| UNIUNEA MONDIALA A ROMANILOR LIBERI | home |
|
Ion Ratiu a trecut in Vesnicie
„Cred ca pot sa spun cu toata taria ca ma consider un om fericit pentru ca am avut norocul sa traiesc destul pentru a vedea istoria reintrand in matca si ca mi s-a acordat cea mai mare demnitate, aceea de a-mi sluji tara. Pe langa asta, toate celelalte neplaceri, infrangeri, dezamagiri, le consider balbaieli ale unei lumi pe cale de primenire. O lume pe cale sa-si vindece ranile si sa-si construiasca sau sa-si reconstruiasca o morala. Optimismul meu robust ma face sa cred astfel. La sfarsit de decembrie '99, va invit sa credeti in fericire".
Aceasta poate fi considerata ultima declaratie publica a lui Ion Ratiu, in fapt felicitarea de An Nou transmisa tuturor prietenilor si cunoscutilor domniei sale. Mai mult decat o urare, mesajul este o marturisire de credinta, iar indemnul sau simplu si plin de incredere ramane acum un testament. Ion Ratiu a fost un om politic cu o viziune clara asupra evenimentelor din Romania si din lume, pe care le-a analizat in articolele sale, a caror luciditate a atras atentia in cancelariile occidentale. El s-a facut cunoscut marilor lideri ai lumii inainte de 1989 ca ambasador de suflet al Romaniei, ca luptator pentru reinstaurarea democratiei in tara.
Prin Uniunea Mondiala a Romanilor Liberi, Ion Ratiu a fost catalizatorul exilului romanesc, canalizand eforturile compatriotilor nostri refugiati politic din toate statele lumii spre scopul ce a fost atins in decembrie 1989. Ion Ratiu a iubit cuvintele de care s-a folosit in toate cartile pe care le-a publicat. Volumul de memorii aparut luna trecuta la Editura «Univers», „In fine, acasa", il dezvaluie pe Ion Ratiu asa cum a fost: echilibrat, intuitiv, luptator, tolerant, optimist. (back)
Ion Ratiu, asa cum a fost
Ion Ratiu s-a nascut la Turda, la 6 iunie 1917. Copilaria si tineretea si le-a petrecut in casa parinteasca si, probabil, raspunsul la intrebarea de ce continua dupa atatia ani sa se afirme ca patriot roman se gaseste tocmai in casa parinteasca, unde a fost crescut intr-o anumita traditie. Si-a facut studiile la licee din Turda si Cluj, iar pe urma la Universitatea clujeana, unde, in 1938, si-a luat licenta in Drept. Inca din ultimul an de studii a lucrat in biroul domnului Ionel Pop, nepot al lui Iuliu Maniu si fost vicepresedinte al Camerei Deputatilor. Apoi, in armata, a facut Scoala de ofiteri de rezerva la Craiova, unde a iesit sef de promotie si de unde a fost trimis pe zona cu regimentul sau, 31 Artilerie din Cluj, la Sacaseni. Acolo fiind, in uniforma, a fost numit in Ministerul de Externe si trimis la Londra in februarie 1940, unde a sosit in aprilie acelasi an. Era cu cateva saptamani inainte de marele debaclu din Franta: prabusirea frontului si capitularea Frantei.
In Occident nu se realiza inca marele pericol, care a devenit evident abia dupa prabusirea Frantei, dupa ce s-a spart frontul in Occident. Cand s-a prabusit Franta, toata lumea si-a dat seama ca pericolul Germaniei naziste era autentic. In acea vara a lui 1940, Ion Ratiu a continuat sa functioneze in postul sau la Legatia Romana de la Londra. Ambasador era atunci Viorel Tilea, care a fost insa rechemat o data cu formarea guvernelor de tranzitie si incercarea Regelui Carol de a pactiza, de a gasi o solutie impreuna cu Hitler. Dupa plecarea Regelui, deci la infiintarea statului national-legionar, in septembrie 1940, Ion Ratiu si-a dat demisia. S-a dus la Ministerul de Externe englez si a cerut azil politic. Asa a ramas in Anglia. A avut marele noroc sa primeasca o bursa la Cambridge, unde a studiat timp de trei ani, luandu-si diploma de Master of Arts in Stiinte Economice. In timpul cat s-a aflat la Cambridge, a sustinut o serie de emisiuni radio, pe teme politice, in problema Transilvaniei, mai ales dupa Dictatul de la Viena si cedarea nordului Transilvaniei.
Ion Ratiu a fost activ si in viata studenteasca. A infiintat „Asociatia Studentilor Romani din Marea Britanie". Organizatia era mica, numara 27 de persoane din toate universitatile Angliei, dar a reusit sa obtina ca William Temple, care era atunci Arhiepiscop de Canterbury, sa fie patronul ei. Au avut, deci, de la inceput, o firma buna, cu oarecare greutate si au fost priviti cu simpatie de celelalte organizatii.
De asemenea, Ion Ratiu a lucrat in Consiliul International al Studentilor, ca vicepresedinte, in timpul razboiului. Apoi a fost cooptat in Comitetul Executiv al Consiliului Mondial al Tineretului. Tot el a infiintat, dupa razboi, ca raspuns la preocuparea tuturor pentru viitorul Europei, o asociatie numita „CESYS" (Societatea Studentilor si a Tineretului din Europa Centrala si de Rasarit). Desi tanar, a fost cooptat si in Comitetul Executiv al „Miscarii Romanilor Liberi", care s-a opus alinierii Romaniei cu Germania nazista si care a afirmat tot timpul ca pozitia Romaniei, locul Romaniei este alaturi de marile puteri democratice din Occident, cele care au ajutat la crearea Romaniei Mari.
In perioada aceea, Ion Ratiu scria articole, tinea conferinte si vorbea la radio, la BBC, bineinteles.
Au venit alegerile din 1946. Imediat ce au fost anuntate, i-a scris lui Iuliu Maniu, prin Ionel Pop, si s-a oferit sa mearga in tara sa candideze in alegeri. A primit raspuns prin colonelul de Chasterlain, care fusese parasutat in Romania in timpul razboiului. Cand a revenit in Anglia, acesta i-a transmis din partea lui Maniu ca e mai bine sa stea pe loc, pentru ca, din pacate, „si alti buni romani vor trebui sa plece, sa continue lupta nationala in strainatate". S-a angajat atunci la o agentie de presa americana, International News Service, care acum face parte din UPI (United Press International). In calitate de corespondent al acestei agentii de presa, a scris despre pactele si tratatele de pace cu tarile din Balcani, in special cu Romania. A avut, deci, ocazia sa vada intreaga situatie a delegatiei oficiale, dar a avut contacte numai cu delegatia neoficiala romana si cu occidentalii. Dupa Conferinta de Pace a continuat sa lucreze in presa, dar si-a dat seama ca este imposibil pentru un patriot roman sa-si desfasoare activitatea fara resurse economice serioase. A intrat atunci in navlosire; lucra, deci, la o companie maritima si facea transmisiuni la radio.
In 1957 si-a constituit propria companie maritima, companie care ulterior s-a dezvoltat: a stabilit o linie de evacuare, pentru cargouri numai, intre Europa si America. A continuat aceasta activitate pana in 1975, cand, la varsta de 58 de ani, s-a decis sa se dedice in intregime problemei romanesti.
In 1955 a inceput editarea unui buletin de stiri in limba engleza, pe care il scotea saptamanal - „Free Romanian Press" (Presa Libera Romana) - cu scopul de a informa Occidentul, mai ales ziarele, deputatii si oamenii politici influenti din Anglia despre situatia din Romania. Publicatia era mai mult sau mai putin limitata la Anglia. Dupa 20 de ani, a transformat aceasta publicatie intr-o mica revista sapirografiata: „Presa Libera Romana",un fel de brosura lunara, scrisa in engleza si romana. In 1965 s-a infiintat Asociatia ACARDA, „Asociatia Culturala a Romanilor din Anglia".
Ion Ratiu a fost presedintele acesteia. Desi i se spunea asociatie „culturala", potrivit traditiei ardelenesti din trecut, cultura cuprindea si politica, pentru a se putea afirma aspiratiile romanesti. Dupa infiintarea URL (Uniunea Romanilor Liberi) la Geneva, in mai 1984, dupa un an, a aparut „Romanul Liber", publicat, in editii paralele in limbile engleza si romana, fara a se repeta informatiile. URL cauta sa exprime aspiratiile de libertate si democratie ale romanilor.
Spre deosebire de alte organizatii, URL a fost infiintata dupa o solida si matura pregatire. In 1980, impreuna cu profesorul Brutus Coste, din America, Ion Ratiu a lansat un apel catre toti romanii, in sensul de a actiona pentru ca tara lor sa fie reprezentata in mod demn in Occident. Pana in 1975, a functionat un Comitet National Roman, sub obladuirea Regelui Mihai, dar in 1975, acest organism a incetat sa activeze. Socotind ca este bine sa se continue lupta inceputa, un apel a fost lansat simbolic la 1 Decembrie 1980, iar patru ani mai tarziu, s-a infiintat Uniunea Romanilor Liberi.
In 25 decembrie 1989, a initiat o larga campanie de ajutorare a Romaniei, coordonata de „Relief Fund for Romania", cu sediul central la Londra, institutie de caritate inregistrata, potrivit legii britanice, cu nr. 802.654, care a adus in Romania, numai in 1990, medicamente, alimente si imbracaminte estimate la peste 10 milioane de lire sterline. Din 1990, salariul sau de deputat este donat unei scoli de handicapati neuromotori. (back)
Romania a fost pasiunea constanta, niciodata dezmintita,
a acestui barbat cu suflet de cuceritor
Ion Ratiu ne-a parasit. Omul a carui silueta distinsa, dintr-un alt timp, dar mai ales dintr-o alta lume, incepuse, in cele din urma, sa fie perceputa ca o marca de noblete a peisajului politic romanesc, a ramas pana in ultima clipa, in ciuda suferintei, de o admirabila consecventa: elegant, discret, de o aristocratica detasare.
Consecventa este poate calitatea ce il caracteriza in cel mai inalt grad. Coborator dintr-o veche familie transilvana, care a dat mai multe generatii de luptatori pentru cauza nationala a romanilor, de n-ar fi sa-i amintim decat pe memorandistul Ion Ratiu si pe fruntasul taranist Iuliu Maniu, isi va inscrie propria actiune pe aceeasi linie, dar in conditii inedite, dictate de delirul Istoriei: timp de 50 de ani va fi, in exil, „avocatul pe cont propriu al democratiei in Romania".
Interzis in tara, initiativele lui capata datele unei enorme subversiuni purtate la scara internationala. Scrie cateva carti, menite sa furnizeze Occidentului argumente in favoarea abordarii diferite a raporturilor cu tarile din zona sovietica, publica sute de articole, organizeaza conferinte, congrese, intalniri, este la originea unor asociatii precum UMRL, iar din decembrie 1989, lanseaza mai multe programe de ajutor umanitar pentru Romania.
Romania a fost pasiunea constanta, niciodata tradata, a acestui barbat cu suflet de cuceritor.
In ultimele zile ale lui decembrie, inconjurati de zapezile Alpilor si impresurati de linistea densa, materiala, care se lasa peste casa din Zermatt, imi spunea ca, privind in urma, se poate considera un om norocos. Confirmand aceasta fraza din Prefata ultimei sale carti, In fine, acasa: „Da, cred cu toata taria ca ma pot considera un om fericit: pentru ca am avut norocul sa traiesc destul pentru a vedea istoria reintrand in matca ei si ca mi s-a acordat cea mai mare demnitate, aceea de a-mi sluji tara". Cum mai obisnuia sa spuna, cu optimismul sau robust, ardelenesc, niciodata, nimic nu este definitiv pierdut. O poarta se inchide, o alta se deschide. Ion Ratiu intra, astazi, pe poarta timpului etern. (back)
Petre Raileanu, 17 ianuarie 2000, Paris
Nascut la 06.06.1917, la Turda, fiul lui: Dr. Augustin RATIU, avocat, si al Eugeniei R. (nascuta TURCU). Casatorit cu Elisabeth, fiica colonelului Guy PILKINGTON, ofiter in armata britanica, din Fairfield, St. Helens, Lancashire; 2 copii, Indrei si Nicolae.
Studii
- Liceul „Gheorghe Baritiu"; Dreptul la Universitatea din Cluj (1938). Stiintele Economice la Universitatea Cambridge (1943). Doctor in Stiinte Politice.
- Inca din ultimul an de facultate, practica in cabinetul de avocatura al Dr. Ionel POP (1938-1940);
- Numit cancelar diurnist la Legatia Romaniei din Londra (Aprilie 1940);
- Rechemat in tara de dictatura antonesciana pro-germana, demisioneaza si se stabileste in Marea Britanie (Septembrie 1940); adera la „Miscarea Romanilor Liberi", fondata de V. V. TILEA - membru in Comitetul Executiv; ziarist independent - colaborator extern la Radio Londra (BBC) - articole pe teme romanesti - problema Transilvaniei;
- Corespondent la Paris al „International News Service" in timpul Conferintei de Pace (1946-1947).
Publicatii
- „Teoria generala a obligatiunilor in Codul Civil Roman" - Cluj, 1936;
- „Succesiunea legala - ab Intestat - in Codul Civil Roman" - Cluj, 1937 (in colaborare cu Aurel Chira);
- „Policy for the West" - Harvill, Londra, 1957;
- „Templeton" - piesa de teatru - Arts Theatre Club, Londra, 1958 (in colaborare cu Jane Cobb);
- „Bessarabia, a Romanian Land" - sub auspiciile ACARDA, Londra, 1968;
- „Contemporary Romania" - „Foreign Affairs", Londra, 1975;
- „La Roumanie d'aujourd'hui" - Grassin, Paris, 1975;
- „Rumunia wspólczesna" - Londra, 1975;
- „Romania de astazi" - Londra, 1977;
- „Cartea Memorandului" - ACARDA, Londra, 1979;
- „Moscow Challenges the World" - Sherwood, Londra, 1986;
- „Moscova sfideaza lumea" - Signata, Timisoara, 1990;
- „Romania de astazi" - Condor, Bucuresti, 1990;
Conferinte
Un mare numar in perioada 1940-1959, dar mai ales in timpul ultimului Razboi Mondial, impotriva nazismului (intr-un ciclu la care au participat Contele de MANSFIELD, Ducesa de ATHOL, Profesorul Salvador de MADARIAGA etc.).
1960 - Turneu de conferinte in America, extins la 67 de orase de pe intreg cuprinsul Statelor Unite, in perioada Ianuarie - Mai. De atunci, numeroase conferinte in intreaga lume.
Emisiuni radio
- Interviuri si articole ocazionale la Serviciul Roman al BBC (1940-1951);
- Asistent de program la BBC (1952-1955);
- Ziarist independent, colaborari regulate la Serviciul Roman al BBC, avand o rubrica proprie la doua saptamani: „Interviuri cu membri ai Parlamentului despre problemele curente" (1955-1957);
- Numeroase emisiuni in limba romana la Radio „Europa Libera", BBC, „Vocea Americii", „Deutsche Welle".
Transporturi maritime
- Angajat de grupul de companii de depunere si expeditii „Pall Mall", managerul lui „Julius Rudert Limited" (1951-1957);
- Intemeiaza propria sa companie, „J.R. Shipping Co. Ltd.", specializata in transporturi si expeditii directe pentru incarcaturi in vrac (1957);
- Fondator si administrator delegat al firmei „Regent Line", de transporturi maritime lunare intre Europa de Nord si porturile din sudul Statelor Unite ale Americii de la Oceanul Atlantic (1963-1975).
Alte activitati
- Membru al Partidului National Taranesc (azi P.N.T. - Crestin si Democrat);
- Presedinte fondator al „Asociatiei Studentilor romani din Marea Britanie";
- Membru al Delegatiei romane la Adunarea Natiunilor Europene Captive de la Strasbourg, Aprilie 1958;
- Membru al Comisiei Central - Est Europene a „Miscarii Europene";
- Membru al organizatiei scriitorilor „PEN Club International" si „PEN in Exil";
- Presedinte al Federatiei Internationale a Ziaristilor Liberi (1957-1984) si presedinte de onoare (din 1984);
- Membru al „Asociatiei Presei Straine" din Londra;
- Unul dintre fondatorii organizatiei „Amnesty International" (1960);
- Membru al „Asociation of Public Speakers" din SUA;
- Presedinte al „Asociatiei Culturale a Romanilor din Anglia" - ACARDA (1965-1985) si presedinte de onoare (din 1985);
- Presedinte al „Uniunii Mondiale a Romanilor Liberi" (din 1984).
In timpul Revolutiei din Decembrie 1989, a anuntat ca se va intoarce in Romania. La 24 ianuarie 1990 a sosit la Bucuresti, insotit de oameni politici britanici si gazetari occidentali. A fost primit pe aeroport de numerosi romani, printre care se afla si prietenul sau din tinerete, dl. Corneliu Coposu.
A fost candidatul la Presedintia Tarii al Partidului National Taranesc - Crestin si Democrat si al altor patru partide la alegerile din 20 Mai 1990. A fost ales deputat in judetul Cluj. Colegii sai din Parlament l-au ales, prin vot secret, Presedinte al Grupului Parlamentar P.N.T.-CD. Este membru al Comisiei de Politica Externa a Parlamentului Romaniei. (back)
„Drumul spre Turda mi-a rascolit amintirile, desi Gherman a tinut sa-mi vorbeasca aproape tot timpul, caci el are divergente de opinie cu ceilalti conducatori PNT de aici.
La biserica familiei ne-au asteptat Preotul si mai multi membri ai familiei «din Romanime», si diversi prieteni. Biserica e nou decorata in interior. Portretele lui Basil Ratiu, Dr. Ioan Ratiu si «Mosul» meu, Nicolae P. Ratiu, sunt in camaruta, la dreapta altarului. Cu o multime de alte obiecte, icoane pe lemn etc. din biserica, asa cum erau inainte de re-decorare. Toate prafuite, dar au fost macar pastrate. Am aprins lumanari la pietrele mortuare din spatele bisericii. Singurele care au mai ramas. Celelalte, la dreapta si la stanga bisericii, au disparut. Mya a refuzat sa intre in casa Preotului, nou construita pe pamantul «tintirimului». Casa lui «Mosu» (Parintele Nicolae P. Ratiu) a fost inlocuita. Cea a Cantorului e tot acolo. Probabil, renovata.
Cu autobuzul la mormintele familiei, sus pe deal. Dar ne-am coborat de sus in jos. Nu invers, cum mergeam pe vremuri. Pe jos, bineinteles. Printre morminte, caci tot dealul e acum un cimitir. Cand eram copil, mormintele noastre erau chiar pe drumul nepietruit din varful dealului. Am aprins lumanari. La mormantul tatalui si bunicului meu si le-am spus alor mei ca si eu as vrea sa fiu inmormantat cu ei. Apoi, la cel al mamei mele si al lui Pica; la cel al bunicii mele, Ludovica, si la cel al lui Gligor si copilul de 4 ani, Ioan, tatal si fiul Memorandistului.
De acolo, l-am ridicat pe Taici Mezei, de la casa lui. Impreuna ne-am dus la gradinita de copii din casa Taicutului. Am impartit cadouri copiilor si m-am fotografiat cu Dica, venita special sa ne vada.
Atmosfera miscatoare.
La casa de langa pod, unde am copilarit, au venit multi prieteni si cunoscuti. Am vizitat camerele casei noastre, acum impartite in multe incaperi minuscule. Patru familii locuiesc acolo. Plus o a cincea, in camerele de la parter, unde era camera mea de burlac.
Printre prieteni a fost si Nitu Rusu, prietenul meu cel mai bun, alaturi de Daghi Muresan, acum decedat.
Pe jos, la statuie. S-au strans foarte multi oameni. Spontan. Le-am vorbit. Nicolae a inregistrat totul pe «video».
Iarasi pe jos pana la sediul Partidului National Taranesc. Aproape de Biserica Catolica, de langa cinematograful-teatru ce aveam pe vremea aceea. A fost un alai. Lumea ne privea cu mult interes. Abia astept sa ma intorc sa le vorbesc acestor oameni.
Dupa atatia ani, o viata, s-ar putea spune, traiti in lume, locurile acestea sunt ale mele, iar oamenii de aici sunt de-ai mei. Timpul ne poate schimba, la fel, traiul intr-o alta geografie sau alta cultura, dar ceva ramane in noi neschimbat. Si acest ceva iese cu putere la iveala cand ne gandim sau cand revenim in locurile natale.
Si atunci vedem ca noi, cei de acum, suntem legati cu un fir subtire, dar tenace de noi, cei de la inceput si dintotdeauna. Ceva care ramane poate o vreme ascuns, invizibil, subteran, dar care nu dispare. Niciodata.
La intoarcere, la Cluj, ne-am oprit la Doina Cornea. Simpatica. As spune naiva. Vrea ca toate partidele sa facem bloc impotriva Frontului. Imposibil, dupa mine. In felul acesta, legitimam Frontul. Lupta trebuie sa fie condusa pe partide.
Seara, la sediul PNT. Le vorbesc. Ma urmaresc cu atentie. Puiu Boila ma prezinta.
Sambata dimineata, la Biblioteca Universitatii. Ma prezinta Prof. Mircea Mihailescu. Sala arhiplina. Atmosfera ca la biserica, mi-am zis.
La Tanti Renée, la Cimica Sabau, fotografii pentru «Figaro Magazine», cu François, care mi-a devenit adevarat prieten, dupa toate zilele astea.
Interviuri etc.... Mi se da o cina la Hotelul Transilvania, pe Cetatue, unde stam. Sunt multe probleme PNT la Cluj. Descendentii Vardistilor, si ei au probleme. Ii sfatuiesc pe toti sa fie intelepti si sa se uneasca. Mircea Varda, pe care Virgil Stelea il lauda asa de mult, imi ia un interviu. De asemenea, diversi tineri si batrani. Apoi norvegienii si altii. Nici nu mai stiu cine." (back)
Fragment din cartea „In fine, acasa. Note zilnice. Decembrie 1989 - decembrie 1990"
A plecat un roman adevarat
Adevaratii romani au ramas mai putini. Am aflat cu durere ca Ion Ratiu nu mai este. Un om care nu a incetat nici un moment sa ramana un fiu devotat al Romaniei, asa cum, din pacate, putini mai putem intalni printre noi. Am parcurs cu Ion Ratiu aproape doua decenii de Exil dureros, timp in care marele disparut a gasit intotdeauna resursele cu care sa ma incurajeze ca intr-o buna zi Libertatea si Democratia vor reveni si in tara noastra. Ii port, de aceea, o imensa recunostinta si il voi pastra de-a pururea in memorie ca pe un patriot pentru care Romania a fost mai mult decat orice pe aceasta lume.
Activitatea sa politica poate sta ca pilda multora dintre aceia care s-au grabit sa se autodesemneze ca „oameni politici". Echilibrul desavarsit al actiunilor sale politice, sinceritatea, dar si dibacia pronuntiilor sale il aseaza pe Ion Ratiu printre care, extrem de putini, care au reusit sa aseze jaloane inconfundabile in tanara si atat de firava Democratie romaneasca de pe 1989.
