precauþie
dacã nu întotdeauna cu suspiciune iniþiativele
Bucureºtilor faþã de Diasporã. Românii
Liberi nu vor sã fie controlaþi ºi resping
orice acþiune de naturã sã împieteze asupra
autonomiei comunitãþilor româneºti din
strãinãtate, indiferent dacã autorul acestor
ingerinþe este o prelungire oficialã a statului
român sau Patriarhia de la Bucureºti. Cincizeci
de ani de comunism i-au fãcut pe români sã fie
alergici la tot ceea ce seamãnã a tentativã de
infiltrare sau de înregimentare.

CSRRP nu trebuie sã fie, nici un mod indirect de
proiectare a puterii de la Bucureºti asupra
comunitãþilor româneºti din afara
graniþelor Þãrii, nici un mijloc de a capta
cauþiunea moralã ºi politicã a Exilului -
prin transfer de onorabilitate ºi de
reputaþie - în vederea obþinerii unei
legitimitãþi de care statul român fãurit de
partidul ex-unic în 1990-1991 este lipsit ab initio.

Ca statul sã dovedeascã cã prin CSRRP nu
urmãreºte o astfel de uzurpare, el trebuie sã
întemeieze aceastã instanþã pe recunoaºterea
Exilului ca realitate politicã ºi a autonomiei ca
temei al organizãrii comunitãþilor româneºti
din strãinãtate. Atâta vreme cât Exilul nu este
recunoscut ca expresie a voinþei naþionale
ºi nu este recunoscutã vocaþia lui de a veni
în concurenþã cu actualele structuri ale puterii
la reorganizarea statului ºi la refacerea
societãþii, reconcilierea nu va putea avea loc
ºi paranteza totalitarã nu va putea fi închisã.

Care poate fi, pentru Exil, Diasporã ºi pentru
þãrile din Lumea Liberã, credibilitatea statului
român, când politica sa externã este condusã de unul
din cei doi responsabili ai raidurilor teroriste
îndreptate contra forþelor democratice în 1990,
pentru a exclude Rezistenþa Anti-comunistã de la
reorganizarea statului, despre care nimeni astãzi nu
se mai îndoieºte cã fost pus de KGB în
funcþia de prim-ministru? De ce încredere se
poate bucura personalul ambasadelor ºi
consulatelor române când diplomaþii în post sunt
identificaþi ca ex-agenþi ai KGB / GRU sau
membri ai unor reþele de criminalitate
internaþionalã?
Dispoziþii contradictorii din legea fundamentalã
[Art. 11 (2), Art. 16 (1) ºi Art. 16 (3)] de la 9
Decembrie 1991 instituie douã categorii oficiale de
cetãþeni români, deosebiþi prin
discriminarea la care este supusã una din ele. Aceastã
discriminare îi þinteºte pe românii din
Lumea Liberã, ab incipio victime ale ostilitãþii
grupului Iliescu-Roman care a impus Þãrii actuala
constituþie. Discriminarea este dublã deoarece
interdicþia fãcutã românilor cu o a doua
cetãþenie, de a ocupa funcþii ºi de a
exercita mandate, ascunde un privilegiu unilateral pe
care nomenclatura ºi-l arogã pe ascuns.
Totalitarismul fiind erijarea banditismului în sistem
politic, toate formaþiile de sorginte totalitarã
(iacobinii, comuniºtii, fasciºtii) sunt de
naturã conspirativã: ele funcþioneazã deopotrivã
prin structuri legale ºi structuri clandestine.
Aceastã duplicitate face ca membrii Oligarhiei
Coloniale Sovietice ºi agenþii ei sã
beneficieze, dupã nevoie ºi complicitãþi, de
mai multe cetãþenii strãine clandestine, de care
nu se aflã decât dupã ce sunt daþi în urmãrire,
adicã prea târziu pentru a li-se mai aplica rigorile
Art. 16 (3) din constituþie. Diversele afaceri în
care a fost implicatã Oligarhia Colonialã Sovieticã în
ultima vreme au pus clar în evidenþã acest fapt.
Astfel, membrii ei bãgaþi în diversele tâlhãrii
scapã de urmãrirea penalã graþie
paºapoartelor strãine pe care le folosesc, pe
când democraþii români din strãinãtate sunt
împiedicaþi sã ia parte la viaþa publicã din
þara lor. Aceastã discriminare scandaloasã este
contraproductivã ºi dãuneazã democraþiei. De
aceea, primul gest de bunãvoinþã prin care
legislatorul român îºi poate arãta sinceritatea
intenþiilor faþã de românii din Lumea
Liberã, este punerea în acord a articolelor
constituþiei [suprimarea discriminãrii instituite
de Art. 16 (3)].
Reprezentanþii Exilului ºi ai
celorlalþi români din afara graniþelor
Þãrii, prezenþi la a doua Ediþie a
FORUMULUI nu vor concesii, ci trecerea de la starea de
fapt creatã de FSN prin mineriade ºi diversiune
la traducerea în lege a principiului democratic.
Exilul este, factorul determinant al
legitimitãþii democratice: vreme de cincizeci de
ani, el a reprezentat continuitatea instituþiilor
democratice ºi a suveranitãþii statale.
Având în vedere cã lupta de eliberare naþionalã
(de sub jugul sovietic) ºi rezistenþa
împotriva regimului totalitar (comunist) sunt
principiile generatoare ale ordinii democratice
post-comuniste, statul român nu se va bucura de
legitimitatea pe care o presupune admiterea sa în
structurile europene ºi atlantice dacã nu
recunoaºte aceste principii ca factori originari.
Este spre folosul naþiunii ca autorii legii
privitoare la CSRRP sã fie conºtienþi de
acest lucru ºi sã þinã cont de necesitatea
asocierii Exilului la proiectul lor.

Ion Varlam
(UMRL)
Bucureºti 13.06.2000.

Va prezentam alaturat corespondenta sosita noua de la dl Dr Vasile Trif Presedintele Filialei Australia si transmisa noua prin fax. Deoarece corespondenta nu a fost transmisa pe suport electronic a trebuit scanat faxul si prezentat in forma de mai jos.

Asteptam comentarile dvs.