Pacat ca varsta inaintata si o boala necrutatoare l-au rapus! Romania ar mai fi avut nevoie de un Ion Ratiu...
Dumnezeu sa-l odihneasca. (back)
Doru Braia
Oamenii politici isi exprima regretul
S-a stins din viata cel care a fost Ion Ratiu. Plecarea sa dintre noi inseamna nu numai disparitia unui admirabil deputat si a unui distins intelectual, dar, in egala masura, a unui spirit deschis catre valorile autentice ale umanitatii. Personalitate remarcabila, Ion Ratiu a reprezentat o prezenta cu totul deosebita nu numai in Parlamentul Romaniei, ci si in existenta celor care l-au cunoscut, apreciat si stimat. Va ramane in memoria noastra ca un membru marcant al vietii politice romanesti care pierde prin el un om de o exceptionala forta.
Dumnezeu sa-l odihneasca in pace!
Adrian Nastase
• • •
Conducerea Partidului National Democrat Crestin, presedintele Oprea Nita personal, precum si membrii partidului nostru isi exprima profunda durere pricinuita de aflarea vestii ca remarcabilul om politic Ion Ratiu, membru marcant al diasporei romanesti in perioada comunista, s-a stins din viata.
Personalitatea domnului Ion Ratiu a marcat puternic viata politica romaneasca din ultimii zece ani, acesta fiind un promotor al valorilor democratiei autentice.
Prin disparitia patriotului Ion Ratiu, Romania a pierdut un fiu care a militat permanent, atat in diaspora, cat si in tara, pentru propasirea neamului sau.
Tramsmitem sincere condoleante familiei indoliate.
Dumnezeu sa-l odihneasca!
Vicepresedinte, Anisoara Bindea
• • •
Liderul PNTCD a primit vestea disparitiei din viata a colegului lor Ion Ratiu in plina sedinta a BCCC. S-a tinut un moment de reculegere, prilej cu care s-a curmat si scandalul declansat pe tema viitoarelor alegeri din interiorul PNTCD.
Ion Diaconescu a evocat in fata ziaristilor contributia pe care a avut-o Ratiu la consolidarea PNTCD. „A fost un personaj remarcabil pentru perioada aceasta. Dumnezeu sa-l odihneasca!"
• • •
Liderul taranist Ion Ratiu a fost „un luptator, a venit in tara ca un om instarit, pentru a-si pune energia, talentul, posibilitatile in slujba poporului, urmand linia stramosilor sai", a declarat luni, prim-vicepresedintele PNTCD, Gabriel Tepelea, foarte miscat de decesul colegului si prietenului sau. „Sunt printre cei mai afectati in mod direct de moartea lui Ion Ratiu, intrucat am fost colegi de an la Facultatea de Drept din Cluj. El era, din punct de vedere familial, descendent direct al memorandistului Ion Ratiu si era inrudit, dupa bunica, cu Ion Codru Dargusanu, autorul «Peregrinului transilvan». A fost foarte apreciat in cadrul partidului, dovada find candidatura sa la primele alegeri pentru functia de presedinte, chiar daca in ultima vreme au existat diferende legate de prezenta sa in fruntea ziarului Cotidianul", a mai afirmat dl Tepelea. Prim-vicepresedintele PNTCD l-a prezentat apoi pe dl Ion Ratiu ca „victima a primei mineriade" si „ca cel care, trecand peste faptul ca minerii i-au devastat locuinta, i-a convins, in septembrie 1991, cu prilejul celei de-a doua mineriade, sa paraseasca Parlamentul". La randul sau, deputatul taranist, Gavril Dejeu s-a declarat „consternat" de decesul dlui Ion Ratiu. Presedintele Emil Constantinescu si-a exprimat regretul fata de disparitia liderului PNTCD, Ion Ratiu, prin intermediul unei scrisori de condolente adresate familiei.
• • •
Partidul National Roman aduce un ultim omagiu distinsei personalitati a lumii politice contemporane care a fost Ion Ratiu.
Urmas al marii generatii de invatati transilvaneni care au creat idealul national roman in Ardeal din secolul trecut, Ion Ratiu s-a remarcat in primul rand ca un demn continuator al acestora si un ferm opozant al comunismului. Pe scena politica romaneasca, inca de la revenirea sa in tara, in decembrie 1989, s-a impus drept un veritabil sustinator al valorilor democratiei si un om politic de o profunda moralitate, punandu-si toata energia si cunoasterea in promovarea idealului national al poporului roman. Ziarist si subtil analist politic, Ion Ratiu lasa in urma sa o opera remarcabila, un exemplu demn de urmat de catre generatiile urmatoare de politcieni ai Romaniei.
Ion Ratiu va ramane pentru Partidul National Roman veritabilul urmas al marii intelectualitati romane, care a avut drept unic scop promovarea interesului si valorilor nationale ale tuturor romanilor, in tara si pe plan mondial.
Dumnezeu sa-l odihneasca in pace! (back)
Biroul Politic National al Partidului National Roman
Ion Ratiu si „Cotidianul"
Inca un ziar?
N-avem destule deja?
Da, avem. Avem 2000 de titluri, dintre care 50 de jurnale. Zic „jurnale" intentionat, pentru ca ziarele si gazetele sunt „publicatii periodice, avand de obicei aparitie zilnica" (vezi Dictionarul explicativ al limbii romane).
Atunci, de ce COTIDIANUL?
Raspunsul e simplu. Este vorba de democratie si profesionalism in gazetarie. Cetateanul trebuie informat. Altfel nu-si poate exercita drepturile si indeplini indatoririle. Pentru aceasta, are nevoie de fapte.
Reporterul aduna aceste fapte si le expune. El ia un instantaneu, prezinta o problema. E clar, fotografia nu trebuie retusata. E clar, toate aspectele problemei, toate situatiile trebuie redate obiectiv. Dar atat. Concluziile sa le traga cititorul. Un gazetar incapabil sa faca acest lucru nu rezista in Occident. Isi pierde slujba.
Bineinteles, vom si comenta. Explicit. Vom prezenta opinia noastra, a celor avizati in problema examinata, precum si opinia dumneavoastra, a cititorilor. Insa vom avea grija sa evitam orice confuzie intre fapt si opinie. Astfel, zicem noi, vom servi democratia.
Iata ce ne propunem!
Ion Ratiu, 1991
Sa aspiri la lumea astrilor
In Romania abia iesita din coconul comunismului, un mare spirit democratic a nazuit sa creeze un ziar de tip occidental. „Cotidianul", fondat de Ion Ratiu in 1991, a adus in peisajul presei romanesti a inceputului deceniului zece, cand predominau litaniile lungilor articole - eseuri, sobrietatea jurnalismului britanic promovat de „The Guardian"; frumusetea fotografiei editate cu profesionalism, pe suportul unui tipar impecabil; stirea si informatia ridicate la rangul de lege a totputernica a ziarului, in care opinia isi are locul ei, mereu acelasi in coltul de sus al paginii a doua.
Acuzele au fost nenumarate la acea vreme, mai ales, tacit sau fatis, din partea celor care nu intelegeau de ce „Dreptatea" nu era suficienta. De ce ziaristii consacrati ai oficiosului PNT-CD nu constituiau echipa ideala pentru noul ziar. Or, Ion Ratiu a preferat sa selecteze o echipa de oameni tineri (tehnoredactori, operatori, redactori, editori, corectori, reporteri), i-a format luni de-a randul, timp in care „Cotidianul" a fost simulat zilnic, sub pretioasa si exigenta indrumare a lui Brian Jones, lansand in final noua publicatie pe 10 mai 1991.
Nu pot uita miracolul zilnic al afacerii „Cotidianului" in vremurile lui de inceput, sedintele de redactie scurte, dar atat de tonice, la care participa, adesea, si Ion Ratiu, insistand de fiecare data ca articolele noastre sa fie concise si pur informative, fara urma de atitudini moralizatoare, partinitoare sau didacticiste. Cititorul era suveranul nostru. Un cititor inteligent, capabil sa-si formeze singur opiniile, sa decida si sa aleaga, pornind de la ceea ce-i ofeream noi: informatia curata.
In acele zile, am invatat cu totii ce inseamna adevaratul jurnalism de la un om, care timp de aproape doua decenii, a realizat emisiuni de radio la Serviciul Roman al BBC, fiind totodata asistent de programe la acelasi BBC si ziarist independent. ION RATIU!
„Cine ma cunoaste in tara asa cum sunt?...", se intreba Ion Ratiu, in 1991, intr-o brosura publicata de Progresul Romanesc, pe care fondatorul „Cotidianului" nu o considera nicidecum o autobiografie. Nu stiu daca, pana la capatul vietii, Ion Ratiu a putut afla raspunsul la aceasta intrebare, el despre care s-au inventat atatea fabulatii. Stiu, insa, ca Ion Ratiu a fost omul care a facut totdeauna efortul de a aspira la lumea astrilor, cum obisnuia el sa spuna, iar aceasta i-a fost adevarata rasplata.
Irina Negrea, primul redactor-sef al „Cotidianului"
Ziarul trebuie sa continue, fie si numai in memoria celui care a fost Ion Ratiu
„Am aflat cu surprindere si durere sincera de decesul celui ce a fost Ion Ratiu. Pentru mine, Ion Ratiu reprezinta una din figurile marcante ale vietii politice romanesti dupa 1989. Ziarist, eseist, om de afaceri, parlamentar, provenind dintr-o familie care a creat un mare partid - Partidul National Roman din Transilvania - Ion Ratiu nu avea voie sa i se explice ce este democratia sau ce este economia de piata. Si in acelasi timp, ceea ce am observat in repetate randuri, nu a dat niciodata lectii celor de langa el. Ion Ratiu a fost un om care a jucat si ar fi putut sa joace un rol si mai important pe scena politica romaneasca. Noi credem ca reprezinta o mare pierdere pentru cel care a fost Partidul National Taranesc.
N-as vrea sa ma opresc fara a mentiona si faptul ca, personal, l-am cunoscut indeaproape pe Ion Ratiu, eu fiind unul dintre cei care au pus bazele ziarului „Cotidianul" la inceputul anului 1990. Acest ziar, indiferent cum a evoluat si indiferent ce forma comerciala a capatat in timp, ocupa un segment semnificativ pe piata mass-mediei romanesti. Acesta este si motivul pentru care trebuie spus ca ziarul trebuie sa continue sa existe. Fie si numai in memoria celui care a fost Ion Ratiu, care a tinut foarte mult la acest ziar. (back)
Radu Vasile, primul sef al Departamentului Economic al „Cotidianului"
Comentariul zilei
La disparitia unui democrat
L-am cunoscut pe Ion Ratiu, de-a lungul timpului, atat cat il cunoaste orice ziariast de politica pe un parlamentar. L-am cunoscut mai putin ca patron de ziar, pentru ca Ion Ratiu nu s-a amestecat in politica ziarului. Eram deja la Cotidianul atunci cand mi-a spus:"Ai scris odata despre mine ca am condus sedinta Camerei Deputatilor dormind. Sa stii ca nu m-am suparat si nu-ti port pica. Asta este libertatea presei". Cuvintele sale spun totul despre modul in care intelegea functionarea democratiei.
Ion Ratiu n-a avut niciodata nevoie sa-si controleze gesturile sau cuvintele, pentru ca reflexele sale n-au fost niciodata parazitate. Traise intr-o democratie, avea acest avantaj, si poate a fost motivul pentru care unii nu l-au iertat. Ne este foarte greu sa acceptam lectii, sa acceptam ca gresim, sa fim de acord ca, oricat de mult am vrea sa fie altfel, trecutul intunecat a lasat urme in fiecare dintre noi. Cel mai la indemana exemplu, pe care mi l-a evocat cu cateva luni in urma, a fost momentul reaparitiei unui partid comunist in Romania, pe care el l-a salutat cu consecinta unui cor de voci dezaprobatoare printre care, recunosc, m-am numarat. "Lupta impotriva comunismului trebuie sa se duca deschis, pe fata, nu in ilegalitate si nu prin persecutii"- au fost argumentele lui, pe care azi mi le insusesc.
Acelasi mod de a intelege lucrurile i-au adus destule dezaprobari si in sanul partidului. Colegii sai, trecuti prin 50 de ani de comunism, refuzau sa inteleaga ca ziarul care ii apartine nu poate fi obligat sa se transforme in gazeta de partid a PNTCD, in orice caz nu poate fi obligat de catre un om cu convingeri democratice. Singurul lucru pe care l-a incercat Ion Ratiu a fost sa afle de ce gandesc asa cei care scriu ziarul, daca au argumente pentru punctele lor de vedere. Acuzatiile care i-au fost aduse, chiar in ultimele zile, ca s-a folosit de Cotidianul pentru a se rafui cine stie cine au starnit ilaritate in redactie, unde stie fiecare cum isi scrie articolele. Pot sa spun, cu mana pe inima, ca aceasta acuzatie este total nefondata.
Nu vom putea cantari niciodata cat a insemnat Ion Ratiu pentru calitatea politicii romanesti. Si-a urmat traseul in Parlament cu eleganta si cu discretie, si aceasta discretie l-a tinut departe de pagina intai a ziarelor. El a reusit insa, cu rabdare, sa ne contamineze - atat cat era posibil - cu pasiunea libertatii. (back)
Marcela Feraru
Singura dorinta a fost sa fie adus acasa
La 17 ianuarie 2000, la ora doua dimineata, s-a stins din viata, in resedinta sa din Londra, in varsta de 82 de ani, ION RATIU.
Inainte de Craciun a venit la Londra pentru analize medicale, deoarece nu se simtea bine. Controalele si analizele au descoperit un cancer la esofag. Dupa Sarbatorile Craciunului, doctorii au decis sa-l opereze, deoarece nu mai putea inghiti, iar in primele zile ale lui ianuarie a fost operat intr-o clinica particulara. A ramas numai o saptamana in spital, timp in care s-a impacat cu soarta, nu mai dorea sa vada pe nimeni, nu vroia nimic, nu manca, refuzand total sa lupte pentru viata lui.
Singura dorinta a fost sa fie adus acasa, iar in zorii zilei de 17 ianuarie a inchis ochii pentru totdeauna.
Pentru romanii din strainatate, el a fost intemeietorul Uniunii Mondiale a Romanilor Liberi si al ziarului „Romanul Liber", unul dintre fondatorii lui „Amnesty International". A fost Omul - ROMANUL - care a facut cunoscuta situatia Romaniei, asa cum era ea, fara perdea, in cele mai mari cancelarii din lume. S-a dedicat in intregime cauzei poporului roman si a tarii in care s-a nascut.
Romanii din strainatate l-au iubit si l-au stimat si isi pusesera toate sperantele si increderea in lupta lui pentru Libertate si Democratie in Romania. Si a facut intr-adevar tot ce a putut, fara sa se gandeasca la viata lui pusa uneori in primejdie, ca atunci cand a fost atacat si alungat in unele locuri in timpul campaniei electorale, batjocorindu-l in presa, umilindu-l in redarea cu mare greutate si interventii a Buletinului de Populatie, furandu-l, dandu-i foc la casa etc.
Romanii din Romania insa - nu toti l-au inteles - au zis ca a venit sa le vanda tara. Nici partidul lui nu l-a inteles, au zis ca a venit sa le ia scaunele.
La capatul puterilor, intors la Londra, purtand cu el necrutatoarea boala si apucand doar sa publice o mica parte din memoriile lui, a cedat fara impotriviri despartirii pentru totdeauna de cei dragi care-l inconjurau.
Publicarea memoriilor sale va continua, asa cum a dorit.
Inmormantarea va avea loc la Turda, orasul natal din Romania, la 23 ianuarie. Iar la Londra se va oficia o slujba religioasa.
Nu-l vom iuta niciodata.
Dumnezeu sa-l odihneasca in Pace! (back)
Nicoleta Mussulis
Londra, 18 ianuarie, 2000
Ion Ratiu - cum l-am cunoscut
In Septembrie 1989, cand a expirat contractul meu cu BBC - World Service, m-am dus la Ion Ratiu si i-am cerut sa lucrez pentru ziarul „Romanul Liber". A stat putin sa se gandeasca - ziarul era copilul lui preferat si se ocupa personal de redactarea lui -, apoi m-a angajat, cu prudenta, cum isi ducea toate afacerile, de proba. Si am lucrat cu el pana la inceputul lui 1995, cand ziarul a fost mutat la Bucuresti. Dar am continuat sa-l intalnesc cu diferite ocazii si sa schimbam impresii despre activitatea lui pe scena politica romaneasca, despre treburile incalcite din Parlament si despre vederile lui privind viitorul european al Romaniei.
Era uneori dezamagit de evolutia tarii dupa 1989, de carierismul si nepotismul de care se izbea sau de lipsa de orizont si integrare europeana de care dadeau dovada multi politicieni; il intelegeam, dar mai ales il compatimeam, pentru ca Ion Ratiu ii judeca pe toti, inclusiv pe adversari, din punctul de vedere al unui gentleman, uitand ca cei 50 de ani de spalare comunista de creiere exacerbasera levantinismul din Romania la un apogeu de neimaginat.
Acum, cand Ion Ratiu s-a dus sa-si intalneasca celebrul stramos ardelean, as vrea sa notez cateva impresii despre el ca Om, nu politic, nu veleitar, nu businessman.
Ce m-a izbit aproape imediat cum am inceput sa lucrez cu el a fost fenomenala lui memorie. Imi trebuia la un moment dat un nume sau un fapt din trecutul politic european sau romanesc. Ratiu se gandea un moment si indruma: „Du-te la sertarul cu dosarele ABC din arhiva - arhiva avand cateva... zeci de mii de asemenea dosare! - si in dosarul cu numele XYZ gasesti..." (personajul sau faptele ce cerusem). In penthouse-ul de la Londra transformat in redactie se gaseste si acum o serioasa biblioteca, mai mult politica. Ratiu era in stare sa ceara din cele peste 6000 de carti o anumita carte care sa contina un citat de care avea nevoie atunci si stia si aproximativ cam la ce pagini sa-l gaseasca! Memoria aceasta nu l-a parasit deloc, nici dupa ce sarise binisor de 80 de ani.
Apoi, purtarea lui cand era atacat. Ce atacat, ca multi l-au batjocorit, l-au lovit sub centura si l-au manjit cu noroi. De multe ori vroiam sa raspund pe masura, sa atac si eu dur, sa uit de politetea elementara si sa le zic si eu ceva de mama lor. Ratiu ma pondera si imi spunea cu un zambet superior sa-i las in plata lor. Datorita lui am adoptat ca linie a „Romanului Liber" sa se riposteze la atacuri fara nici cea mai mica invectiva. Aceasta fateta a caracterului lui nu inseamna nici slabiciune, nici frica de scandal, nici lasitate, ci era crezul lui de gentleman, care nu se cobora la murdariile fostilor condeieri peceristi ajunsi mari democrati in noua Romanie.
In fine, pentru mine personal, libertatea redactionala fara limita de care m-am bucurat a insemnat totul. Sa nu uitam ca, inainte de venirea mea, Ratiu ducea in spate toata activitatea redactionala. Sa nu uitam ca ziarul nu aducea venituri, ci ii gaurea buzunarele. Dupa ce am preluat redactarea, m-a lasat sa fac ce cred eu de cuviinta, fara sa se amestece si fara sa impuna ceva (afara de renuntarea la atacuri sub centura). Era de la sine inteles, dupa ce m-a cunoscut mai bine, ca „Romanul Liber" va avea o linie anticomunista, nu va fi niciodata o tribuna a fascismului si va milita pentru democratizarea Romaniei.
Ion Ratiu a adus in Romania, pe langa celebrul lui papion, lupta politica cu manusi albe, eleganta englezeasca in mijlocul injuraturilor autohtone si prestigiul unei comportari de real diplomat in evenimentele publice. A avut si un mare defect: incapatanarea; in loc sa se lafaiasca in vila lui din Elvetia sau sa se plimbe in jurul elegantului sau apartament de langa hotelul londonez Ritz, s-a incapatanat sa stea la Bucuresti, sa incerce sa puna umarul pentru democratizarea si prosperitatea tarii pe care o iubea cu mintea, sufletul si mandria numelui lui stramosesc.
Fie-i tarana de la Turda usoara! (back)
Eugeniu Dinescu, prof. conf. Dinu Mussulis
Transilvanenii il regreta
„Gentlemanul politicienilor"
Subprefectul de Brasov, Bartolomeu Orfanu, declara: „Din punctul meu de vedere, Ratiu a fost gentlemanul categoriei socio-profesionale care se cheama politicienii". Bartolomeu Orfanu spune ca fara oameni ca Ratiu nu am fi reusit sa invatam ceva din „ale politichiei".
„Un simbol"
Presedintele Consiliului Judetean Brasov, Adrian Taropa, care este si membru marcant, inca, al PNTCD, declara ca Ion Ratiu reprezinta un simbol pentru brasoveni, si nu numai, si spune ca el va ramane vesnic o farama de democratie autentica, concentrata intr-un suras si „un papion", ce a creat iluzia de alternativa in tara. Taropa spune ca trebuie sa-i multumim pentru ca a abordat tot timpul un aer bonom, incercand sa ocoleasca o „Golgota", navigand rapid spre o lume mai buna.
„Fair-play in politica romaneasca"
Prefectul de Covasna, Gheorghe Tatu, declara: „Noi consideram disparitia dlui Ratiu ca fiind una prematura pentru politica romaneasca". Prefectul Tatu spune ca Ratiu a mutat fair-play-ul englezesc in politica romaneasca si ca a fost un om politic exceptional pentru Romania, indiferent ca era angajat politic intr-un partid. Prefectul de Covasna sustine ca va trece mult timp pana cand ne vom da seama ca am pierdut un om important pentru tara.
„Un adevarat roman"
Subprefectul de Sibiu, Alexandru Ioan Olteanu, si presedinte al PNL, filiala Sibiu, spune ca regreta disparitia lui Ion Ratiu, care a fost un om de o deosebita verticalitate si calitate morala, un adevarat roman si un „ardelean de-al nostru". Subprefectul Olteanu declara ca el crede ca Ratiu a avut o viata pe care si-a sacrificat-o pentru idealurile nationale. (back)
Agentia Seviris
Ziarul „The Daily Telegraph" dedica ample spatii celui care a fost
Ion Ratiu - milionarul roman exilat, urmarit de securitatea lui Ceausescu
Ion Ratiu, care a murit la 82 de ani, a fost unul dintre cei mai ferventi critici ai regimului lui Nicolae Ceausescu, devotandu-si intreaga viata si avere cauzei anticomuniste din Romania. De-a lungul timpului, s-a aflat, deseori, in situatii care par desprinse dintr-un roman politist.
In august 1989, in timp ce facea lobby in Congresul American pentru inasprirea sanctiunilor impotriva regimului din Romania, Ratiu a primit un telefon la Washington, prin care era alertat de politia germana si belgiana, de faptul ca o echipa de agenti feminini se deplaseaza la Londra pentru a-l asasina, la ordinele Elenei Ceausescu.
Se presupunea ca femeile lucrau pentru Departamentul de Informatii Externe al Serviciului Roman de Informatii, cunoscut sub numele de DIE.
Ratiu, atunci in varsta de 72 de ani, a primit afirmatia cu calm. „Sunt obisnuit cu amenintarile cu moartea prin telefon, dar voi fi vigilent cu doamnele de la DIE." Cu parul sau alb si cu slabiciunea pentru papioane, Ratiu parea un impresar de moda veche. Infatisarea sa a fost luata in deradere de vechiul regim comunist la intoarcerea sa in Romania, in 1990, pentru a candida la presedintie. Esecul sau in alegeri i-a provocat o mare dezamagire personala.
In spatele manierelor desavarsite se afla o determinare extraordinara. In 1978, in timpul unei vizite a lui Nicolae Ceausescu in Marea Britanie, Ratiu a fost arestat in timp ce conducea o manifestatie de protest. In timpul vizitei, regina a fost obligata sa-i acorde lui Ceausescu protectie. In timp ce disidentii romani erau socati de primirea calduroasa de la Londra, familia Ceausescu ordona generalului Ion Pacepa, seful DIE, sa-l asasineze pe Ratiu.
O luna mai tarziu, Pacepa a fugit in Occident, si a publicat o carte senzationala despre regim, descriindu-i intrigile. Ratiu a publicat extrase din acea carte in ziarul sau, „Romanul Liber".
In 1975, Ratiu a decis sa-si dedice timpul Romaniei: „Telul meu este simplu", spunea el, „democratie si libertate in Romania."
In acel an a publicat cartea „Romania contemporana", descriindu-si tara ca fiind vasala Uniunii Sovietice, in frunte cu dictatorul Ceausescu.
In 1984, Ratiu, care avea resedinte la Zermatt si Londra, a pus bazele Uniunii Mondiale a Romanilor Liberi la Geneva. Cartierul sau general din Londra, din Regent Street, a devenit, mai tarziu, Centrul Cultural Roman.
In ziarul sau, Ratiu a publicat situatia disperata a Doinei Cornea, unul dintre putinii disidenti din Romania. Publicitatea internationala i-a salvat, probabil, viata.
Ion Augustin Nicolae Ratiu s-a nascut pe 6 iunie 1917, la Turda, in Transilvania, pe atunci parte a Imperiului Austro-Ungar. Strabunicul sau, Ioan Ratiu, avocat, a fost in fruntea Partidului National Roman si a luat parte la revolutia din 1848.
Ion Ratiu a studiat dreptul la Universitatea din Cluj si stiintele economice la St. John College, Cambridge. A mai lucrat, deasemenea, la Biroul Roman din Londra, unde unchiul sau, V.V Tilea, era seful delegatiei.
Cand Germania a invadat Romania, in septembrie 1940, Ratiu a cerut azil politic la Londra. A lucrat in calitate de colaborator al postului de radio BBC si, pentru o perioada scurta, la depozitele Pall Mall si Forwarding Co. In 1957 si-a dezvoltat propria afacere, J.R. Shipping. In timp ce afacerile prosperau, Ratiu nu a neglijat Romania. In 1945 s-a casatorit cu Elisabeth Pilkington. In 1951 a refuzat oferta de a candida pentru Conservatori la St. Helens, locul de bastina al familiei sotiei sale.
Ratiu a continuat sa monitorizeze politica Romaniei de aproape, in special in relatia cu Uniunea Sovietica. In 1957 a publicat cartea „Policy for the West". Aici a impartit lumea in tari sovietice, democratii vestice si natiuni fara vreo optiune, implorand Vestul sa castige de partea sa tarile nedecise.
In tara nu s-a putut intoarce decat abia in ianuarie 1990, pentru prima data dupa 50 de ani. A candidat la presedintie in acelasi an, la varsta de 73 de ani, pentru Partidul National Taranesc Crestin Democrat. Sloganul sau era „Dreptate sociala si morala crestina". A pledat pentru o schimbare dinamica spre economia de piata, cu radacini adanci in Vest si a sustinut micii fermieri. A pus bazele unei aliante noi centriste pentru a-l sprijini, dar lucrurile nu au decurs simplu.
In timpul campaniei electorale, prima dupa mai bine de 40 de ani, Ratiu si sotia sa au fost atacati, doi dintre suporterii sai au fost omorati, si la Suceava, unul dintre consilierii sai a fost batut atat de rau pe strada, incat a ajuns la spital.
Chiar si dupa alegeri, Ratiu nu a fost lipsit de violente. Cand presedintele Ion Iliescu a lasat minerii sa vina la Bucuresti, in iunie 1990, sa-i infranga pe „inamicii" Frontului Salvarii Nationale, acestia au inconjurat casa lui Ratiu, au patruns in ea si l-au luat ostatic, impreuna cu alte trei persoane, intr-un camion.
Ratiu a supravietuit incidentului, dar incercarile sale de a pune bazele singurului ziar non guvernamental si a unui post de televiziune au fost zadarnicite, iar ziarul devastat de mineri. Amenintarile cu moartea nu au incetat, in 1994 casa sa fiind incendiata in timp ce Ratiu de afla in strainatate.
Cu toate ca nu a castigat alegerile, Ratiu a fost senator de Turda, orasul sau natal, si s-a stabilit, impreuna cu sotia sa la Bucuresti (pastrandu-si resedintele din Zermatt si Londra). Deasemenea, a pus bazele ziarului „Cotidianul", in Bucuresti, fiind, totodata, angajat in numeroase actiuni caritabile, alaturi de sotia sa. (back)
Presa de ieri a rememorat viata si activitatea lui Ion Ratiu
Ziarele de ieri au semnalat disparitia lui Ion Ratiu prin ample materiale dedicate acestei personalitati a vietii politice romanesti, rememorandu-i viata si activitatea si publicand declaratiile politicienilor si colegilor de partid si ultimele imagini ale acestuia din interviurile acordate recent.
Ziarul Evenimentul zilei noteaza pe prima pagina: „Romanii au ramas fara papion". In pagina trei este mentionat faptul ca „ne-a parasit un politician pur sange". Ziarul National: „Ion Ratiu a murit ieri la Londra". Ziarul Adevarul mentioneaza: „Ion Ratiu a intrat in istorie". Ziarul Ziua: „A murit Ion Ratiu". In Jurnalul national sub titlul: „Ne-a parasit un gentlemen al politicii" este semnalata disparitia „unei figuri emblematice pentru declansarea procesului de democratizare a societatii romanesti la inceputul anilor '90". Jurnalul national mai scrie: „Ion Ratiu a fost primul profesor de democratie practica in politica romaneasca, a incercat sa calmeze discursul adversarilor introducand un tip european de relatii pe scena agitata a politicii noastre". Ziarul Libertatea: „Cancerul l-a rapus pe Ion Ratiu - Vicepresedintele PNTCD a incetat din viata, ieri dimineata, la Londra". Acelasi ziar noteaza: „Viata politica romaneasca e mai terna si mai cenusie de ieri". Ziarul Cronica Romana: „La 82 de ani, Ion Ratiu s-a stins la Londra Good Bye, Mr. Papion". Ziarul Curentul: „Ion Ratiu a incetat din viata - Tragicul eveniment a avut loc in locuinta din Londra". Ziarul financiar: „Ion Ratiu a plecat dintre noi". Ziarul Azi: „Ion Ratiu a murit la Londra". (back)
Doamnei Elisabeth RATIU
Bucuresti, ianuarie 2000
Stimata Doamna,
Am aflat cu tristete vestea incetarii din viata a sotului Dumneavoastra dl Ion RATIU, vicepresedinte al PNT-CD, deputat, personalitate politica deosebit de cunoscuta a Romaniei din ultimii 10 ani.
O data cu eliberarea Romaniei de comunism, Ion RATIU s-a reintors in patrie, secondat de sprijinul Dumneavoastra neprecupetit, si a fost partas la toate evenimentele, faptele si reusitele pe care romanii le-au putut realiza in ultimii zece ani.
Va rog sa acceptati, o data cu cele mai sincere condoleante pentru ireparabila pierdere suferita, asigurarea ca nobila cauza careia sotul Dumneavoastra i s-a dedicat, aceea de a recladi democratia si spiritul european in Romania, va fi dusa mai departe de catre urmasi si ca, in istoria acestor ani de libertate redobandita, numele lui Ion RATIU este deja inscris pentru totdeauna.
Cu toata compasiunea,
Emil Constantinescu
Familiei indoliate a Domnului Ion Ratiu
Vestea disparitiei domnului Ion Ratiu ne-a surprins si ne-a intristat. Nu sunt cuvinte pentru a exprima profundul regret pe care-l resimtim in acest moment.
Domnul Ion Ratiu a stiut, ca nimeni altul, sa fie impreuna cu familia sa si cu cei alaturi de care, in timpuri intunecate pentru Romania, si-a cladit un nume respectat in Europa.
Ne alaturam durerii familiei indoliate, careia ii transmitem condoleante.
Prim Ministru Mugur Isarescu
Presedintelui PNTCD, Domnul Ion Diaconescu
Am aflat cu tristete ca ne-a parasit domnul Ion Ratiu, desavarsit democrat si apreciat lider al Partidului National Taranescu Crestin si Democrat.
In fata sortii nu poti spune altceva decat „Dumnezeu sa-l odihneasca!"
Fie ca amintirea acestui gentleman al politicii romanesti sa ne angajeze pe toti la minimalul fair-play fara de care viata politica ar pierde din ratiunea sa.
Prim Ministru Mugur Isarescu
Draga Doamna,
Profund indurerati ne adresam dvs. in aceste momente de jale si de suferinta prin care treceti dvs. si distinsa dvs. familie, prilejuite de trecerea in nefiinta a iubitului nostru coleg si prieten. Noi, membrii Comitetului Afacerilor Straine a Camerei Deputatilor am avut onoarea si privilegiul de a lucra indeaproape cu domnul Ratiu in ultimii trei ani. Am fost intotdeauna impresionat de felul deschis si realist in care trata politica internationala si simt un sincer respect si admiratie atat pentru munca sa, cat si pentru nobletea caracterului sau. Viata politica internationala a pierdut o personalitate remarcabila, iar pierderea Romaniei este cu atat mai mare.
Va rog acceptati, stimata doamna, sincerele mele condoleante ca si asigurarea intregului meu sprijin pentru momentele dureroase prin care treceti.
Victor Bostinaru, presedinte
Stimata doamna Elisabeth RATIU,
Senatorii romani, membri ai Comisiei pentru politica externa, isi exprima profundul regret pentru pierderea sotului domniei voastre, distinsul coleg, om politic si patriot ION RATIU.
Fiind alaturi de familia indoliata in aceste momente grele, va asiguram ca disparitia sa reprezinta si pentru noi, senatorii si deputatii Romaniei cu care a impartasit eforturile renasterii nationale si ale asezarii tarii noastre pe locul cuvenit in Europa si in lume, o mare suferinta.
Fie ca idealurile pe care le-a slujit sa-si gaseasca izbanda in timpul cel mai scurt, slujindu-i in acest mod memoria.
Dumnezeu sa-l odihneasca in pace!
Presedinte
Senator Ghiorghi Prisacaru
Senatul Romaniei
Membrii Comisiei pentru politica externa a Senatului Romaniei isi exprima profundul regret pentru disparitia distinsului coleg Ion Ratiu, vicepresedinte al Comisiei pentru politica externa a Camerei Deputatilor, si adreseaza sincere condoleante familiei indoliate.
Pozitiile si actiunile deputatului ION RATIU in favoarea Romaniei, a consolidarii democratiei in tara, a cresterii prestigiului national in afara granitelor si a conectarii sale la structurile europene si euro-atlantice i-au creat un loc in inimile noastre care-i va ramane pentru totdeauna rezervat.
Dumnezeu sa-l odihneasca in pace!
Senatul
Redactiei „COTIDIANUL"
Consiliul de administratie al CLUBULUI PARLAMENTARILOR ROMANI isi exprima profundul regret prin plecarea definitiva din viata a pretuitului nostru presedinte ION RATIU. Deoarece stim ce inseamna atat pentru Dumneavoastra, cat si pentru intregul colectiv al ziarului „COTIDIANUL" pierderea de neinlocuit a fondatorului sau, o data cu compasiunea si suferinta pe care vi le impartasim, va rugam sa dispuneti publicarea, in ziarul de maine, 19 ianuarie 2000, a urmatorului anunt:
„CLUBUL PARLAMENTARILOR ROMANI regreta trecerea in nefiinta a presedintelui sau si a omului de nepretuita demnitate si integritate morala, sociala si familiala, care a fost ION RATIU.
Oricand si orice aducere-aminte despre el ne va releva democratul veridic si luptatorul neinduplecat pentru propasirea Romaniei si a romanilor de pretutindeni. Pentru numeroasele sale actiuni si initiative, precum si pentru modul in care s-a exprimat in viata publica se cuvine a fi alaturat marilor barbati ai neamului.
Sincere condoleante familiei indoliate.
Dumnezeu sa-l ierte!".
Consiliul de Administratie
Director Teodor Bobis
Doamnei Ratiu
Regretam nespus marea pierdere suferita de familia Dumneavoastra si de crestin-democratia romaneasca prin trecerea la cele vesnice a ilustrului om politic si patriot Ion Ratiu.
In aceste triste clipe suntem sufleteste alaturi de Dumneavoastra si va asiguram de sincera noastra parere de rau.
Imaginea meritata pe care si-a castigat-o regretatul Ion Ratiu - om sincer, competent, generos, un veritabil democrat si luptator impotriva comunismului - va ramane nestearsa in memoria noastra si in amintirea tuturor oamenilor care l-au cunoscut.
Dumnezeu sa-l odihneasca in pace!
Sincere condoleante,
Victor Ciorbea,
Presedintele ANCD
Catre publicatia „COTIDIANUL"
Stimate Domnule Diaconescu,
Cu mare indurerare am aflat despre stingerea din viata a nobilului om politic Ion Ratiu.
In acesti ani in care servim in Romania in calitate de Consilier de Presa al Ambasadei Republicii Elene la Bucuresti, am avut marea onoare dar si privilegiul sa-l cunoastem de aproape si sa schimbam pareri in subiecte de interes comun.
Suntem alaturi de Dvs., in aceasta grea pierdere, si va rugam sa primiti sincere condoleante.
Sa fie vesnica pomenirea lui,
Consilier de presa
Dimitris I. Koustas
O lacrima si de la Fundatia OMENIA
Fundatia Internationala de Caritate, Reconciliere si Pace OMENIA a transmis sincere condoleante familiei greu incercate pentru pierderea omului de omenie, a democratului autentic Ion Ratiu - Presedinte de Onoare al fundatiei.
Dumnezeu sa-l odihneasca in pace!
A MURIT ION RATIU - INCREDIBIL
L-am vazut dupa emisiunea de la PRO TV, din decembrie 1999, si nimic nu intrevedea o asemenea posibilitate.
Jovial, optimist, ION RATIU cel adevarat.
Dumnezeu ne-a luat un mare om, pe care noi oamenii, prea mult l-am nedreptatit, ba chiar adesea l-am umilit. Curios foarte multi dintre cei care au fost ajutati de ION RATIU s-au straduit in intreaga lor viata sa-l ignore, marginalizandu-l, si astazi tot ei indurerati, si-l plang cu lacrimi de crocodil.
ION RATIU a fost, si istoria il va retine ca pe un mare, foarte mare roman. Viata lui si-a inchinat-o pentru tot ce a fost romanesc, pentru toti romanii.
A fost un adevarat lord in Parlamentul Romaniei.
Se pregatea, stiu bine, sa inceapa cu toate fortele ultima lui batalie pentru candidatura la Presedintia tarii si stabilise ca pe 24 ianuarie 2000, zi istorica pentru romani, sa-si lanseze ultima carte intitulata „IN FINE, ACASA", o data cu candidatura la Presedintia Romaniei.
Era convins si el, si noi ca va castiga.
N-a fost sa fie si Dumnezeu l-a chemat in cele vesnice.
Romania a pierdut un mare om, o mare personalitate.
Dumnezeu sa-l odihneasca! (back)
Presedinte,
Prof.univ. dr. Iulian Cretu
„In fine, acasa" - o valoroasa carte despre impactul Revolutiei
In ultimul deceniu s-au publicat numeroase marturii despre impactul Revolutiei Romane peste hotarele tarii. (...) Intre aceste analize, cartea lui Ion Ratiu ocupa un loc distinct. In primul rand, pentru ca este scrisa de un cunoscator al fenomenelor romanesti din anii dictaturii; in al doilea rand, pentru ca reprezinta marturia unei importante personalitati a exilului romanesc; si, nu in ultimul rand, pentru ca autorul „a fost unul dintre cei mai consecventi participanti in batalia pentru eliminarea sistemului dictatorial si reinstaurarea democratiei in Romania". Ion Ratiu a avut curajul sa infatiseze inaltelor cancelarii occidentale „cosmarul romanilor", cerandu-le sa ajute refugiatii din Romania, sa sprijine disidentii si opozantii regimului totalitar, asa incat sa se puna capat, cat mai curand posibil, suferintelor nemasurate ale poporului roman. (...)
Ion Ratiu a actionat pentru „unirea romanilor din exil", facand din „Uniunea Mondiala a Romanilor Liberi" (UMRL) unul dintre cele mai importante Centre Internationale ale Rezistentei Romanesti. (...)
„In fine, acasa. Note zilnice, decembrie 1989 - decembrie 1990" este si va ramane o Carte de referinta despre Revolutia Romana, care - prin datele si faptele infatisate si analizate de Omul politic Ion Ratiu - se recomanda tuturor celor care doresc sa descopere fatete mai putin cunoscute ale procesului revolutionar. Este o carte care n-ar trebui sa lipseasca din bibliotecile cercetatorilor, analistilor politici, dar nici a politicienilor, iar - nu in ultimul rand - acelor care in acel Decembrie fierbinte al anului 1989 au infaptuit Revolutia, deschizand Era schimbarilor democratice care au urmat in Romania. (back)
Prof. univ. dr. Dumitru Mazilu,
Prim-vicepresedinte al Consiliului Frontului Salvarii Nationale,
constituit in decembrie 1989
Ion Ratiu - un om al dialogului politic si al distinctiei intelectuale
Am aflat cu adanca tristete despre incetarea din viata a domnului Ion Ratiu, vicepresedinte al PNTCD, vicepresedinte al Comisiei de Politica Externa a Camerei Deputatilor, prodigioasa personalitate a vietii noastre politice si culturale.
Pe domnul Ion Ratiu am avut placerea sa il cunosc imediat dupa reintoarcerea sa in tara, in ianuarie 1990; am avut cu domnia sa o sustinuta si fructuoasa cooperare de-a lungul procesului complex si sinuos de trecere la edificarea democratiei pluraliste si a institutiilor statului de drept in tara noastra. Am apreciat in mod cu totul deosebit la domnia sa alesele-i calitati de intelectual, de militant neobosit pentru idealurile generoase in cultul carora s-a format - ca descendent al unei familii de militanti memorandisti -, capacitatea de a pune, mai presus de interesele de partid si personale, Interesul National. Prin intreaga sa viata si activitate, domnul Ion Ratiu s-a impus ca o prezenta inconfundabila, necesara si benefica, in viata Romaniei de azi, iar disparitia sa va fi greu resimtita de catre tovarasii sai de idei, de intreaga noastra clasa politica, de societatea romaneasca.
In aceste momente de profunda durere, adresez, in numele Partidului Democratiei Sociale din Romania si al meu personal, cele mai sincere condoleante familiei atat de greu incercate si aduc un ultim omagiu celui care a fost si va ramane, pentru toti cei care l-au cunoscut si respectat, domnul Ion Ratiu.
Odihneasca-se in pace! (back)
Ion Iliescu, Presedintele PDSR
Ion Diaconescu: „Regretam destul de mult..."
La aflarea vestii ca Ion Ratiu a incetat din viata, Presedintele PNTCD Ion Diaconescu a declarat: „A fost un personaj intr-adevar remarcabil si remarcat pentru perioada aceasta pentru scena politica romaneasca. El poarta un nume ilustru. Nu stiu acum, prin istoriile acestea, moderne, cat se mai vorbeste, dar in istoria pe care o invatam eu cu zeci de ani in urma Ion Ratiu din Ardeal era una dintre marile personalitati ale Ardealului, unul dintre intemeietorii PNT, si dansul a onorat aceasta ascendenta. A avut sansa ca l-a prins razboiul mondial ca secretar la Ambasada romana de la Londra, el fiind nepotul ambasadorului, si pe urma, in epoca aceasta, comunista, a fost unul dintre cei care au intretinut propaganda de la BBC si legaturile si activitatea politica in favoarea democratiei, in favoarea Romaniei, pentru care luptam si noi, ceilalti. Dupa Revolutie, el a sosit printre primii aici si, practic, desi avea atatea rosturi si bunastare - putea ramane pe acolo, prin Anglia, prin America -, majoritatea timpului si-a petrecut-o in Romania. A voit sa continue activitatea politica pe linia strabunilor sai si a fost, dupa cum stiti, candidatul partidului nostru pentru presedintie la alegerile din 1990, si de aici incolo a fost permanent in conducerea partidului nostru, in functia de vicepresedinte al partidului si parlamentar, membru in atatea comisii si in general in activitatea externa. Regretam destul de mult disparitia sa. Dumnezeu sa-l odihneasca!"
Presedintele PNTCD cere amanarea serviciului funerar din cauza alegerilor de la Cluj
Presedintele PNTCD, Ion Diaconescu, a anuntat ieri ca intentioneaza sa-l contacteze telefonic pe Nicolae Ratiu, fiul lui Ion Ratiu, pentru... a amana inmormantarea fostului vicepresedinte al PNTCD. „Voi incerca sa vorbim cu ei la telefon, pentru ca mi-a zis Radu Sarbu ca la Cluj sunt sambata alegeri in organizatie". Liderul PNTCD a declarat ca ii va propune lui Nicolae Ratiu sa tina sambata dimineata slujba la capela din Bucuresti si apoi sa se plece spre Turda „unde vor veni multi romani". In concluzie, taranistii prefera sa amane inmormantarea colegului lor, in loc sa decida amanarea alegerilor in organizatia PNTCD Cluj, unde trebuie sa iasa din urna un anumit presedinte: Radu Sarbu. Secretarul general interimar al PNTCD, Virgil Petrescu, a explicat: „Alegerile au fost deja amanate de cinci ori si pentru ca se suprapun cele doua manifestari, ne-am gandit ca inmormantarea sa se tina a doua zi, duminica. Sunt in jur de 300 de oameni care vor veni din tot judetul Cluj, ca sa nu mai spun ca din conducerea partidului au fost desemnati cinci oameni, care vor fi sambata la Cluj". (back)
Cristian Sutu
Dupa trei zile de tacere
PNTCD vrea sa recupereze imaginea lui Ion Ratiu
Corpul neinsufletit soseste azi in tara; cursa Swiss Air aterizeaza la Otopeni la ora 15.15
Ion Ratiu a avut trei familii: familia sa naturala, PNTCD si ziarul „Cotidianul". In toate dintre acestea, Ion Ratiu simtea ca este ACASA. Erau intr-adevar locurile sale de suflet, pentru ca el contribuise in mod mai mult sau mai putin decisiv la construirea, la aparitia lor. La aflarea vestii ca Ion Ratiu a trecut la cele vesnice, clasa politica romaneasca a reactionat cu surprindere si durere. Adversarii sai politici au fost primii care au transmis mesaje de condoleante ce purtau amprenta regretului ca tara noastra a pierdut un mare democrat. Partide, ambasade, organizatii civice, oameni simpli care l-au vazut poate doar la televizor, si-au exprimat tristetea public, toate, mai putin PNTCD, partidul sau, mai exact, familia lui Ion Ratiu, care nici pana astazi nu a transmis un comunicat oficial sau un mesaj de compasiune familiei. Mai mult decat atat, moartea vicepresedintelui PNTCD a fost tratata de lideri ai partidului ca un punct pe ordinea de zi a unei conferinte de presa. Ambiguitatea declaratiilor a determinat presa centrala de ieri sa semnaleze ca atitudinea taranistilor fata de disparitia unuia dintre fruntasii PNTCD nu este demna de tragismul momentului. Fara a lua contact cu familia pentru a discuta despre data inmormantarii, presedintele PNTCD, Ion Diaconescu, a declarat ca va cere amanarea serviciului funerar pentru duminica, intrucat sambata au loc alegeri in organizatia Cluj. Aici e loc de intrebari, deoarece ziua de duminica a fost fixata de familia indoliata pentru inmormantare inca din 17 ianuarie. Tot pe baza unor presupuneri, Diaconescu a anuntat ca trupul neinsufletit al lui Ion Ratiu va fi depus in capela cimitirului Bellu catolic - desi familia luase decizia ca ceremonia religioasa sa aiba loc numai la Turda, creand confuzie printre cei care doresc sa-i aduca liderului PNTCD ultimul omagiu. Numai ieri, dupa aparitia in presa a unor articole negative, Ion Diaconescu a sunat la Londra pentru a propune familiei depunerea lui Ion Ratiu la sediul PNTCD, partid pe care l-a slujit cu devotament intreaga viata. Propunere onoranta care a venit insa prea tarziu. Patriarhia Romana a hotarat marti sa primeasca trupul neinsufletit al vicepresedintelui taranist la Palatul Patriarhal, facand un gest simbolic, de recunoastere a luptei lui Ion Ratiu pentru apropierea celor doua biserici surori, ortodoxa si greco-catolica. Locul in care Ion Ratiu se va opri pentru doua zile din ultimul sau drum prin Romania este fostul sediu al Camerei Deputatilor din Dealul Mitropoliei, acolo unde Ion Ratiu a incercat sa impuna un alt mod de a face politica, acolo unde a dovedit, nu de putine ori, ca este un roman desavarsit, acolo unde, nu in ultimul rand, a pledat pentru democratie si toleranta chiar in fata minerilor veniti in 1991 sa faca ordine in Bucuresti. (back)
Ioana Lupea
Mesajul Presedintelui Emil Constantinescu
O data cu Ion Ratiu a plecat dintre noi un mare luptator pentru libertate si democratie. Disparitia sa a fost primita cu durere si regret unanim - chiar si de catre cei care nu i-au impartasit intotdeauna ideile. Revenit in tara dupa un lung exil, el nu a contenit, chiar in contextul cu totul neprielnic al anului 1990 si dupa rezultatul descurajant al alegerilor din mai 1990, cand a candidat la Presedintia Romaniei, sa persevereze in apararea idealurilor democratice. In acest context, un episod al biografiei sale se cuvine evocat: calomniile lansate la adresa sa in urma cu zece ani si chiar devastarea locuintei nu i-au putut stirbi curajul si demnitatea cu care s-a impotrivit, un an mai tarziu, minerilor care ocupasera Camera Deputatilor. A facut cinste apoi investirii sale ca deputat de catre alegatori si a fost vicepresedinte al Biroului Permanent al Camerei timp de mai multi ani. A fost, de asemenea, lider al delegatiei Romaniei la Adunarea Atlanticului de Nord, cat si al Grupului parlamentar de prietenie romano-britanica. Mai presus de functiile sale publice, Ion Ratiu a fost un om prietenos si generos. Desi ar fi putut duce o viata comoda si lipsita de griji in Marea Britanie, tara sa de adoptie, nu a renuntat sa lupte pentru idealurile sale. Va ramane in memoria poporului roman ca unul dintre cei care au contribuit esential la reinstaurarea democratiei in Romania.
Dumnezeu sa-l odihneasca in pace! (back)
Profundul regret pentru pierderea de catre tara a unui patriot
Cu durere am citit ieri stirea fulgeratoare, dar fugara, in „Romania libera", ca „Dl Ion Ratiu a murit". Adaug eu... cum ar fi trebuit scris intr-o tara normala... ca „marele patriot Ion Ratiu a decedat".
Cu durere constat pierderea adevaratilor romani pentru ca realizez ca tara mea, a acestor patrioti ca parintii mei - generatia dlui Ion Ratiu pierde si pe ultimii ramasi, cei putini in mareea de schimbare a culorilor politice conform cu interesul zilnic (nici chiar interesul propriu, tot ar mai fi o consecventa in comportarea politica). Dl Ion Diaconescu pare, dupa cum se comporta, un vopsit-rosu crestin-democrat, fost taranist, dar nu ca dl Ratiu. Dl Diaconescu s-a emancipat „democratic" la sufletul taranist doar cat sa-l ajute coruptia si farsa in politica romana a fostilor secretari rosii (de partid, de sector, de institutii), a tuturor fostilor rosii care au ajutat la distrugerea tarii traind in tara, nu in afara ei.
Recunosc cu durere ca plecarea dintre vii a generatiei dlui Ratiu - care este a parintilor copiilor razboiului, parinti crescuti pana la tineretea adulta intr-o Romanie libera, europeana si educati de intelectuali romani, la randul lor educati la Paris si Berlin - lasa un gol imens de simtire si cunostinte istorice in „corpul cu adevarat romanesc al tarii". Constat cu stupoare de 10 ani, si chiar in ianuarie 2000, la cei plecati din tara azi, ca tinerii, adulti acum, dar nascuti dupa ce comunismul fusese instalat sigur la baza (pe ogoare, in fabrici, in scoli) si crescuti deci numai in comunism, nici nu stiu - si nici nu ii intereseaza, ceea ce este si mai grav -, ca tara lor, Romania, a avut si alta istorie si viata. Acelea care imbinate au format patrioti romani ca Ion Ratiu, patrioti romani si artisti ai globului ca Brancusi, patrioti romani si specialisti ai lumii ca nobelistul Palade, si multi, multi altii... cu nume puse in dulapuri de otel de catre comunism timp de 50 de ani si nescoase la aer nici acum. Fie si apartinand mortilor, sunt, evident, inca prea periculoase pentru adormita constiinta romana, atat de necesara politicii prezente de manuire in masa a romanilor de catre noua politichie interesata inca de sine, si deloc de tara si de romani.
Scriu aici regretul meu de roman adevarat pentru patriotul disparut pentru ca in ziare arendate si arondate diferitelor parti ale corpului politicii-mamut romanesti de acum, un adevarat roman nici nu poate scrie. E inca interzis cat timp acela nu lauda pe conducatorul de tara, pe politicianul de vacanta in parlament (toti, in ambele Camere, cu mici exceptii sugrumate oricum de masa lor) sau pe seful de partid, aparent autoales pe viata doar ca sa ingroape PNTCD inaintea dlui. Cu alte cuvinte, cat timp imi neglijez gandurile proprii, la destinul tarii si al poporului meu, singurele de care imi pasa de cand am facut ochi in vremea razboiului. Le este deci interzis romanilor de a participa la viata sociala a tarii, semn ca presa in Romania nu este libera!
Inchei aceste randuri cu regretul ca - gratie fostilor care au sfaramat-o 50 de ani, din interior tara nu a putut avea in 1990 un prim presedinte cu adevarat democrat si patriot, si deci roman, dupa 50 de ani de comunism.
Pe dl Ion Ratiu. Ar fi venit cu cele doua care trebuie Romaniei: cu dragostea de tara si experienta democratica a Europei. Neavand aceasta sansa gratie FSN-ului si FSN-stilor -, dupa 10 ani, „n" guverne si doi presedinti „din fostul aparat"-, romanii sunt in ianuarie 2000 inca la faza de a avea primul presedinte democrat de dupa razboi.
Dar nu au inca nici candidati de acest fel care le trebuie urgent, necum vor avea un candidat ales. Nici chiar curand... Razboiul pentru noi, romanii, a echivalat cu instalarea jugului rosu la grumazul bunicilor, parintilor, si mai apoi al nostru, generatiile '40, '50, '60, '70, '80 si '90. Exista destule semne care spun ca lipsa de formare a adevaratilor patrioti romani va continua, deghizata acum in degringolada politica, si cat timp romanii nu se trezesc ca forta in propria tara. Cine insa sa-i trezeasca pe romani rapid, ca in 20-50 de ani se vor trezi si singuri? Cand le mor de batranete fostii patrioti, si alti patrioti nu au fost formati in loc timp de 50 de ani?
Numai un patriot s-ar fi intors in ianuarie 1990, intr-un comunism vechi de 50 ani, si cu al sau special Dec. '89.
Numai un patriot s-ar fi intors astfel, dupa 50 de ani traiti departe de tara!
Aceasta a fost semnificatia intoarcerii patriotului roman Ion Ratiu. (back)
Un roman ca multi, intre cei 8-10 milioane,
raspanditi de razboi si comunism in lume
Onorurile ce se cuvin unui mare roman
Vestea disparitiei fulgeratoare a celui care a fost Ion Ratiu, personalitate marcanta a vietii politice contemporane si stindard al luptei pentru libertate si democratie, atat in exil, cat si in tara - dupa revolutie -, nu poate lasa decat o profunda tristete in sufletele tuturor celor care l-au apreciat si iubit. Printre acestia ne gasim si noi, tata si fiu, Oprea si Horia Nita, care, in calitate de prieteni, resimtim acum, mai mult ca oricand, lipsa celui care, prin vitalitatea si optimismul sau, ne-a insuflat de-a lungul timpului multa dragoste de viata si iubire pentru semenii nostri. Ion Ratiu a fost si pentru noi, ca pentru multi alti romani, un adevarat exemplu de corectitudine, adevar si dreptate. Ion Ratiu a plecat dintre noi, insa el va trai in inimile noastre pentru totdeauna.
Ne exprimam speranta ca autoritatile vor sti sa-l aprecieze pe Ion Ratiu pentru activitatea sa in slujba poporului roman, organizandu-i funeralii nationale. Consideram ca un astfel de om merita, pe ultimul drum, toate onorurile ce se cuvin unui mare patriot cum, fara indoiala, a fost Ion Ratiu. Totodata, transmitem familiei sincere condoleante. Dumnezeu sa-l odihneasca in pace! (back)
Oprea Nita, Horia Nita
Ziarul „The Times" dedica, in editia sa de ieri,
un amplu articol politicianului, omului de afaceri
si anticomunistului Ion Ratiu
Ion Ratiu, politician roman, a murit la Londra, la 17 ianuarie, in varsta de 82 de ani. El s-a nascut la Turda, in Transilvania, la 6 iunie, 1917.
Ion Ratiu a fost considerat cel mai vehement opozant si cea mai consistenta voce a regimului lui Nicolae Ceausescu, de-a lungul anilor, in calitatea sa de lider al Miscarii pentru o Romanie Libera.
Ziarist, autor de carti, el a fost totodata un om de afaceri de succes, ajutand pe multi dintre cei care se opuneau regimului dictatorial al lui Ceausescu. Dupa 50 petrecuti in exil, Ratiu s-a intors pe pamanturile sale natale in 1990, pentru a candida la presedintie. Si-a continuat lupta impotriva comunistilor, care detin si astazi monopolul media, infiintand ziarul „Cotidianul" la Bucuresti. Un om de un curaj incredibil, el a tinut piept singur in Parlamentul Romaniei in fata invaziei minerilor din 1990, sustinuti de Frontul Salvarii Nationale, de atunci, cerandu-le sa opreasca actiunile violente. Casa sa a fost atacata si grav avariata, iar sediul ziarului - devastat.
Amenintarile la adresa vietii sale nu erau noi. Ratiu avea un loc special pe lista lui Ceausescu. In luna august 1989, a fost prevenit de Scotland Yard ca doua femei au fost trimise de la Bucuresti pentru a-l omori.
Ion Augustin Nicolae Ratiu a fost fiul unui avocat, iar strabunicul sau era Ioan Ratiu, liderul Partidului National Roman, participant la revolutia din 1848. Un student promitator in Drept, el pare sa fi fost destinat unei cariere academice, dar anul 1938 l-a gasit cadet de frunte al Academiei Militare de Artilerie.
In aprilie 1940, el s-a alaturat Ministerului Roman de Externe si a fost trimis la Londra, in calitate de cancelar al Delegatiei Romane. Decizia liderului roman Antonescu de a alinia tara la puterile Axei i-a repugnat tanarului Ratiu, care a demisionat din postul sau, cerand azil politic in Anglia. A obtinut o bursa de studii economice la Colegiul St. John, Cambridge.
In 1946 a dorit sa participe la alegerile generale pe listele Partidului National Taranesc, dar liderul de atunci, Iuliu Maniu, i-a cerut sa ramana la Londra. Aflat in exil, Ratiu s-a aruncat in lupta impotriva comunismului, devenind un colaborator permanent al Serviciului in limba romana al mai multor posturi de radio, printre care BBC, Radio Europa Libera si Vocea Americii. In 1957 a vazut lumina tiparului cartea sa intitulata „Politica vestului".
In anul 1975, cand a publicat o alta lucrare, „Romania contemporana", a decis sa-si dedice toata energia sa pentru ca Romania sa fie o tara libera. In timpul unei vizite a lui Ceausescu in Marea Britanie, in 1978, Ratiu s-a legat cu lanturi, in fata Hotelului Ritz, in semn de protest.
Ratiu a fost un adevarat gentleman, cu o infatisare de dandy si o vorba moale, care deseori nu a fost in favoarea sa. Era cunoscut printre compatriotii sai ca „Domnul Papion", lucru datorat manierelor sale tipic englezesti. Cu toate ca a devenit deputat de Cluj, orasul sau natal, esecul la alegerile prezidentiale a fost o mare dezamagire pentru acesta.
Ratiu s-a aflat la carma Asociatiei Romano-Britanice din 1965 pana in 1985, jucand un rol esential in formarea Uniunii Mondiale a Romanilor Liberi, al carei presedinte a fost in 1984. Dupa caderea lui Ceausescu, el a continuat sa subventioneze publicarea revistei lunare „Romanul Liber", pe care a lansat-o in 1985.
S-a casatorit, in 1945, cu Elisabeth Pilkington, care il vegheaza, impreuna cu cei doi fii. (back)
Adunarea Parlamentara a NATO transmite condoleante
Domnului Ioan Mircea PASCU, Seful Delegatiei Romaniei la Adunarea Parlamentara a NATO
Stimate Domnule Pascu,
Am fost profund intristat la aflarea vestii despre domnul Ion Ratiu, care a fost atat de indragit si de respectat de catre toti membrii Adunarii si de stafful acesteia. Implicarea sa in activitatile Adunarii in decursul ultimilor zece ani a fost hotaratoare pentru intarirea legaturilor de prietenie intre Romania si toate statele membre ale Adunarii Parlamentare a NATO. Domnul Ratiu a fost un remarcabil reprezentant al Romaniei, care ne va lipsi tuturor celor care l-am cunoscut.
V-as fi recunoscator daca ati transmite condoleantele mele familiei domnului Ratiu, prietenilor si colegilor domniei sale. (back)
Cu stima, al dumneavoastra,
Simon Lunn, Secretarul General al Adunarii Parlamentare a NATO
Aradenii regreta trecerea in eternitate a lui Ion Ratiu
Marele om politic, deputat de Arad, Ion Ratiu, prin prestatia sa, a fost un deschizator de drumuri in diplomatia romaneasca in statele europene si in interesul Romaniei. Aceste culoare deschise cu luciditate de Ion Ratiu au avut pentru tara noastra o importanta atat diplomatica, cat si economica. In judetul Arad, demnitarul taranist a facut demersuri sustinute in principalele obiective economice, exemplu fiind Astra Vagoane, prin intermedierea si participarea directa la negocierile dintre Trinity si Astra Vagoane. Totodata, Ion Ratiu a raspuns cu exactitate tuturor solicitarilor scrise de cetatenii Aradului, la cabinetul parlamentar al domniei sale, ajutand pe fiecare dintre petenti. Deputatul de Arad Ion Ratiu, membru de drept al Comitetului Judetean PNTCD Arad, a avut in permanenta o atitudine democratica, propunand solutii clare in atenuarea diverselor conflicte locale ale taranistilor aradeni, pledand pentru libertatea cuvantului, pentru discutii de idei si acceptandu-le pe acelea pe care majoritatea le-a decis. Marele om politic a reprezentat ideea democratiei in interiorul partidului si in viata politica pluralista din Romania. Vestea trecerii in eternitate a domniei sale i-a socat si inlacrimat pe cetatenii si oamenii politici aradeni, care considera ca viata politica locala, nationala si internationala a suferit o pierdere imensa in etica si realismul care ar trebui sa existe pe scena politica.
Aseara, la sediul PNTCD Arad, preotul ortodox Ioan Tulcan, protopopul greco - catolic Nistor Chisbora si preotul greco-catolic Ioan Muresan au oficiat o slujba de pomenire la parastasul regretatului om politic taranist. Sediul partidului a fost asaltat de simpatizanti si membri PNTCD.
Stefan Popa, succesorul liderului PNTCD in Parlament, a precizat:
„As fi vrut sa fiu deputat alaturi de Ion Ratiu"
In urma regretabilei disparitii a marelui om politic Ion Ratiu, conform legislatiei in vigoare, cel care urmeaza sa ii ia locul in Camera Deputatilor este urmatorul nume de pe lista Conventiei. Acesta este avocatul Stefan Popa, membru al PNL Arad. Stefan Popa este membru fondator al organizatiei judetene PNL Arad, fiind printre cei care au constituit aceasta organizatie, la 2 februarie 1990. A ocupat functia de secretar general al filialei, ca mai apoi sa devina vicepresedintele acesteia. Timp de opt ani s-a aflat in conducerea organizatiei judetene a PNL.
Desi inca nu poate fi numit deputat, urmand a se derula procedurile de rigoare, conform legislatiei, totul este doar o formalitate.
Stefan Popa a declarat: „As fi dorit sa fiu deputat alaturi de domnul Ion Ratiu, nu succesor al dumnealui". (back)
Daniel Albu
Trupul neinsufletit al celui ce a fost Ion Ratiu a ajuns, in sfarsit, acasa. In jurul orei 15.30, o aeronava a companiei Swissair a aterizat pe Aeroportul International Bucuresti- Otopeni, aducandu-l pentru ultima data pe Ion Ratiu pe pamant romanesc. In fata salonului oficial, cei sositi la Aeroport pentru a intampina sicriul cu corpul neinsufletit, mai multi ziaristi decat oameni politici sau fosti colegi de partid, au pastrat un moment de reculegere. Ion Ratiu a fost condus spre Palatul Patriarhal de rudele sale din Romania, de fratele sau din Statele Unite, Mircea Ratiu, impreuna cu sotia si fiul, si de trei fruntasi ai PNTCD: Virgil Petrescu, Sorin Dimitriu si Dan Barbaresso, care au venit la aeroport din proprie initiativa. De altfel, organizarea intregii ceremonii funerare a fost facuta de catre membrii familiei si de catre redactia ziarului „Cotidianul", PNTCD neavand nici o contributie. In jurul orei 16,00 cortegiul funerar a plecat de la aeroport catre Patriarhie, unde se aflau deja simpatizanti, patriarhul Teohtist si cativa oameni politici, Bogdan Grabovski, presedintele UMRL Romania, si liberalul Constantin Balaceanu Stolnici. In jurul orei 19,00 la Palatul Patriarhal a sosit familia domnului Ion Ratiu. (back)
Partidul National Taranesc Crestin Democrat regreta profund trecerea in nefiinta a domnului Ion Ratiu, unul dintre cei mai de seama politicieni pe care i-a dat tarii partidul nostru.
Ion Ratiu a plecat dintre noi doar pentru a se alatura ilustrilor sai stramosi, oameni care au participat activ la propasirea neamului romanesc in Transilvania si la realizarea statului national unitar roman. Spiritul sau va ramane insa vesnic alaturi de noi, pentru a ne aduce mereu aminte ca ratiunea de a exista a unui partid politic este lupta pentru principiile democratice.
Crezul politic al lui Ion Ratiu, taria cu care a actionat pentru idealurile partidului nostru chiar si in exil i-au oferit puterea si inspiratia pentru a contribui activ la modernizarea societatii romanesti dupa caderea regimului comunist. Exemplul sau personal a fost un etalon de valoare in politica romaneasca dupa 1989, iar multe dintre actiunile sale politice vor ramane cu certitudine momente de referinta in istoria tarii noastre.
Dumnezeu sa-l odihneasca in pace. (back)
Ion Diaconescu, 20 ianuarie 2000
Ion Ratiu, o constiinta a identitatii nationale a romanilor
Disparitia ilustrului patriot cu ascendenta national-taranista, Ion Ratiu, este o grea pierdere pentru reinstaurarea democratiei in tara noastra.
Deprins cu suferinta, Ion Ratiu si-a ajutat atat din exil, cat si dupa intoarcerea sa in tara atat prietenii care au trait ani grei de suferinte si privatiuni de libertate, dar si, copiii bolnavi ai familiilor nevoiase.
Din pacate, Ion Ratiu si-a platit cu varf si indesat toate functiile pe care le-a obtinut in partidul sau, care in anul 1996 i-a refuzat candidatura la functia suprema in stat, atunci cand avea cea mai mare sansa.
Pentru acel an, partidul nostru i-a strans sumumum necesar de semnaturi pentru candidatura la functia de presedinte al Romaniei, dar initiativa sa i-a fost blocata de colegii sai din PNTCD.
Apreciem la justa ei valoare refuzul familiei de a depune in sediul PNTCD corpul neinsufletit al celui mai indreptatit sa-i conduca destinul in acesti ultimi ani ai vietii sale.
Depunerea corpului neinsufletit al ilustrului om politic, Ion Ratiu, in Palatul Patriarhiei, pe care l-a aparat de devastarea minerilor cu o demnitate ce ne aminteste de domnitorii tarii noastre care aparau glia stramoseasca de furia invadatorilor straini, este un gest de compensatie morala al acestui lacas de cult si democratizare, demn sa-i poarte numele post-mortem.
Viata si mai ales opera lui Ion Ratiu vor rezista tuturor incercarilor timpului, ce vor da masura adevaratei sale personalitati, care va face cinste pamantului romanesc.
Sa-i fie tarana usoara si odihna in liniste! (back)
Prim-vicepresedinte al PNT, Virgil Lambru,
Secretar general al PNT, Cristinel Sarpe
Moartea fulgeratoare a dlui Ion Ratiu, personalitate remarcabila a vietii politice si culturale romanesti, ne-a surprins si ne-a intristat pe toti cei ce suntem in stare de sentimente sincere fata de marele disparut.
Iata, asadar, ca incepand de acuma Parlamentul Romaniei va avea un gentleman mai putin (in eventualitatea ca ar mai fi si altii).
E greu de imaginat activitatea parlamentara in Romania fara figura jovialului, optimistului si elegantului politician, cel ce-a fost Ion Ratiu. Om politic si de cultura cu vocatie si talent, continuator al traditiei familiei sale de mari patrioti, a servit tuturor cele mai frumoase lectii de comportament democratic, dovedind tinuta si curaj. Singur in fata comandourilor securisto-mineresti, care de mai multe ori i-au devastat casa, nu s-a lasat descumpanit. Adversarii lui politici din partidele stangii comuniste s-au temut de el si l-au denigrat, l-au amenintat cu moartea, sperand ca-l vor infricosa si se va intoarce de unde a venit. Nu s-a intamplat, asa ca luptatorul neinfricat a rezistat si a invins.
Acum, acestia se intrec in a-si afisa lacrimile de crocodil dupa cel disparut. Dar credibilitatea lui va fi mai putin pusa la indoiala doar atunci cand, o data cu regretele exprimate pentru disparitia defunctului, vor fi exprimate si regrete pentru ce i-au facut cand erau la guvernare.
Din pacate, nu totdeauna a fost inconjurat numai de persoane devotate, ci si de persoane dubioase, infiltrate special pentru a-l spiona si a-l deruta. Pe unii ii stia (sunt aceiasi pe care-i stim si noi), pe altii ii banuia, ceea ce nu l-a determinat sa-i inlature, considerand ca toleranta este de preferabil suspiciunii. Nici cei care l-au dezamagit nu l-au facut sa fie mai putin increzator in implinirea idealurilor sale de mare patriot.
De aceea, pentru noi toti, cei ce ne-am identificat cu aceleasi idealuri si l-am sustinut, disparitia omului plin de elan si cu o vitalitate de invidiat este o mare si dureroasa pierdere. Transmitem pe aceasta cale condoleante familiei indoliate. Odihneasca-l Dumnezeu in pace vesnica, alaturi de stramosii sai, intregind astfel galeria marilor patrioti ai neamului romanesc! (back)
Staicu Oprisescu, fost redactor la „Cotidianul"
Pentru UMRL, Ion Ratiu a fost mai mult decat un presedinte
Zorii zilei de 18 ianuarie 2000, pentru unii dintre membrii comunitatii romanilor din Australia aveau sa aduca vestea incetarii din viata a lui Ion Ratiu. Pentru multi romani de aici, din tara si de pretutindeni, Ion Ratiu a fost, este si va ramane, cu siguranta, ceva mai mult decat un nume: un simbol. Un simbol pe care unii il vor defini prin calitatile sale deja recunoscute chiar si de oponentii si adversarii sai, promotor al romanismului, slujitor al cauzei pentru o Romanie socio-politica democrata, pragmatic adversar al doctrinei comuniste si al politicii de clan, patriot, om politic cu un rafinat tact diplomatic si aristocratica tinuta, intelectual, jurist, economist, jurnalist, om de afaceri, remarcabil comentator si analist politic, un optimist incurabil, cu o atitudine pozitiva chiar in dispute contradictorii intereselor si principiilor sale.
Pentru altii, dintre cei mai multi care l-au condamnat prin pronuntarea sentintei ca „n-a mancat salam cu soia", a fost gentlemanul cu papion venit sa vorbeasca romanilor despre democratie si regulile jocului de capital, boierul aventurier care a dat iama in Romania proaspat „revolutionata" ca sa-si recupereze „acareturile" proaspat „nationalizate" dupa alungarea Regelui, sa cumpere „bunurile statului si poporului" ori sa cumpere voturile norodului cu baloane colorate si guma de mestecat.
Probabil ca, fiind prea mult preocupati cu tranzitia interminabila din Romania, nu distingem si nu apreciem cum se cuvine meritele lui Ion Ratiu, pe care, fara indoiala, istoria noastra nationala le va consemna la loc de cinste si le va transmite spre mostenire generatiilor ce vor urma.
Pentru noi, cei ce traim geografic departe de tara si care am avut ocazia de a-l cunoaste direct pe Ion Ratiu, ori in simpla calitate de sustinatori si simpatizanti ai ideilor pentru care a luptat si militat, Ion Ratiu ramane in amintirile noastre mai mult decat un politician de referinta in viata politica a Romaniei de dupa 1989. Ion Ratiu este cel care a slujit cu credinta telurile nobile enuntate o data cu infiintarea Uniunii Mondiale a Romanilor Liberi, ca una dintre singurele si putinele mijloace de legatura existente intre membrii comunitatilor de romani stabiliti in afara granitelor Romaniei. Pentru UMRL, Ion Ratiu nu a fost doar un presedinte, ci si cel care a cheltuit timp, energie si bani pentru a face posibil ca glasurile romanilor revoltati de ororile comunistilor sa se faca auzite in cancelariile lumii libere.
In asentimentul membrilor comunitatii romanesti din Australia, al celor care au primit vestea incetarii din viata a lui Ion Ratiu si al celor care sincer regreta pierderea sa, dorim sa transmitem condoleante familiei Ratiu si prietenilor lor.
Dumnezeu sa-l ierte si sa-l odihneasca in veci! (back)
Presedinte al Uniunii Mondiale a Romanilor Liberi - Filiala Australia,
Felicia Calugaru
Din tara continua sa soseasca mesaje de condoleante
Liberalii il omagiaza pe Ion Ratiu
In debutul conferintei de presa de ieri a PNL, presedintele acestui partid, Mircea Ionescu-Quintus, a adus un omagiu celui care a fost Ion Ratiu. „A fost un om, un politician, care de la inceput a incercat sa aduca in viata politica romaneasca eleganta si fair-play-ul din Occident si mai ales din Anglia. Pot spune ca Ion Ratiu constituie un exemplu unic care a trecut prin viata noastra". National-liberalii au fost extrem de marcati de „surprinzatoarea despartire de Ion Ratiu", fapt certificat si de momentele de reculegere pe care le-au pastrat la primele doua actiuni ale PNL din aceasta saptamana - aniversarea reinfiintarii partidului si sedinta Biroului Permanent Central.
Adio, din Spania!
Un ultim omagiu marelui om politic si neobosit aparator al romanilor de pretutindeni, Ion Ratiu. Fie-i odihna vesnica si pomenirea eterna!
Bunul Dumnezeu sa-i odihneasca sufletul in mare pace!
Cornelia Man, Madrid, Spania
Un om, cu orice riscuri
Tragicul eveniment al calatoriei in vesnicie a celui care a fost ION RATIU reprezinta pentru noi, familia BINDEA, care a avut privilegiul de a-l cunoaste indeaproape ca prieten, coleg la Liceul Gh. Baritiu din Cluj sau student al Facultatii de Drept a Universitatii din Cluj, o grea pierdere.
Am pierdut un prieten pentru care perfectiunea si puritatea au fost necesitati cosubstantiale.
Am pierdut un luptator pentru democratie si libertate, un om pe care experienta si viata l-au modelat si l-au calauzit, un om de „da si nu", un om de orice riscuri.
Amaraciunea care ne-a cuprins este justificata si de faptul ca impreuna cu Ion Ratiu a plecat si speranta noastra: alternativa pe care o oferea tarii ca sa devina „o bogata si mandra Romanie", prin anuntarea candidaturii sale la PRESEDINTIA ROMANIEI, care urma sa se realizeze pe 24 ianuarie 2000.
Disparitia sa din viata ne poate demonstra cuvintele cutremuratoare rostite cu 300 de ani in urma, de primul episcop martir al Bisericii Greco-Catolice, IOAN INOCENTIU MICU KLEIN, potrivit carora „nu poti invia din morti decat din pamantul patriei tale".
Transmitem condoleante familiei indoliate.
In veci pomenirea lui!
Anisoara Bindea, Marius Bindea
Partidul Socialist il regreta
Partidul Socialist deplange disparitia deputatului Ion Ratiu, unul dintre seniorii politicii romanesti. Ni-l amintim, cu pretuire si recunostinta, ca a fost singurul lider al Opozitiei de la inceputul anilor '90 care s-a opus scoaterii in afara legii a socialistilor.
Om politic de mare finete, promotor si aparator ferm al principiilor democratiei, de un fair-play cuceritor, Ion Ratiu va ramane un reper de onestitate, diplomatie si europenism, un exemplu, printre putinele, demn de urmat de clasa politica romaneasca prezenta si viitoare.
Transmitem, pe aceasta cale, condoleante familiei indoliate.
Dumnezeu sa-l odihneasca in pace!
Partidul Socialist
Presedinte, Tudor Mohora
Romania a pierdut un fiu devotat
Regretam profund trecerea in eternitate a Presedintelui UMRL, Ion Ratiu.
Traim o perioada dificila, in care Romania a pierdut un devotat fiu. Ne intrebam si acum daca spiritul sau patrunzator, farmecul sau si, nu in ultimul rand, calitatea sa de a nu face compromisuri au fost de fapt factorii care au impiedicat plasarea sa in locul pe care l-ar fi meritat in Romania.
Participam si noi alaturi de familie la durerea pricinuita de disparitia celui care a fost Ion Ratiu.
Din partea UMRL, Filiala Braila,
Cristian si Vasile Teodorescu
Gentleman si intelectual
Conducerea Partidului Democrat a primit cu tristete vestea trecerii in nefiinta a celui ce a fost un mare patriot, domnul Ion Ratiu. Gentleman si intelectual autentic, domnul Ion Ratiu a marcat puternic intreaga viata politica romaneasca prin spiritul sau conciliant, prin deschiderea sa catre dialog. Nu de putine ori, in situatii delicate, domnul Ion Ratiu a oferit tuturor lectii de democratie si toleranta, ce au contribuit din plin la procesul de maturizare a clasei noastre politice.
In aceste momente grele, conducerea Partidului Democrat adreseaza sincere condoleante familiei indoliate, Partidului National Taranesc Crestin si Democrat, precum si redactiei ziarului „Cotidianul".
Dumnezeu sa-l odihneasca! (back)
Purtator de cuvant al Partidului Democrat,
Dumitru Moinescu
Clasa politica i-a adus un ultim omagiu lui Ion Ratiu
Cunoscuti, colaboratori, politicieni si oameni simpli au venit ieri la Patriarhie pentru a-si lua ramas bun de la cel care a fost Ion Ratiu. Pe la capataiul sicriului, asezat in holul fostului sediu al Camerei Deputatilor, s-au perindat, pe tot parcursul zilei, oameni in majoritate trecuti de prima tinerete, imbracati cu hainele lor cele mai bune, purtand lumanari, iconite, buchete de flori sau chiar jerbe modeste, incropite din putinii lor bani. In cuvinte calde, cu atat mai frumoase cu cat nu erau alese special pentru a produce efecte, cei prezenti vorbeau intre ei despre Ion Ratiu ca despre „unul dintre putinii oameni politici care n-au venit in Romania ca sa ia", „un ardelean patriot" care „putea sa stea cu familia lui in Anglia, unde avea de toate, dar a vrut sa vina in Romania".
Taranistii si-au respectat traditia...
Seria gafelor taraniste inaugurata luni de Ion Diaconescu prin fraza „regretam destul de mult", a continuat si ieri. Ce-i drept, conducerea PNTCD s-a mobilizat exemplar, dar tot a reusit sa absenteze de la slujba religioasa tinuta dimineata, cu scuza - oferita tot de Ion Diaconescu - „n-am stiut la ce ora se tine". De altfel, taranistii - Ion Diaconescu, Gabriel Tepelea, Vasile Lupu, Dan Barbaresso - s-au inghesuit la capataiul sicriului, unde au susotit catva timp intre ei, dupa care au prezentat regrete familiei indoliate cu aerul ca semneaza condica de prezente la Parlament si au disparut din vedere. Prestatia lor a fost, de altfel, comentata ca atare de oamenii prezenti, constienti de raceala existenta intre Ion Ratiu si PNTCD in ultimele luni de viata ale acestuia. „Au venit sa faca poze!" comentau indignati unii, in timp ce altii opinau: „Au venit sa se asigure ca a murit!". Absenta taranistilor de la capataiul fostului lor coleg a fost de asemenea aspru comentata, multimea prezenta ieri la Patriarhie considerand ca acestia s-ar fi putut mobiliza astfel incat liderii partidului sa vegheze cu schimbul langa sicriu.
De-a lungul zilei au venit sa prezinte un ultim omagiu si sa depuna coroane numeroase personalitati ale vietii publice: vicepresedintele PD, Cristian Dumitrescu, presedintele onorific al PSDR, Sergiu Cunescu, senatorul Ticu Dumitrescu, Simina Mezincescu, deputatul Adrian Vilau, fratii Sorin si Andrei Dimitriu, senatorul taranist Ulm Spineanu, ministrul Agriculturii, Ioan Muresan, ministrul de Interne, Constantin Dudu Ionescu, secretarul de stat pentru Relatia cu Parlamentul, Mihu Miron Biji, presedintele Consiliului Legislativ, Valer Dorneanu, presedintele TUNTCD, Bogdan Pitigoi, prim-vicepresedintele PNT, Iulian Cretu, presedintele PNDC, Oprea Nita, Mircea Pascu, membru al FIFA si reprezentantii Asociatiei „21 Decembrie" Gheorghe Ceausescu si Adrian Dumitrescu. Presedintele ApR, Teodor Melescanu, o aparitie sobra si modesta, s-a recules cateva clipe la capataiul lui Ion Ratiu. Desi au avut o zi plina, principalii doi lideri ai PDSR, Ion Iliescu si Adrian Nastase, au sosit la timp pentru a participa la slujba religioasa oficiata spre seara la capataiul defunctului.
Colaboratorii de lunga durata ai ziarului au venit la randul lor sa-si ia ramas-bun de la fostul lor patron. Lor li s-au alaturat si fosti oameni de baza ai ziarului, care, trecand peste faptul ca drumurile lor s-au despartit de cel al „Cotidianului", au fost prezenti ieri la Patriarhie, in amintirea vremurilor de odinioara: Tia Serbanescu, Cristian Teodorescu, Paul Lazarescu, Tudor Calin Zarojanu. (back)
Laura Ciobanu
Cu Iancu Ratiu s-a dus ultima personalitate a generatiei de luptatori pentru Libertate si Democratie care a dat un caracter international rezistentei antisovietice si anticomuniste din Romania asigurandu-i continuitatea peste hotare atunci cand in Tara nu i-a mai fost posibil sa se manifeste. Nu au mai ramas decat militantii anonimi.
Iancu Ratiu a trait o dubla drama, de care a suferit cu atat mai mult cu cat era discret in manifestarea sentimentelor, cele pe care le tainuiesti macinandu-te mai tare decat cele de care vorbesti.
In primul rand, aceea de a nu fi inteles de catre cei apropiati, ca una este sa fii ajutat si sprijinit in proiectele tale si alta sa vibrezi cu aceleasi sentimente si sa fii insufletit de aceleasi idei. In drama de a nu-i intelege pe cei pe care-i considera ca fiind ai sai - romanii - pentru a caror cauza era gata sa sacrifice orice. Aceasta este drama dezradacinatului, pe care orice refugiat este silit s-o traiasca. Neintelegerea romanului de azi, asa deformat cum este el de comunism, a fost completata, reciproc, de lipsa de interes pentru omul - Ratiu. Dragostea de Tara a lui Ion Ratiu a fost „iubire nebuna", si pentru asta greu de inteles. De aceea, nu este nevoie sa fii ghicitor pentru a sti ca uneori nu-i era impacata constiinta fata de cei dragi, ale caror asteptari le putuse deceptiona pentru ca nu le era usor sa accepte ca o astfel de pasiune sa-i consume potentialul afectiv pana la a-i lipsi pe ei de dovezile de dragoste pe care orice fiinta este indrituita sa le astepte de la fiul, sotul sau tatal sau.
Ultimii ani ai lui Iancu Ratiu au fost amarati de neimplinirea sperantelor nascute in Decembrie 1989, de marginalizarea sa pe scena politica - mai ales de catre propriul sau partid - si de infiltrarea acestuia de catre securisti, cu ineluctabila descompunere la care a dus ea. Nu mai putin l-a afectat propria lui manipulare si exploatarea neloiala a candorii lui de necunoscator al unor moravuri pe care n-a incercat sa le descifreze pentru ca-si inchipuia ca romanii le resping si vor sa scape de ele. Ultimul motiv de amaraciune a fost desigur imposibilitatea de a-si incorona lupta politica de o viata prin scrierea memoriilor - la care lucra - de care si-a dat seama cand a aflat ca suferea de cancer. Tinea mult la ideea de a marturisi in fata istoriei si rectitudinea lui ardeleana il obliga, zicea el, sa prezinte posteritatii bilantul complet al contributiei sale la cauza careia i se dedicase.
Cu disparitia lui Ion Ratiu romanii pierd un mare patriot. Fie ca dragostea de Tara si de Neam care au insufletit lupta in care s-a angajat acum 60 de ani si simtul datoriei de care a dat dovada slujind democratia sa rodeasca in inima si mintea tinerilor pe umerii carora atarna refacerea Romaniei, pentru ca reprezinta exemple demne de urmat.
Dumnezeu sa ne ajute sa gasim conducatori politici care sa fie la inaltimea lui Ion Ratiu.
Sa-i fie tarana usoara! (back)
Ion Varlam, Secretar General al UMRL
Paris, 18 ian. 2000
Ministerul Afacerilor Externe al Romaniei
Stimata Doamna,
Am primit cu adanca durere stirea disparitiei sotului Dumneavoastra. Ion Ratiu a fost, in primul rand, un adevarat patriot, care a crezut cu tarie in potentialul de democratie si intr-un destin mai bun al poporului roman. Pentru Romania si-a dedicat cu convingere si optimism energia, lasand o amintire distincta, de nesters in viata politica romaneasca. In aceste momente de profunda tristete, va transmit, Dumneavoastra si intregii familii, sincere condoleante si compasiune. Dumnezeu sa-l odihneasca in pace!
Petre Roman
Miscarea Monarhista Romana Filiala Australia
Stimata Doamna Ratiu,
Romanii din Australia au luat la cunostinta cu durere despre disparitia Dlui Dr. Ion Ratiu, lider al exilului romanesc, prestigios om politic, diplomat, luptator neobosit pentru reconstructia Romaniei. Va rugam sa primiti sincerele noastre condoleante. Nu vom uita exemplul distinsului om politic, Ion Ratiu, care pana in ultima clipa a vietii a muncit pentru democratizarea Romaniei, neprecupetind nici un efort in aceasta lupta inegala cu un sistem politic potrivnic Romaniei, lupta in care, nu de rare ori, a fost lasat singur, neinteles de contemporani. Suntem alaturi de Dvs. si Familie in aceasta grea incercare. Dumnezeu sa-l odihneasca!
Cu alese sentimente,
Vasile V. Trif
UMRL Filiala „ROMANIA"
Comitetul de conducere al UMRL Filiala „ROMANIA" este alaturi de Dumneavoastra in marea durere prilejuita de disparitia fulgeratoare a celui pe care l-am iubit si pretuit, Presedintele nostru, Domnul Ion Ratiu.
Presedinte,
Bogdan Grabowski
Ambasada Romaniei la Washington
Draga doamna si domnule Ratiu,
Cu profunda tristete am aflat de plecarea domnului Ion Ratiu dintre noi pentru totdeauna. Va rog sa acceptati condoleantele mele din toata inima pentru aceasta pierdere enorma. Toti cei care l-au cunoscut pe domnul Ratiu, in Romania, in Statele Unite ale Americii si pretutindeni in lume sunt in doliu. In special Romania a pierdut o personalitate de o importanta istorica, un mare filantrop si o persoana de o forta morala fara egal. Domnul Ratiu a plecat din aceasta lume pentru a intra in cartile de istorie.
Mircea Geoana
Ambasada Romaniei la Londra
Draga domnule Ratiu,
Cu adanca tristete am primit vestea trecerii in nefiinta a domnului Ion Ratiu. Vom pretui pentru totdeauna amintirea sa ca un mare politician si ca o raza de autentic atasament patriotic si democratic. Impreuna cu sotia mea doresc sa transmit condoleante din inima si cea mai sincera simpatie. Va rog sa acceptati cele mai calde condoleante si va asigur de solidaritatea si sprijinul meu amical in aceste imprejurari dureroase si dificile.
Radu Onofrei
Cabinetul Individual de Avocatura „Graziela Barla" este alaturi de familia Ratiu in aceste momente grele si-i transmite sincere condoleante. (back)
Avocat, Graziela Barla
(Nicolae Ratiu, serviciul funerar, Turda, 23.01.2000)
Exista un proverb pe care nu mi-l pot scoate din minte atunci cand ma gandesc la cariera politica din Romania a tatalui meu, ION RATIU. Suna cam asa: „Apara-ma, Doamne, de prieteni ca de dusmani ma apar si singur". A fost admirat de dusmani si, din nefericire, temut de asa-zisii prieteni. Si asta dintr-un motiv foarte simplu: pentru ca nu au reusit sa-l controleze niciodata. De fapt, erau gelosi pe independenta lui. O gelozie care i-a orbit pe multi dintre asa-zisii prieteni. Spun asta Eu, si Acum, pentru ca El nu ar fi spus-o niciodata in timpul vietii lui.
Am fost mandru de el cand, in 1991, i-a dat afara pe mineri din Camera Deputatilor spunandu-le sa se intoarca la cabinele de votare. In acel moment eu cred ca el a salvat democratia in Romania. Poporul a recunoscut-o, prietenii lui, nu.
Inima mea a sangerat pentru el in 1996 cand, dupa o viata in slujba democratiei, prietenii lui i-au refuzat orice post de ministru, multe dintre ele fiind date in schimb unor oameni care si-au petrecut vietile lor sustinand opusul democratiei - comunismul.
„Exista oare dreptate in Romania?", l-am intrebat atunci.
„Vor invata", mi-a raspuns el.
Ce nu au invatat niciodata a fost ca ION RATIU a fost condus de-a lungul vietii sale de un crez, de o datorie cvasigenetica: aceea de a-si servi tara, nu de a se servi pe sine. Regulile lui n-au fost regulile lor.
Intre noi, viata a fost plina de glume.
Odata m-a intrebat: „Stii cum se face o avere mica in Romania?",
„Habar n-am", i-am raspuns.
„Foarte simplu. Incepi cu una mare", mi-a zis el.
Acest lucru s-a aplicat la domnul ION RATIU din plin, dar lui nu i-a pasat foarte mult de asta - a facut ceea ce si-a dorit. A fost un spirit independent, cu atata dragoste de tara sa, incat nimic nu l-ar fi putut descuraja.
Se spune despre politicieni ca au nevoie sa stea cu picioarele in noroiul politicii. Multi dintre dumneavoastra vor spune: „Dar si El a fost un politician..." E adevarat! Dar unul cu fata umana. Ca fiu, eu cred ca a fost un veritabil OM de stat, si ce vedeti asa este. I-am spus de mai multe ori in momentele de profunda dezamagire lui - si au fost multe - „Nu te plange! Daca esti in politica si vrei sa castigi, trebuie sa joci dupa aceleasi reguli ca si ceilalti". El refuza sa faca asta. Regulile lor n-au fost si regulile lui.
In 1992, atunci cand s-a votat numirea candidatului CDR pentru alegerile prezidentiale, sustinatorii lui au spus ca numirea poate sa fie cumparata. Propriul sau partid, din ordinul lui Coposu, a votat impotriva sa, la numaratoarea finala el a pierdut cu o diferenta de numai un vot. A fost un vot pe care nu a considerat niciodata sa-l cumpere, desi si-ar fi dorit atat de mult sa-l obtina. Mai tarziu, in acele alegeri prezidentiale, venind de nicaieri, un necunoscut a castigat 35% din voturi. Eu cred ca tatal meu ar fi putut castiga acele alegeri. Multi l-au indemnat adesea sa-l infrunte pe Coposu. Nu a facut-o niciodata. Sa divizeze partidul stramosilor sai era o anathema.
Nu se poate spune ca Dl RATIU nu credea cu fermitate ca ar fi putut fi cel mai bun presedinte al tarii. Din momentul in care a fost numit candidat la Presedintie si pana cand a trecut in nefiinta, el a fost convins de asta. Avea un ego urias. Era forta lui, dar, in acelasi timp, era si slabiciunea lui. Uneori era dificil sa traiesti si sa muncesti cu el, dar cu toate astea, iti dadea o enorma incredere in tine. A fost un om pe care-l puteai iubi foarte mult sau pe care-l puteai uri foarte mult. In nici un caz nu-ti putea fi indiferent. Caracterul lui impunea o reactie. In ciuda calmului si manierelor controlate, a fost un om cu o hotarare de fier. Chiar in anii '50, '60 si '70, cand noi, ceilalti, nu credeam ca va cadea comunismul, el nu a renuntat sa lupte. Adeseori imi spunea: „Daca poporul roman mai vede ca in Occident exista o lumanare cat de mica care arde inca pentru libertatea lui, el isi va mentine speranta treaza". Cateodata ni se parea ca era singurul care nu era dispus sa renunte la lupta. In familie noi obisnuiam sa glumim spunandu-i ca lupta sa pentru libertatea Romaniei pentru el e acelasi lucru ca si paiele din fata catarului care-l fac sa traga inainte.
Saptamana viitoare se implinesc 10 ani de cand visul sau a devenit realitate si el s-a intors in tara lui iubita, aici, la Turda. Acum 10 ani am mers impreuna la casa familiei, la biserica familiei, in cimitirul familiei. Vom face si acum la fel. Ne vine greu, dar noi ar trebui sa fim bucurosi acum, asa cum a fost el atunci, pentru ca el a reusit sa-si vada visul cu ochii. A fost darul care a incununat lupta sa de-o viata.
Cati oameni pot declara ca viata lor incepe la 72 de ani? El a facut-o! Nu a avut destul timp ca sa faca tot ce si-ar fi dorit. Energia lui era fara margini. Mereu spunea ca atunci cand va veni timpul sa plece dintre noi, si-ar dori sa o faca repede. A plecat chiar mai repede decat se astepta, cu regretul ca Romania nu a devenit inca tara la care el a visat atat. A plecat cu regretul ca partidul pe care l-a iubit, partidul stramosilor sai, nu a ajuns sa fie ceea ce ar fi dorit El sa fie, dar nu i s-a dat niciodata o sansa reala sa contribuie mai mult la asta. Dar toate acestea nu l-au descurajat pentru ca nu si-a facut multe iluzii despre oameni. Imi amintesc ca intr-o zi l-am gasit pe tata tulburat profund deoarece primise o scrisoare de la cineva care il ataca foarte grav. A facut atunci un comentariu pe care nu-l voi uita niciodata: „De ce ma uraste asa de tare?... nu l-am ajutat niciodata..."
Se intrista profund vazand conditia economica a celor mai multi dintre romani. In particular, fara publicitate, el a ajutat foarte multe persoane. Fundatia familiei infiintata de el va continua sa faca asta. Daca exista nemurire pe pamant, atunci eu cred ca aceasta si-ar gasi expresia in exemplul public pe care el l-a dat servindu-si tara, cartile lui, memoriile lui, ziarul lui si operele de caritate trecute si viitoare ale Fundatiei Ratiu pe care el a creat-o.
De acum in colo, el ne va privi de undeva de-acolo, de sus... sau de jos, asa cum obisnuiam noi sa glumim, si ne va trage de urechi daca nu-i vom indeplini dorintele si visele sale.
Inainte doar cu cateva ore de a muri, cand si-a recapatat cunostinta, mi-a spus deodata urmatoarea glumita:
„Stii, este un lucru extraordinar", mi-a spus, „inveti ceva nou in fiecare zi".
„Ce anume?", am intrebat eu putin surprins. „Eu invat acum sa mor", mi-a spus el cu un zambet pe fata.
Pana la sfarsitul ei, viata a fost pentru el o aventura palpitanta si stimulatoare. A avut o viata buna si a recunoscut asta. A avut o viata de care eu, ca fiu al sau, sunt mandru si cred ca si El avea motive sa fie mandru.
Amintirea lui se va estompa in timp, dar nu va muri niciodata. El va ramane ca ceva foarte special in inimile oamenilor. A fost un om foarte usor de iubit. Un om de toleranta.
Un om care a atins sufletul poporului Roman pentru totdeauna. Un Om Roman bun. (back)
Nicolae Ratiu
Ion Ratiu s-a intors in pamantul patriei
Ion Ratiu, lider al romanilor din exil, vicepresedinte al PNTCD si fondator al ziarului „Cotidianul" a fost inmormantat ieri la Turda, orasul de bastina al familiei sale. „In fine, acasa", el se odihneste in cavoul familiei, alaturi de parinti si de stramosul sau, memorandistul Ioan Ratiu.
Sub un cer incredibil de senin, dintr-un Bucuresti ca un decor de poveste de iarna, Ion Ratiu a pornit pe ultimul sau drum catre Turda, orasul sau natal unde a dorit sa fie inmormantat. Sambata dimineata, peste 300 de bucuresteni au venit sa-si ia ramas bun de la acest gentleman al politicii romanesti, participand si la slujba ecumenica oficiata la Patriarhie, de doi preoti ortodocsi. In multimea incremenita in reculegere s-au amestecat, fara ostentatie, Sorin si Andrei Dimitriu, ecologistul Otto Weber, Doru Viorel Ursu (ApR), reprezentanti ai ambasadelor SUA si Marii Britanii si membri ai Asociatiei Pro Basarabia si Bucovina. Cortegiul funerar, escortat de Politie, a pornit catre Turda la orele 12.00, trupul neinsufletit al lui Ion Ratiu fiind insotit pe acest ultim drum de membrii familiei, de conducerea ziarului „Cotidianul" si de vechi prieteni sau colaboratori care au dorit sa asiste la inmormantare. Vremea, miraculos imblanzita, dupa aproape o saptamana de viscole, a facut ca acest drum sa fie ca o ultima calatorie a lui Ion Ratiu prin tara in care a dorit toata viata sa se intoarca.
Singurul punct critic pe traseu s-a inregistrat la 22 km de Sebes, unde, in urma unor evenimente petrecute la primele ore ale diminetii, circulatia era paralizata. Datorita profesionalismului echipei de escorta - capitan Petrica Alexandru si plutonier major Alexe Petre - si cu colaborarea Politiei locale, cortegiul si-a putut continua totusi drumul.
Turda s-a mobilizat pentru a-si primi cetateanul de onoare
Desi cortegiul a ajuns in oras dupa ora 22.00, in fata Teatrului de Stat, unde urma sa fie depus sicriul, zeci de oameni asteptau de cateva ore, sfidand frigul. Dupa slujba oficiata in prezenta autoritatilor locale, locuitorii Turdei au facut cu randul de garda la catafalc pe tot parcursul noptii. Duminica, inca de la primele ore, suvoaie de oameni au inceput sa se scurga spre Teatru, printre locuitorii Turdei amestecandu-se persoane venite din localitatile din imprejurimi, din Cluj si chiar din Bucuresti. Politia si gardienii publici au facut tot posibilul (mergand pana la a lua pe sus masinile parcate in centrul orasului) pentru a mentine libera zona din jurul Teatrului. Cele 15 grade sub 0 nu au impiedicat multimea sa stea la coada, chiar si cate o ora, pentru a-l vedea pentru ultima oara pe Ion Ratiu, fie si numai cateva clipe.
Filialele locale ale partidelor au venit de dimineata sa aduca un ultim omagiu liderului PNTCD. Primele delegatii ale filialelor turdene ale partidelor politice au fost cele ale PDSR si UDMR, urmate de PNTCD si absolut toate celelalte formatiuni politice din oras. Dintre personalitatile de la centru, primul care a adus un ultim omagiu lui Ion Ratiu s-a aflat fostul lider al Pietei Universitatii, Marian Munteanu, care cu ochii usor inlacrimati, a spus: „Este singurul om politic cu care nu am putut sa ma cert niciodata si cu care nu se putea certa nimeni. Am numai amintiri frumoase de la un om cu care am colaborat. Ion Ratiu trebuia sa fie perceput ca un profesor de catre ceilalti politicieni, dar foarte multi nu au vrut sa o faca". Dintre colegii de partid, primii care si-au facut aparitia au fost cei din filiala aradeana, unde Ion Ratiu era deputat. In fruntea staff-ului filialei se afla deputatul Mihaita Calimente si mai tanarul Radu Ghidau. Fara sa faca parte dintr-o delegatie, deputata de Satu Mare, Ana-Maria Biris, a tinut si ea sa fie de fata la despartirea de fostul ei coleg ardelean. Cu foarte mare greutate si-a facut loc prin multime delegatia liberalilor clujeni, condusa de Anton Ionescu si a filialei somesene a PUNR cu Vasile Miclous cap de coloana si a PNDC cu primii doi lideri Oprea Nita si Anisoara Bindea.
La orele 10.40 numerosi gardieni publici au fost obligati de situatie sa sisteze intrarea persoanelor in incinta Teatrului de Stat, singurii care au obtinut favoruri fiind alte figuri marcante ale vietii politice.
Cu mare dificultate, senatorul PDSR Oliviu Gherman, presedintele PER, Otto Weber (acesta aflat tot timpul in anturajul rudelor lui Ion Ratiu, el alaturandu-se cortegiului inca de sambata, de la Patriarhie) au reusit sa se apropie de catafalc. La ora 11.30 a sosit grosul liderilor PNTCD, Ion Diaconescu, Remus Opris, Gheorghe Cristea, Ion Muresan, Dan Barbaresso, Ionel Roman si Radu Sarbu, Virgil Petrescu, Alexandru Lapusanu, acestia fiind ultimii oameni care au avut dreptul sa se apropie de sicriu pana la plecarea spre lacasul de cult ctitorit de familia Ratiu.
Tocmai datorita imposibilitatii de a mai intra in teatru, deputatul UDMR, Hamar Konya Sandor, si ANCD-istii Victor Ciorbea si Matei Boila au mers direct la Biserica ctitorita de familia Ratiu. Sambata noapte printre politistii aflati in zona Teatrului de Stat din Turda circula zvonul ca a doua zi ar fi incercat sa decoleze spre Cluj doua chartere, intr-unul din ele ar fi trebuit sa se afle Presedintele Emil Constantinescu. Seful statului nu a venit insa la funeralii, el fiind reprezentat de Dorin Marian, care si-a facut aparitia in jurul orei 12.00.
Intreaga suflare a orasului s-a adunat in fata Bisericii greco-catolice din Turda, ctitorita chiar de familia Ratiu. Pentru ca aceasta s-a dovedit neincapatoare fata de atata puhoi de lume, slujba a fost oficiata in strada, devenita la randul ei, prea mica. Inghesuiti unii intr-altii, incat nici nu mai aveau loc sa-si faca semnul crucii, oamenii, unii dintre ei cu copii de mana, au asistat cu mic, cu mare la slujba de rit greco-catolic, oficiata de Episcopul de Cluj PS Florentin Crihalmeanu, PS Alexandru Mesian, Episcop de Lugoj, Nuntiul Apostolic... si preotul-paroh Calin Bungardean, impreuna cu un sobor de preoti, veniti din Cluj, Gherla, Lugoj, Aiud si Campia Turzii. Ridicati pe varvuri si lungindu-si gaturile, cei prezenti incercau sa vada cine a venit si cine nu la aceasta ultima intalnire. „Ion Diaconescu a venit?", „De la Parlament a venit cineva?", se interesau turdenii, la curent cu toate.
Frigul taios a avut ca efect limitarea numarului discursurilor. Au vorbit despre Ion Ratiu, asa cum a fost, asa cum l-au cunoscut reprezentantii Bisericii greco-catolice, fiul sau Nicolae Ratiu, presedintele PNTCD, Ion Diaconescu, prefectul Vasile Salcudeanu si Doru Braia.
La ora 15.00 Ion Ratiu a fost inmormantat in cripta familiei din cimitirul greco-catolic. (back)
Laura Ciobanu, Lucian Gheorghiu
Romanii din München au tinut o slujba religioasa
la biserica greco-catolica
In timp ce corpul neinsufletit al lui Ion Ratiu era inmormantat ieri la Turda, comunitatea romanilor din Munchen a tinut o slujba religioasa la biserica greco-catolica din oras. Memoria celui care a fost Ion Ratiu, eminentul om politic, a fost cinstita, printr-o slujba speciala, de catre romanii din Germania care nu vor uita niciodata lupta pentru democratie si libertate pe care a dus-o Ion Ratiu in aceeasi conditie de exilat ca si ei. (back)
„The Guardian": Fostul lider al exilului romanesc
nu a primit recunoasterea la care se astepta
Ion Ratiu, fostul lider al exilului romanesc, politician si om de afaceri, a petrecut 50 de ani in Marea Britanie, intr-un exil autoimpus. Cand s-a reintors in tara sa natala, dupa inlaturarea dictatorului Ceausescu in 1989, el a avut o experienta dezamagitoare in politica post-comunista.
Ratiu, care a murit la Londra la varsta de 82 de ani, a capatat o recunoastere considerabila ca presedinte al Uniunii Mondiale a Romanilor Liberi (UMRL). Dar, la revenirea in Romania, el nu a primit recunoasterea la care se astepta, iar ambitiile sale prezidentiale au fost spulberate in urma situarii pe locul trei in primele alegeri libere post-comuniste in 1990.
Nascut in micul oras Turda, in apropierea capitalei regionale Cluj, Ratiu provenea dintr-o familie cu o lunga traditie in apararea cauzei unei Romanii unite. Acest vis a devenit realitate in 1918, cand, prin dezintegrarea Imperiului Austro-Ungar, Ungaria a pierdut controlul asupra Transilvaniei si aceasta provincie a devenit parte a Romaniei.
Dupa ce a studiat dreptul la Universitatea din Cluj, Ratiu s-a mutat la Londra in 1940 ca diplomat la legatia Romaniei. Cand tara sa s-a alaturat puterilor Axei, el a demisionat si a cerut azil politic. A urmat apoi cursuri de economie la Cambridge, unde a cunoscut-o pe Elisabeth Pilkington, cu care s-a casatorit in 1945.
La terminarea studiilor, Ratiu a devenit ziarist, specializat in politica externa promovata impotriva lumii comuniste. Activitatea sa a cuprins colaborari frecvente la serviciul roman al postului de radio BBC.A condus Regent Line, o companie navala si a achizitionat mai multe actiuni imobiliare.
Ca presedinte neobosit - si milionar - al UMRL, el a organizat demonstratii si intalniri, a publicat un ziar periodic in limbile romana si engleza si a facut tot posibilul ca sa transforme organizatia intr-un puternic grup de lobby. Cea mai spectaculoasa actiune a sa a fost in timpul vizitei lui Ceausescu in Marea Britanie in 1977, cand Ratiu s-a inlantuit de un gard in fata hotelului Ritz din Londra in semn de protest fata de primirea de catre Casa Regala a lui Ceausescu.
Dupa executarea sumara a cuplului Ceausescu, Ratiu a revenit acasa si a devenit foarte activ in renascutul Partid National Taranesc Crestin si Democrat. In perioada campaniei electorale pentru alegerile prezidentiale din mai 1990, a fost unul dintre cei doi contracandidati ai lui Ion Iliescu, fost membru al aparatului comunist, cel ce preluat puterea in stat dupa executarea lui Ceausescu. Desi Iliescu era marele favorit, rezultatul de 4,3% din voturi obtinut de Ratiu a constituit o surpriza. A trebuit sa lupte cu slabiciunea partidului sau, dar a fost perceput ca rupt de realitatile din Romania, dupa cei 50 de ani petrecuti in exil.
Spre deosebire de majoritatea romanilor, Ratiu nu a cunoscut viata grea din perioada comunista; opozantii sai l-au acuzat ca a mancat caviar in Occident in loc de salam cu soia in Romania. Cu manierele sale englezesti si limbajul sau invechit, „Domnul Papion", cum a devenit cunoscut, aducea aminte de un industrias de moda veche, o imagine exploatata de adversarii sai, care au inoculat teama ca prin votarea lui Ratiu tara s-ar putea intoarce la conditiile grele din perioada interbelica. Ideile sale in favoarea privatizarii au intarit si mai mult aceste sentimente populiste.
Cu toate ca a fost ales in Parlament si ulterior a devenit vicepresedinte al PNTCD, infrangerea sa a insemnat sfarsitul tuturor sanselor reale de a castiga functia suprema in stat. Ironia sortii a facut ca multe din propunerile sale sa fie adoptate ulterior atat de aliatii politici, cat si de adversari.
In ciuda esecului, ambitiile sale au ramas. Inaintea alegerilor din 1996, Ratiu, care se apropia de 80 de ani, sustinea ca ar fi un mai bun candidat decat Emil Constantinescu, alesul Opozitiei pentru functia de presedinte. Prin victoria lui Constantinescu, nu a aparut nimic nou in sensul reconcilierii lui Ratiu cu noul presedinte sau cu partidul sau, aflat si acum la putere.
Ziarul lui Ratiu, „Cotidianul", a ramas un aspru critic al amandurora, desi Ratiu a sustinut ca, in pozitia sa de proprietar al ziarului, nu are nici o influenta asupra liniei editoriale. De asemenea, a adopta o ferma linie nationalista, care nu a facut decat sa scoata in evidenta diferendele cu liderii partidului din care facea parte, lideri care se bazau pe etnicii maghiari din coalitia guvernamentala.
Lui Ratiu i-au supravietuit sotia si doi baieti, Nicolae si Indrei. In conformitate cu dorinta sa, el va fi inmormantat in orasul sau natal. (back)
Democratia nu se cerseste, ea se cucereste
Ma numar printre cei multi care l-au stimat pe Ion Ratiu, pentru franchetea lui dar si pentru capacitatea reala, niciodata mimata, de a asculta si respecta chiar si opiniile adversarilor politici. De la revenirea sa in tara si pana la plecarea sa definitiva dintre noi, Ion Ratiu a respectat democratia despre care a scris si pe care a vrut s-o inscauneze si in viata publica romaneasca. Am avut, nu de putine ori, prilejul de a remarca probitatea omului, dar si a politicianului Ion Ratiu, numarandu-ma printre acei gazetari care au avut placutul si instructivul prilej de a-i solicita interviuri. Ba, mai mult decat atat: am avut sansa de a-l intervieva cel dintai, indata dupa revenirea sa in tara. Din pacate, postul de radio „Europa libera", caruia ii era destinata convorbirea obtinuta, nu a incredintat-o undelor (ianuarie 1990), ceea ce m-a determinat sa ofer inregistrarea „Vocii Americii", care a difuzat-o pe 22 februarie, acelasi an. Iata continutul dialogului nostru:
„Una dintre personalitatile cele mai interesante, din peisajul politic romanesc actual, este - fara indoiala - domnul Ion Ratiu, Presedintele Uniunii Mondiale a Romanilor Liberi, uniune infiintata in anul 1984, in urma Congresului desfasurat la Geneva. Cu toate acestea, dl Ion Ratiu nu mi se pare a se bucura de o atentie speciala din partea confratilor mei.
Cum vi se pare tara, dupa o atat de indelungata absenta?, l-am intrebat pe interlocutorul meu, in aceasta dimineata.
Am revazut Bucurestiul, Valea Prahovei, cat si locurile natale, adica orasul Turda si Clujul. Ca vechi schior, am urcat si la cota 1400, de la Sinaia. Am regasit atmosfera tarii si m-am integrat ei. Pe scurt, cu exceptia Ploiestiului, care mi-a aparut ca un oras poluat (stare remarcata si la Turda), am numai impresii placute. Tara este minunata! La Turda, am revazut casa natala, mi-am regasit concetatenii, am facut un pelerinaj la mormintele stramosilor mei. Radacinile familiei Ratiu sunt stravechi. De peste 200 de ani! In mod fizic, ca sa spun asa, totul m-a incantat. Cu emotie am vizitat biserica inaltata la Turda de familia Ratiu, la 1839. Trecand peste starea de insalubritate a Capitalei, Turzii si Clujului, pot afirma ca prima impresie a fost pozitiva. Elementul uman? Ei bine, ma asteptam sa intalnesc oameni blazati, lipsiti de ideea unei perspective optimiste. Nu a fost asa. In special tineretul mi-a placut foarte mult, pentru optimismul sau si increderea in viitorul democratic al tarii. O oarecare ingrijorare se manifesta, inca, datorita supozitiei ca tara se va indrepta spre plasa de iluzii a totalitarismului. Democratia nu se cerseste, ci se cucereste. Metodele vechi de intimidare, de curmare a libertatilor individuale sau colective, nu mai pot exista. Nimeni nu va mai merge la Canal, de exemplu. S-ar produce o mare emotie internationala si o puternica reactie a opiniei publice.
Ce parere aveti despre unele afirmatii, potrivit carora, cei plecati din tara sunt potential, in afara evenimentelor la zi?
Este o absurditate. Romania a fost si a ramas tara mea ca si a tuturor romanilor plecati, candva, spre a se salva. Idealul nostru, al celor din exil, este democratia, pe care ne-am insusit-o traind in tari democratice, aspect care ne-a imbogatit pregatirea politica. Mi-am pastrat, tot timpul, cetatenia romana, desi acest fapt mi-a creat unele dificultati in activitatile mele diverse, printre care si cele economice. Totusi, desi am avut repetate propuneri de a deveni cetatean englez si de a castiga astfel posibilitatea participarii la viata social-politica a tarii mele de adoptie, nu am cedat. Am fost si am ramas roman. In fata oricaror tentatii, si, va rog sa ma credeti, au fost multe, a primat loialitatea fata de Romania. Imi amintesc ce eforturi a facut regimul dictatorial spre a impiedica constituirea Uniunii Mondiale a Romanilor Liberi. A fost trimis Bobu, in Elvetia, s-a protestat la guvernul respectiv, s-a incercat totul, recurgandu-se la actiuni de intimidare si la amenintari. Dar, in zadar. Ne-am constituit. Recunosc ca o unitate perfecta nu poate exista. De aceea avem mai multe partide. Trebuie refuzata orice autoritate unica.
Care sunt optiunile dumneavoastra politice actuale?
Ca intreaga mea familie, sunt adeptul ideilor Partidului National Taranesc. Sloganul nostru este: „Pentru libertate si democratie in Romania". Aceeasi libertate pe care o solicitam, dorim s-o aiba toate partidele. In 1869, in casa noastra s-a format primul nucleu al Partidului National din Transilvania, care, in 1881, s-a unit cu cel din Banat, iar in 1926 cu cel din Vechiul Regat. Pozitia politica a acestui partid a fost si a ramas cea de centru-stanga.
Vorbindu-mi despre FSN, dl Ion Ratiu a apreciat ca insasi ideea de front apare ca o impostura, deoarece, a spus domnia sa, „aceasta implica o pronuntata idee de totalitarism, vrand sa lase impresia ca frontul ii inglobeaza pe toti cei care vor salvarea patriei. Mai corect mi s-ar parea ca acest front sa se defineasca mai precis, fie ca neo-comunist, marxist, social-democrat etc.".
Acceptati, am continuat, stirea care se vehiculeaza si potrivit careia intentionati sa va prezentati candidatura pentru functia de presedinte al tarii?
Am auzit, mi s-a spus, de catre unii si altii, ca am aceasta intentie. Ea nu este inca definita. Desi s-a afirmat ca mai multe formatiuni politice mi-au solicitat acceptul. Am discutat cu Presedintele partidului nostru, dl Corneliu Coposu, si am ajuns la concluzia ca alegerile trebuie sa aiba loc mai inainte ca eu sa ma pronunt. Aceste alegeri nu trebuie sa fie concomitente. PNT sustine esalonarea lor. Daca se va decide pentru Republica si nu pentru Monarhie, abia atunci va aparea si posibilitatea de a ma prezenta drept candidat la presedintie. Altfel, nu. Desigur, va fi, in cazul ca se va materializa o astfel de varianta, o mare cinste pentru mine si, daca mi se va propune, voi accepta. In cazul in care Legea electorala se va adopta, asa cum se prezinta in proiect, adica dl Ion Iliescu sa apara unic candidat (si-n ipoteza ca nu va fi contestat pe parcurs), domnia sa are toate sansele sa reuseasca. Folosind o metafora, voi spune ca admit sa devin „mielul de sacrificiu" intr-o confruntare in care dl Ion Iliescu va avea o indiscutabila prioritate. Ceea ce doresc insa, in mod categoric, este sa devin deputat la Cluj, inclusiv Turda, orasul meu natal." (back)
A consemnat Emanuel Valeriu
Promotor si partizan al reconcilierii societatii romanesti
Zilele trecute am aflat vestea trista despre trecerea in nefiinta a cunoscutului om politic Ion Ratiu. Am fost impresionat in asemenea masura incat am imbracat haina de doliu, am stat de veghe si am pastrat un moment de reculegere la catafalcul ilustrului disparut, am semnat in cartea de condoleante. Totodata am decis sa fac publice cateva ganduri si sentimente sugerate de aceasta cruda si neasteptata veste.
Nu cred ca trebuie sa insist asupra faptului ca parerile mele politice se deosebesc radical de cele ale lui Ion Ratiu, sunt chiar opuse. Eu am fost membru marcant si statornic al partidului comunist, al conducerii sale si mi-am desfasurat activitatea potrivit convingerilor mele.
Ion Ratiu a fost membru marcant si statornic al Partidului National Taranesc, al conducerii sale, si-a desfasurat activitatea potrivit convingerilor sale. Provenit dintr-o familie cu un trecut istoric, legat de ideea nationala, el a desfasurat o multilaterala si prodigioasa activitate: avocat, diplomat, gazetar si scriitor, om de afaceri, om politic cu stranse legaturi in lumea occidentala, mai ales engleza si cate altele. Cea mai mare parte a vietii sale a trait-o in strainatate, cincizeci de ani, fapt care a avut o influenta hotaratoare asupra formarii convingerilor si chiar asupra modului sau de viata. Insist sa subliniez ca a cerut azil politic in Anglia in 1940, nefiind de acord cu orientarea de atunci a tarii catre Germania hitlerista. A ramas in exil si dupa 23 august. Este caracteristic ca a pastrat o legatura permanenta cu problemele tarii, devenind unul dintre fruntasii emigratiei romane.
Intors in tara in 1990, Ion Ratiu a participat in acel an la alegerile prezidentiale din partea Partidului National Taranesc. Aparitiile sale la televiziune si in presa au fost obiectul a numeroase comentarii politice, atat pro cat si contra. Dar electoratul a avut o alta orientare, nu l-a desemnat castigator. Ion Ratiu a perseverat, a fost ales parlamentar in toate legislaturile postdecembriste, indeplinind functii importante. Vicepresedinte al partidului, din motive care nu fac obiectul acestor randuri, el a fost situat intr-un fel de con de umbra in viata politica a tarii. Indiferent de aprecierile fata de activitatea sa, Ion Ratiu ramane o figura interesanta si foarte cunoscuta, figura de legenda si pitoreasca a vietii noastre politice.
Ion Ratiu ramane in amintirea mea cu preponderenta un promotor si partizan al reconcilierii societatii romanesti. Evocarile de mai sus au darul de a sublinia ca amandoi, in situatii si pe pozitii politice atat de opuse, am avut curajul si forta morala sa ne intalnim personal, sa schimbam ganduri, pareri, idei, intr-o atmosfera de stima si respect reciproc. Eu cred ca este singura maniera umana, constructiva si inteleapta de relatii intre oameni. Imi voi ingadui sa amintesc cateva momente.
Prima oara am avut prilejul sa am o relatie ideatica, nu personala, in perioada 1964-1965. Atunci noi am publicat lucrarea „Marx - Insemnari despre romani". Sensul principal al actiunii noastre era determinat de faptul ca Marx sublinia ca Basarabia este romaneasca si a fost cotropita de regimul tarist. Fiind implicat personal in aparitia acestei lucrari - am mai scris despre aceasta - si in acelasi timp raspunzand pe linia politica de activitatea de propaganda in strainatate, am avut initiativa sa facem cunoscuta aceasta lucrare mai multor lideri ai emigratiei romane. Gandeam ca vom fi sprijiniti din afara in problema Basarabiei. Nu ne-am inselat. Atunci au aparut o suita de lucrari de istorie si politologie extrem de documentate, care isi puteau permite sa spuna publicului mai mult decat ne permiteau noua raporturile cu URSS. Intre cartile ce au avut un mare ecou se situeaza si „Bassarabia, a Romanian Land" (Basarabia o tara romaneasca) aparuta la Londra in 1968. Aceasta lucrare si multe altele de acelasi tip au sprijinit, in mod obiectiv, pozitiile romane in confruntarile pe care le-am avut in acei ani cu marele nostru aliat si vecin.
M-am intalnit personal cu Ion Ratiu intr-un moment greu al vietii mele. Eram aruncat intr-un proces inscenat, pe motive prefabricate, impotriva adevarului si prin incalcarea brutala a legii. Imi cautam pretutindeni dreptatea - in special o judecata potrivit legii, a procesului. Mi-am pledat cauza in trei instante judecatoresti, aparandu-ma impotriva acuzatiilor, neadevarate si neprobate in vreun fel, ce mi s-au adus. M-am adresat prin articole si declaratii de presa opiniei publice, oamenilor acestei tari. Am luat atunci toiagul apostolatului, cum imi place sa spun. M-am adresat unor personalitati de seama din diferite domenii, unor lideri politici, de la putere si din opozitie, fara a tine seama de orientarile lor politice.
In acest cadru m-am adresat si lui Ion Ratiu. Imi pare bine ca nu de mult, cand acesta era inca in viata, am amintit intr-un articol acest fapt. M-a impresionat extrem de placut ca mi s-a raspuns cu promptitudine, fara nici un fel de amanare sau anticamera si am fost invitat sa discutam la el acasa. Am avut o convorbire lunga, calma, demna, fara nici un element de protocol sau prfacatorie.Am ridicat drept chestiuni de baza, sa se asigure respectarea legii in procesul ce mi s-a comandat, sa se renunte la rafuielile politice, la inscenarea de procese politice. Am evocat ideea reconcilierii si am cerut sa se combata „vanatoarea de vrajitoare", isteria anticomunista. Am intalnit intelegere. Ca si Corneliu Coposu, Ratiu m-a asigurat ca nu este pentru razbunare politica, ca oamenii nu trebuie tratati decat dupa un singur criteriu, dupa faptele lor. Nu este pentru invinuiri politice sub pretexte penale inventate.
Cu prilejul respectiv si-a amintit cu satisfactie ca in urma cu aproape trei decenii a primit din tara cartea lui Marx si i-a fost utila. In gluma i-am spus ca prin cartea scrisa de el i-a ajutat pe comunistii romani. Tot in gluma mi-a spus ca i-ar fi placut ca eu sa ma aflu in Partidul National Taranesc, nu in cel comunist. Replica mea a fost ca si mie mi-ar fi placut ca el sa se fi aflat in partidul comunist.
Ne-am reintalnit acum doi- trei ani la o receptie la Ambasada chineza. S-a aratat extrem de bucuros de a ma revedea. Am schimbat din nou unele ideile. Parca in continuarea convorbirii anterioare mi-a declarat sa nu agreeaza comunismul, dar respecta parerile mele si ma respecta personal. Am raspuns imediat ca nici eu nu agreez national taranismul, dar respect parerile interlocutorului si-l pretuiesc personal. Convorbirile respective, schimbul sincer si amabil de pareri mi-au lasat o impresie agreabila si o amintire placuta.
Dar elementul hotarator al bunei noastre intelegeri este o similitudine de abordare a unei chestiuni pe care o socotesc esentiala pentru Romania. Este vorba de reconcilierea nationala. Fiind inca in inchisoare am publicat cateva articole pe aceasta tema. M-am pronuntat impotriva impartirii societatii, impotriva intretinerii divizarilor, tensiunilor si incordarii pe motive diferite: politice, religioase, nationale, filozofice sau de alta natura.
Pentru aceasta s-au pronuntat personalitati de seama ale societatii romanesti. Printre acestea Ion Ratiu. In atmosfera imbibata de ura, de sustinere a vendetei politice, mai ales sub pretextul apartenentei la partidul comunist, la securitate sau chiar la activitati profesionale desfasurate in trecut, care caracteriza si mai caracterizeaza si astazi tara, Ion Ratiu a avut curajul si intelepciunea politica de a afirma public ideea reconcilierii. El a facut acest lucru chiar daca pentru aceasta idee se pronuntau si forte politice de stanga, cum ar fi Ilie Verdet. Imi amintesc ca Ratiu a subscris prompt la apelul lansat de Adrian Paunescu in gazetele sale.
In sfarsit un alt moment semnificativ. In urma cu aproape doua luni, conform convingerilor mele cu privire la demnitatea unei tari, am luat pozitie critica fata de pretentia unor congresmani americani, constituiti in Comisie oficiala, de a se amesteca in treburile interne ale Romaniei. Articolul meu n-a avut nimic injurios, sn-a constituit un atac la persoana. Era o polemica de idei, expresia unor pareri politice, pe care orice cetatean, chiar daca a fost in trecut in conducerea unui partid, fie a partidului comunist, are dreptul constitutional sa le aiba.
Socotesc absolut normal ca articolul meu a fost publicat in ziarul „prooccidentalului" Ion Ratiu. Este notoriu ca acesta, ca patron de ziar, a permis publicarea de pozitii care reprezentau opinii ale autorilor, chiar daca acestea contraveneau orientarilor sale. Este un nou act de intelepciune politica, o noua manifestare de respingere a troglodismului anticomunist, de afirmare a spiritului democratic. S-ar putea ca unii oameni sa interpreteze in fel si chip articolul meu, sa-mi atribuie tot felul de intentii rele, sa proclame ca nu am dreptul la opinii, sau sa-mi lipeasca tot felul de etichete. Cu atat mai rau pentru ei. Eu imi asum acest risc, pentru ca sunt convins ca numai expunerea libera a parerilor, indiferent din partea cui vin, poate duce la triumful ratiunii, al democratiei in tara noastra.
Sunt convins ca singura alternativa, care poate scoate tara din marasmul in care se afla, este reconcilierea nationala. De aceea, cu circa trei saptamani in urma, am scris pe aceasta tema un articol in revista „Regasirea". Am incheiat articolul meu cu un nou apel la reconciliere nationala. Cred ca nu este suficient numai sa afirm aceasta idee, ci sa o si aplic in viata.
Iata considerentele care au dictat demersul meu de a omagia memoria lui Ion Ratiu. In zilele cand acesta este condus pe ultimul drum, la Turda lui natala, vreau sa se stie ca eu, Niculescu Mizil, voi pastra nestearsa in amintire imaginea luminoasa a lui Ion Ratiu, promotor si partizan al reconcilierii societatii romanesti. (back)
Paul Niculescu-Mizil
Bucuresti, 22 ianuarie 2000
Romanii se despart cu greu de Ion Ratiu
Romanii se despart cu greu de amintirea lui Ion Ratiu, reactionand fata de moartea lui cu o caldura pe care acesta si-ar fi dorit s-o simta in timpul vietii. Desi de la decesul sau a trecut deja o saptamana, pe adresa ziarului continua sa soseasca mesaje prin care oameni din intreaga tara isi exprima regretul pentru pierderea sa. In aceasta saptamana, opinia publica a manifestat o extraordinara caldura, care a anulat diferentele: dintre politicieni si simplii cetateni, dintre ardeleni si regateni, dintre ortodocsi si greco-catolici, toti acestia devenind, pentru cateva zile, pur si simplu romani care regreta impreuna moartea unui om ale carui calitati le-au privit in timpul vietii ca pe ceva de la sine inteles. (back)
La plecarea unui nobil
Era un om dintr-o bucata, darz, franc, de o sinceritate si de un curaj...
N. Iorga, „Oameni care au fost"
Ion Ratiu, stranepotul memorandistului, un coleg distins, plin de umor tonic, cu vocatie si profil de luptator, constient de valoarea sa - venind acasa acum zece ani, in 24 ianuarie, se va fi gandit la versurile eminesciene mereu actuale: „Nu spera cand vezi miseii/ La izbanda facand punte/ Te-or intrece nataraii/ De ai fi cu stea in frunte..."
Mi-a ramas bine intiparita in memorie scena in care Ion Ratiu a fost imbrancit pe podiumul Camerei Deputatilor de un fost coleg de partid - atunci cand s-a opus scoaterii in afara legii a partidului comunist. Democratia nu putea fi cladita cu mijloace totalitare. N-a fost inteles decat de foarte putini. Venise acasa tocmai pentru a se pune in slujba democratizarii tarii. Poporul mituit in '90 nu avea cum sa-l inteleaga, dar a fost respins mai tarziu de propriii sai colegi, de lideri. Dubla enormitate a substituirii unui autentic democrat cu un mic secretar cu propaganda facuta de catre Corneliu Coposu trece neobservata. Trece insa neobservata si (spre paguba noastra) confuzia lui Coposu de a vedea criptocomunisti acolo unde erau chiar comunistii si democrati acolo unde sunt adevaratii criptocomunisti.
Cand inregistram, zi de zi, ca o noua demnitate, o noua sinecura a fost atribuita unui fost profesor de marxism, unui fost secretar BOB, unui fost presedinte UASC, unui stalp de cafenea, iar PIB-ul se prabuseste si tinerii isi iau lumea in cap - lectia lui Ion Ratiu e mai actuala ca oricand. Talcul neacceptarii lui Ratiu, acasa, si martiriul sau politic in cei 10 ani trecuti este acela ca decomunizarea Romaniei nu poate fi facuta de comunisti sau criptocomunisti. Parafrazandu-l pe dl NicolaeRatiu, fiul celui plecat, as zice: „Sa fereasca Dumnezeu poporul roman de criptocomunisti, ca de comunisti se apara singur!".
Dumnezeu sa-l ierte!
Frate intru credinta, iarta-ne si tu! (back)
Octavian Capatana. 23 ianuarie, Turda
Stefan Popa, succesorul lui Ion Ratiu in Parlament
„In jungla politica, el ramane un gentleman"
„Ion Ratiu a fost o personalitate politica proeminenta si, cu trecerea timpului aceasta va deveni tot mai evidenta. In aceasta perioada istorica, cand ne lipsesc modelele, Ion Ratiu constituie un model de om politic, imbinand traditia cu modernitatea, fiind un bun roman si in acelasi timp, un european. Politica, se spune pe buna dreptate, este pana la urma dragoste de tara. Si toate activitatile lui converg spre acest tel inalt, patria sa. In emigratie, eliberarea ei de sub comunism, iar dupa revolutia din '89, reinstaurarea democratiei autentice, a crezului profund. Sub infatisarea lui blanda, senina, calma se afla un patriot ardent, un mare democrat consecvent. In jungla politica creata de unii, el ramane un gentleman politic, folosind doar armele oneste ale dialogului si democratiei. Intervenita in imprejurari nedorite, succesiunea aceasta in Parlament de la ilustrul Ion Ratiu la modestul avocat Popa Stefan nu poate decat sa ma onoreze enorm, dar in acelasi timp sa ma oblige, la fel ca nobletea, pentru ca permanent voi fi supus acestei comparatii si, deci, stradaniei de a nu dezamagi." (back)
La disparitia lui Ion Ratiu
Acum o saptamana ne-a venit de la Londra stirea ca Ion Ratiu a incetat din viata. De regula, in astfel de imprejurari penita simte nevoia sa se rotunjeasca pentru a mangaia. Vechea invatatura, despre morti numai de bine, exprima un adevar de esenta al sufletului omenesc. Moartea, chiar si a unui dusman, iti aminteste ca iti va veni si tie randul odata. Incapabili de a ne supune normelor, nu vom scrie despre Ion Ratiu sub semnul necesarei, dar ipocritei datorii de a vorbi numai de bine despre un om care a murit. Vom spune, asadar, ca Ion Ratiu, pe care l-am cunoscut cu mult inainte de a deveni directorul „Cotidianului", a avut slabiciunile sale. Ca om obligat, prin functie, sa-i fie tovaras de discutii, m-a intrigat la Ion Ratiu - alaturi de binecunoscuta satisfactie politicianista romaneasca de a fi flatat cu orice pret - mai putin cunoscuta slabiciune numita sovaiala. Disparutul dintre noi a avut mii de motive pentru a tranti usa PNTCD-ului, partid pe altarul caruia Ion Ratiu si-a sacrificat nu numai averea, dar si sanatatea. In numeroase randuri l-am intrebat de ce nu pleaca din acest partid, condus, dupa disparitia lui Corneliu Coposu, de o papusa de ceara in mainile chiriasului de la Cotroceni. De fiecare data mi-a justificat incapatanarea de a ramane intr-un partid care il impinsese pana la marginea mesei, pregatindu-se sa-l zvarle jos de pe lavita conducerii, prin invocarea credintei intr-un partid care a fost pe vremuri al lui Iuliu Maniu. Nu l-am crezut si nu-l cred nici acum, cand nu mai e printre noi. De fapt, Ion Ratiu a ramas intr-un partid ce-i era tot mai strain nu dintr-o credinta intr-o idee, ci dintr-o slabiciune omeneasca: sovaiala. Daca n-ar fi murit, ar fi apucat sa vada cu ochii lui amarnicul pret al nehotararii. Mai mult ca sigur, reuniunea Delegatiei Permanente, anuntata pentru sfarsitul acestei luni, l-ar fi scos din conducerea partidului. Aceste slabiciuni, pe care am tinut sa le amintesc pentru a evita caderea in lauda ipocrita tipica necroloagelor, nu reusesc sa micsoreze trasaturile pozitive ale personalitatii celui care a fost Ion Ratiu. Disparutul dintre noi a fost, intre policitienii taranisti, o floare rara. Alaturi de Radu Vasile si inca vreo cativa, pe care ii pot numara pe degete, Ion Ratiu a fost un fruntas al PNTCD ocolit de radicalismul schizofrenic definitoriu pentru acest partid, care s-a manifestat si se manifesta ca o formatiune de tip bolsevic. Traitor in Occident, Ion Ratiu n-a fost atins de boala care macina fatal mumiile din fruntea PNTCD: fanatismul orb, incrancenarea de locomotiva zburand pe sine fara mecanic, incapacitatea de a dialoga. In acest partid Ion Ratiu a adus si a incercat sa impuna autenticul spirit democratic. Spiritul care inseamna disponibilitatea de a lua in seama si parerile altora, capacitatea de a dialoga politicos cu adversarul, dar mai ales credinta ca nu exista adevar unic, pe care-l detii doar tu. Inzestrat cu acest spirit, Ion Ratiu s-a nimerit printre putinii fruntasi ai PNTCD cu care se putea dialoga pe o tema controversata fara teama ca interlocutorul te va privi ca pe un dusman al poporului. De aceea, Ion Ratiu a fost in relatii bune si cu adversarii politici ai PNTCD si ai CDR. De aceea, Ion Ratiu a apartinut acelei mici grupari din PNTCD care a inteles ca radicalitatea talibana e sinucidere curata pentru o formatiune politica aflata intr-o Romanie ce are nevoie mai mult ca niciodata de oameni pragmatici, flexibili, opusi fanatismului primar al bolsevicilor.
Din nefericire, aceasta tendinta, intruchipata exemplar in Ion Ratiu, n-a reusit sa se dezvolte in PNTCD - ramas sub conducerea preluata definitiv de talibani -, un partid al urii de clasa, al anticomunismului primitiv, al refuzului de a dialoga, dar mai ales al incapacitatii de a intelege ce inseamna autentica democratie. Din acest punct de vedere, moartea lui Ion Ratiu nu schimba cu nimic politica sinucigasa a PNTCD. Pentru acest partid, Ion Ratiu era mort demult. Poate chiar din clipa inscrierii partidului, imediat dupa prabusirea comunismului, ca formatiune revendicandu-se de la raposatul PNT, facand din Romania singura tara din Est dominata de un partid ce trebuia sa ramana pentru totdeauna in cavoul muzeelor de istorie. (back)
Ion Cristoiu
O data cu trecerea domnului Ion Ratiu la cele vesnice, comemoram disparitia dintre noi a unui bun prieten, dar si a unuia dintre cei mai importanti mentori ai PNTCD.
Domnul Ion Ratiu va trai insa prin ideile sale generoase metamorfozate in lucrare pentru viata celorlalti.
Sincere condoleante familiei indoliate.
Deputat, Gheorghe Cristea
Preotul ortodox Ciprian Popica si enoriasii din parohia sa, Intorsura Buzaului, se vor ruga pentru odihna sufletului distinsului deputat Ion Ratiu, donator si ctitor al sfintei biserici „Sfanta Treime" din localitatea noastra, si transmit sincere condoleante familiei indurerate si colegilor fostului deputat din PNTCD, Ion Ratiu.
Insoteste aceste randuri cu sincera parere de rau si deputatul de Covasna, Petre Turlea.
Preot Paroh Ciprian Popica
Am incercat sa selectez toate impresiile pentru ca nu in cursul zilei de astazi am trecut prin fata unui partid la putere care „foarte indurerat" de evenimentele ce se desfasoara a crezut ca este mai frumos daca isi pun la intrarea in partit asa traditionalul doliu. Poate ca pentru scumpii nostri alesi este mai importanta imaginea publica decat ceea ce a facut cu adevarat domnul ION RATIU pentru ei. Am lucrat alaturi de domnul ION RATIU mai bine de sapte luni, am colaborat cu acel partid mai mult decat am colaborat cu familia si prietenii mei pana acum. De aceea nu este de mirare ca o lume intreaga este in doliu mai putin PNTCD, si de aceea nu imi mai pun stupida si fireasca intrebare privitoare la atitudinea PNTCD, dar totusi ma intreb cum de mai poate o tara sa suporte tot ceea ce se intampla. Imi cer totusi scuze ca nu am putut participa la funerariile celui de-al doilea mare om din PNTCD dupa Corneliu Coposu, dar stiu ca de acolo de sus unde este domnul Ratiu stie cat de mult l-am apreciat si iubit. Semneaza cu recunostinta si va transmite sincere condoleante, (back)
Ciglenean Simona, FOST membru PNTCD
Cancelariile Europei regreta disparitia lui Ion Ratiu
Delegatia Spaniola de pe langa Adunarea Parlamentara a Atlanticului de Nord
Domnule presedinte,
Am aflat trista veste a mortii pe 17 ianuarie a domnului Ion Ratiu, membru activ si distins al delegatiei de pe langa Adunarea Parlamentara a Natiunilor Unite. Va rog sa primiti, in numele meu, ca presedinte, si in numele tuturor membrilor delegatiei spaniole de pe langa Adunarea Parlamentara, sincerele mele condoleante.
Eduardo Ribeiro Pereira, presedinte al Delegatiei Portugheze de pe langa NATO
In numele meu personal, al tuturor membrilor delegatiei portugheze si al Secretarului, doresc sa exprim cele mai adanci condoleante pentru greaua pierdere a dragului nostru coleg. Il vom pastra in amintirea noastra.
Tahir Köse, vicepresedinte al Adunarii Parlamentare NATO, seful Delegatiei Turciei
Draga domnule Pascu,
Cu tristete am aflat de moartea domnului Ion Ratiu. In numele delegatiei turce de pe langa Adunarea Parlamentara a Atlanticuluio de Nord, doresc sa exprim sincerele mele condoleante tuturor. Ne vor lipsi comportamentul sau gentil, remarcabila sa personalitate si extraordinara contributie in cadrul Adunarii NATO.
Delegatia Parlamentului Republicii Lituaniene
de pe langa Adunarea Parlamentara a Atlanticului de Nord
Draga domnule Pascu,
Cu profund regret am aflat despre moartea domnului Ion Ratiu, un foarte bun coleg si prieten al nostru. Ne vom aminti de el nu doar ca un extraordinar reprezentant al tarii sale si un remarcabil politician, dar si ca o persoana remarcabila si cu suflet mare. Va rog sa acceptati condoleantele delegatiei lituaniene de pe langa NATO si sa le transmiteti familiei domnului Ratiu si Parlamentului Romaniei. Sincere condoleante!
Christophe Crabbie, fost Ambasador al Marii Britanii la Bucuresti
In timpul sederii mele in calitate de Ambasador al Marii Britanii in Romania, intre anii 1996 - 1999, am avut extraordinara ocazie de a fi prietenul personal al domnului Ion Ratiu. Am fost vecini si am petrecut multe seri impreuna, band puternicul vin romanesc si discutand politica pana tarziu in noapte. Cu toate ca deseori discutam in contradictoriu, sunt convins ca amandoi ne bucuram de o dezbatere civilizata si urbana, care i-a fost caracteristica. Am invatat mai mult despre Romania de la Ion decat de la oricine altcineva.
Ion Ratiu si-a petrecut mare parte din viata sa intr-un exil impus la Londra si a castigat multi admiratori, printre care se numara si incantatoarea sa sotie englezoaica, Elizabeth. In primul rand, a fost loial Romaniei si viitorului sau democratic, o cauza pentru care a luptat cu fermitate, de-a lungul anilor, cu tirania comunista de la Bucuresti. Odata mi-a povestit cu mandrie cum a fost arestat de politia londoneza pentru ca a demonstrat impotriva lui Ceausescu in timpul vizitei acestuia din urma la Londra, in 1978. In toti acesti ani sumbri, Ion si alti cativa ca el, atat in Romania, cat si in afara ei, au mentinut flacara libertatii arzand, in timp ce multi altii au renuntat sa mai spere.
Evenimentele din decembrie 1989 par, astfel, o recunoastere a meritelor sale, in special cand s-a intors in Romania si a jucat un rol activ in viata politica, rol pe care familia sa il jucase, prin traditie, in Transilvania. Chiar daca ultimii zece ani ai vietii sale au fost umbriti de dezamagirea personala a unei cariere politice care nu a atins apogeul, lucru spre care el aspira, Ion Ratiu a ramas intotdeauna loial partidului sau si, mai presus de toate, tarii sale.
Imi voi aminti de Ion ca de un om decent, onorabil si plin de omenie. A fost un real potential pentru Romania si va fi deplans atat de rivalii sai politici, cat si de suporteri. Si, mai presus de toate, de numerosii sai prieteni din Romania si din Marea Britanie. (back)
Cateva consideratii in urma unui mare disparut
Apar in viata anumite momente sau evenimente cand trebuie sa te intorci in trecut ca sa poti intelege mai bine prezentul. Din pacate, de cele mai multe ori, prilejul care te duce la rememorare este unul de trista factura, bucuria fiind cea care te face sa traiesti clipa, momentul, uitand trecutul, negandind viitorul.
Disparitia dintre noi pentru totdeauna a unui mare vlastar al familiei Ratiu, familie a carei soarta nu o data de-a lungul istoriei s-a confundat deseori cu anumite evenimente care tin de istoria noastra, a slovacilor, ne conduce astazi sa frunzarim cateva file ale istoriei comune a slovacilor si romanilor prin destinele familiei Ratiu.
Este cunoscut faptul ca romanii din Transilvania si slovacii au avut multa vreme destinul comun in cadrul unei tari, care - ca mai toate puterile mai mari sau mai mici din Europa feudala, dar si din cea moderna - se extindea peste granitele naturale si etnice.
In a doua jumatate a secolului trecut insa, o data cu trezirea constiintei nationale, cele doua popoare, cel roman si cel slovac, incep sa se afirme tot mai pregnant pe scena politica a vremii. Avand scopuri co-mune in cadrul unui stat comun, impropriu pentru re-alizarea dezideratelor lor, inevitabilul se produce, cele doua natiuni din cadrul Austro-Ungariei incep sa se apropie, reprezentantii lor cautand drumul unii catre ceilalti. Si, unul dintre cei care au purtat stindardul apropierii a fost marele om politic transilvanean Ion Ratiu, bunicul regretatului senator Ioan Ratiu. Acest spirit de apropiere intre cele doua natiuni le-a fost sadit si celorlalti membri ai familiei, precum si urmasilor sai, astfel incat aceasta faclie de prietenie a fost purtata pana in ultima clipa de cel care, nu de mult timp, ne-a parasit, marele gentleman al vietii politice romane, dar si a Europei rasaritene.
Daca ar fi sa rememoram unele evenimente care sa confirme cele afirmate mai sus, este suficient sa ne oprim asupra episodului aliantei celor doua natiuni - romana si slovaca - si actiuneii lor comune in lupta pentru obtinerea drepturilor natiunilor din Imperiul austro-ungar:
-interesul manifestat de Ioan Ratiu, presedintele Partidului National Roman din Transilvania (la Congresul din 1893, in care Ion Ratiu a fost ales presedintele partidului, a participat si o delegatie slovaca condusa de unul din cei mai apropiati colaboratori ai lui Ioan Ratiu din Slovacia, Pavol Mudron), pentru procesul lui Svetozar Hurban Vajansky (cel cu care o perioada va imparti celula inchisorii de la Vac), din 1892, intentat pentru articolul in care critica aspru politica de deznationalizare din Ungaria. Personal, Ioan Ratiu a trimis un observator din Transilvania, colaboratorul sau apropiat, Septimiu Albini, unul dintre promotorii aliantei natiunilor din Austro-Ungaria;
-intalnirea de la Bucuresti, din noiembrie-decembrie 1892, a lui Ioan Ratiu, la Liga Culturala Romana, cu Gustav Augustini, cand s-au discutat modalitatile manifestarilor coordonate in comun ale romanilor si slovacilor;
-intalnirea de la inchisoarea Szeged cu Svetozar Hurban Vajansky, in 1893, despre care stau marturie memoriile sale;
-participarea la Congresul Nationalitatilor din 10-11 august 1894, una dintre cele mai frumoase file de apropiere a romanilor si slovacilor, prilej de intense intalniri cu politicienii slovaci ai vremii;
-la procesul intentat memorandistilor, avocatii acuzatiilor au fost din Slovacia. Printre acuzatsi, pe langa Vasile Lascar, eroul romanilor ardeleni, era si Ioan Ratiu. In apararea lor au venit dr. Milos Stefanovic, dr. Matus Dulla, dr. Stefan Fanjor, dr. Pavol Mudron. Cel din urma va prelua traditia slovaca de apropiere dintre cele doua popoare si in perioada interbelica, alaturi de dr. Milan Hodza si urmasii lui Lucaciu si Ratiu in cadrul Micii Intelegeri. In acest sens, este demna de retinut pozitia comuna a emigratiei slovace si romane postbelice, reprezentata de regretatul Ion Ratiu, care impreuna cu fiul lui Milan Hodza, fost ministru de Externe al Cehoslovaciei si adeptul colaborarii cu politicienii romani, Fedor Hodza, in stransa colaborare la Londra si SUA, au dat dovada de integritate morala, condamnand comunismul ca un factor devastator pentru cele doua popoare, lucruri dovedite astazi;
-sprijinul acordat de Liga Fetelor Romane, condusa de fiica lui Ioan Ratiu, Felicia Ratiu, slovacilor in timpul foametei din Slovacia, dar si politicienilor slovaci inchisi la Szeged;
-Emilia Ratiu continua aceasta traditie a Ligii cu Zivena, organizatia femeilor din Slovacia, condusa de Terezia Vansova.
Spatiul nu ne permite a enumera lungul sir al drumurilor familiei Ratiu catre slovaci. Dorim sa mai amintim doar deschiderea permanenta catre colaborare cu tara noastra si cautarea cailor spre aceasta ale ultimului mare vlastar al familei Ratiu, domnul deputat Ion Ratiu, a carui memorie, ca si a intregii familii Ratiu, va ramane vesnica in constiinta slovaca. (back)
Peter Kopecky, Ambasador Extraordinar si Plenipotentiar
al Republicii Slovace la Bucuresti
Draga Doamna Ratiu,
Cu adanca durere am aflat trista veste despre prietenul nostru, Domnul Ion Ratiu.
Suntem alaturi de dumneavoastra si familia dumneavoastra cu toata inima in acest tragic moment.
Cu rugaciunile noastre foarte sincere, (back)
Mihai si Anna
Moartea lui Ion Ratiu mi-a adus aminte de o tema, de un subiect, banal pentru unii, sunt sigur: recunoasterea, cinstirea si respectul pentru valori cat sunt in viata.
In limitele cunostintelor mele, din cele vazute, din carti, din auzite, nu stiu sa existe nicaieri un comportament mai bizar, mai straniu, mai pe dos si nu de putine ori condamnabil fata de valorile autentice. Avem un obicei inconfundabil, vecin cu talentul, de a le descoperi, uneori brusc, doar atunci cand ajung in sicriu.
Acest lord, acest extraordinar si mare ROMAN, Ion Ratiu, a venit in tara in 1990, a venit acasa. A venit in tara lui, intr-o tara care „trebuia sa invete mersul avand picioarele zdrobite".
A venit sa se ofere neamului si tarii lui fara sa ceara nimic. Ne mai aducem aminte cum a fost primit? In afara de cei ce stiu ce-i aia patrie, tara, patriotism, istorie reala, transformatii celor 50 de ani l-au primit cu insulte. A fost facut tradator, spion, afacerist (cu inteles de bisnitar) si nu mancase... salam cu soia!?!
Ce importanta avea pentru „emanati" Ion Ratiu cel real? Una foarte mare! Reprezenta un pericol imens, deranja de moarte! Era democrat pur sange!
Deci trebuia compromis, trebuia anihilat. Campanii de o josnicie cum numai discipolii lui Stalin sunt in stare sa le regizeze si instrumenteze l-au avut ca tinta nu atat pe Ratiu (si nu numai pe el) ci tot ce a mai ramas „in picioare" din trecutul sanatos si din onoarea acestui popor.
Diplomat si scriitor, intelectual format in spiritul iluminismului transilvan si apoi al marilor democratii, avand in familie de la cine sa invete, mostenind armura caracteriala a celor care nu cu lozinci au facut revolutia de la 1848, miscarea memorandista si Marea Unire din 1918, a dovedit prin fapte, maniere si stil cata nevoie are tara de asemenea oameni.
Desi n-a aratat-o (aproape niciodata) a trait o imensa drama. Durerea de a vedea spatele intors la generozitate, la dorinta extraordinara, aproape copilareasca, de a-si vedea propriul popor iesit din mocirla, din intuneric.
A facut o scoala, o catedra romaneasca in SUA, iar in tara lui nu i s-a dat voie sa faca o televiziune, pentru ca romanii sa afle ce-i democratia nu numai de la cele mai nocive si obraznice personaje, mediocritati travestite in „dascali" nocturni (sau de duminica) ce se arata noapte de noapte pe ecrane in chip de... profeti, de mafalde.
Ion Ratiu a murit!
Ca si la Corneliu Coposu, au mers langa sicriu si la inmormantarea lui oameni simpli, politicieni, gazetari si carturari care l-au plans si il regreta sincer.
Dar n-au lipsit nici profanatorii!
In loc sa se ascunda si sa taca rusinati, josnicii si ticalosii care l-au scuipat, hulit, defaimat, hotii care i-au furat si devastat casa (si comandantii lor), tot felul de neobrazati, s-au intrecut in mesaje si depus coroane. Si Stalin a stat la capul tuturor celor pe care cu mana (si uneori cu pistolul) lui i-a „ajutat" sa plece...
Cat fariseism, cata josnicie!
Am vazut „sosirea" de la Londra pe Aeroportul Otopeni. Conducerea si colegii lui de partid lipseau. Au fost retinuti, probabil, de situatia creata de javrele agatate de gatul unui mare partid istoric, gata sa-l sufoce si sa-l scoata de pe scena politica. Pentru „realizarea" ambitiilor megalomane ale unor „colegi " (motiv -sedinta de alegeri) Ion Ratiu putea sa ramana neinmormantat. Nu-i pot jigni pe tigani, asemuindu-i, pentru ca ei isi respecta mortii.
Ion Ratiu a intrat in istorie.
Dar inainte de ultimul drum n-a putut „intra" in Biserica ridicata de familia lui. Biserica redesteptarii noastre nationale.
A fost ultima umilinta, ultima nerusinare, ultima lipsa de respect pe care a suportat-o Ion Ratiu din partea celor ce stau cu spatele la istorie si chiar la viitorul acestui neam.
Nu este ultima umilinta pentru o Biserica ai carei ierarhi au inteles in momente dramatice si martirice pentru noi ca popor ca „aceasta tara nu este un simplu iarmaroc de tradatori"!
Ion Ratiu s-a intors langa o parte a familiei lui pentru a se „ingriji" de acolo... de ceea ce nu a putut si nu a fost lasat sa implineasca aici, cat a fost cu noi...
L-am cunoscut pe Ion Ratiu.
Nu stiu sa fi intalnit prea multi care sa-si fi iubit neamul si tara cum a facut-o el. (back)
Dr. Liviu V. Garbea
Un om care se naste o data la un mileniu
Domnule Nicolae Ratiu,
Citind articolul pe care l-ati publicat in „Cotidianul" de luni, 24 ianuarie, am plans cu lacrimi amare. De unde atata amaraciune? Din foarte multe directii care-l privesc in mod deosebit pe ilustrul dumneavoastra parinte, Ion Ratiu - Omul care a reusit sa strice prin venirea sa in tara socotelile multor trepadusi ce-si zic politicieni.
L-am iubit pe tatal dumneavoastra noi toti, ma refer la familia mea, si, totusi, in 1990, cand a candidat la alegerile prezidentiale, fiica noastra cea mai mare a fost singura care l-a votat, iar eu, sotul si fiica cea mai mica ne-am orientat spre Radu Campeanu, pe care-l vedeam atunci mai aproape de optiunile electoratului. Sigur, am regretat curand ceea ce am facut, dar raul nu mai putea fi reparat. Poate ca voturile noastre in favoarea dlui Ion Ratiu ar fi contat, mai ales daca si altii nu s-ar fi pacalit in alegerea facuta, asa cum am patit-o noi.
Ii cerem iertare de acolo de unde Bunul Dumnezeu l-a asezat. M-a amarat mult, dle Nicolae Ratiu, si afirmatia pe care ati facut-o: „Propriul sau partid, din ordinul lui Coposu, a votat impotriva sa, la numaratoarea finala el a pierdut cu o diferenta de numai un vot". Acum, dupa ce taranistii - la mai bine de trei ani de guvernare - si-au aratat adevarata fata, de oameni preocupati doar de a-si spori averile personale si nu de saracia in care au impins tara, va cred ca au fost capabili de o asemenea marsavie, dar Corneliu Coposu, pe care l-a plans o tara si pe care aproape l-am divinizat, sa le fi dat acel indemn colegilor sai de partid? Lasati-ma sa cred ca in toata democratia romaneasca avem doar doua repere si ele sunt, indiscutabil: Ion Ratiu si Corneliu Coposu. Parintele dumneavoastra nu putea fi presedinte pentru ca EL, care n-a venit sa faca avere pe spinarea romanilor, n-ar fi putut fi manipulat de nimeni si nici santajat, fiindca nu l-ar fi avut la mana cu nimic.
Haitei de nehamesiti care au infometat tara doar in zece ani, nu in 25 ca Ceausescu, le trebuia un figurant. Poate ca Dumnezeu n-a vrut ca Ion Ratiu sa aiba procentele necesare, tocmai spre a nu ajuta oportunistilor de cariera sa manjeasca imaginea unui om integru, un democrat de tip occidental, un om de societate si un rafinat intelectual.
L-am vazut ultima data pe micul ecran la „Chestiunea Zilei" - emisiune realizata de Florin Calinescu cu putin inainte de sarbatori. Era jovial ca totdeauna, impecabil ca tinuta vestimentara si nu a lasat pe nimeni sa creada ca era asa de aproape de moarte. O prezenta atat de placuta incat comportamentul moderatorului atins de morbul vedetismului a trecut neobservat. Mi-ar fi placut sa-l aud vorbind mai mult, dar n-avea loc de cel care-l invitase si tinea mortis sa se lustruiasca pe sine, prin invitatul sau de onoare.
Intorcandu-ma la articolul dumneavoastra pe care l-am citit cu sufletul, am simtit din fiecare cuvant pe care l-ati asternut pe hartie durerea fiului care-si pierde parintele si regretul ca nu l-ati putut feri de neplacerile venite mai ales din directia „prietenilor".
Pacat ca nu a plecat cu imaginea unei Romanii care se indreapta spre democratia pe care EL a visat-o si pentru care si-a cheltuit energia tineretii in exil. Aveti dreptate, cei zece ani petrecuti in tara n-au fost suficienti pentru a face tot ceea ce si-a dorit, adica o democratie functionala. Era nevoie de multi oameni care sa-i semene, dar la noi oamenii de caracter sunt „rara avis". Degetele de la o mana ar fi prea multe pentru asemenea specimene. Spuneti in finalul editorialului ca tatal dumneavoastra a fost un om usor de iubit, dar greu de urmat - ca exemplu - adaug eu.
Oameni ca Ion Ratiu se nasc nu doar o data la un secol, ci la un mileniu. Imi inchipui ca e cumplit de dureros sa stii ca mori, dar si mai dureros sa spui „Eu invat acum sa mor". A invatat Ion Ratiu toata viata: sa traiasca frumos si demn, sa lupte pentru democratizarea tarii, dar, a invatat si „sa moara" - v-a spus-o chiar EL inainte de plecare.
Fie-i tarana usoara si Dumnezeu sa-l ierte! (back)
Prof. Ioana Ionescu
Bucuresti, 25.01.2000
Delegatia Poloniei la Adunarea Atlanticului de Nord
Domnule Presedinte,
Am auzit cu profunda tristete despre decesul Domnului Ratiu, membru si fostul lider al Delegatiei Romane la Adunarea Parlamentara la NATO. Domnul Ratiu a fost un membru foarte activ al Adunarii. Experienta si participarea sa pe termen lung la lucrarile Adunarii l-au facut un eminent reprezentant al tarii sale. A fost un privilegiu sa lucrez cu el si ne va lipsi prezenta sa.
De aceea, in numele Delegatiei Seimului si Senatului polonez as vrea sa va asigur pe dvs, Domnule Presedinte, pe membrii Delegatiei dvs si pe toti membrii Camerei Deputatilor, de expresia sincerei mele simpatii.
Cu cele mai mari regrete,
Czeslaw Bielecki
Domnule Pascu,
Am aflat cu mult regret despre moartea Domnului Ratiu, bunul nostru prieten si coleg. Ne vom aduce aminte de el nu numai ca un adevarat reprezentant al tarii sale si ca un politician deosebit, dar, de asemenea, si ca de o persoana remarcabila si bine-intentionata. Moartea sa neasteptata este o pierdere tulburatoare pentru noi toti.
Va rugam sa acceptati condoleantele Delegatiei Parlamentului lituanian la Adunarea Atlanticului de Nord.
Cu sinceritate,
Delegatia Parlamentului lituanian la Adunarea Atlanticului de Nord
Domnule Pascu,
Am aflat cu mult regret de moartea Domnului Ion Ratiu, distinsul membru si fostul lider al Delegatiei dvs.
Ne vom aminti de el ca de un reprezentant extraordinar al tarii dvs si ii vom simti cu adevarat lipsa in ce priveste experienta, entuziasmul, umanismul si energia sa vitala.
Va rugam sa acceptati, domnule Pascu, expresia sincerei noastre simpatii cu ocazia acestei mari pierderi. (back)
Delegatia Sloveniei la Adunarea Atlanticului de Nord
Ion Ratiu - cetatean de onoare al orasului Arad
Intruniti in prima sedinta din acest an, consilierii locali aradeni au votat pentru conferirea titlului de Cetatean de Onoare al Aradului, post mortem, celui care a fost Ion Ratiu, deputat PNTCD de Arad in Parlamentul Romaniei, om politic de seama, diplomat, continuator al traditiei familiei sale de mari patrioti transilvaneni, care a oferit tuturor romanilor, in ultimul deceniu postrevolutionar, cele mai frumoase lectii de comportament democratic. Cu prilejul conferirii titlului de Cetatean de Onoare al Aradului, post mortem, consilierii aradeni au pastrat un moment de reculegere. (back)
Emil Simandan
La o luna de la trecerea in eternitate
Serviciu religios in memoria lui Ion Ratiu
Ieri, Biserica londoneza St. James's din Piccadilly a fost arhiplina
Ieri s-a implinit o luna de la trecerea in eternitate a lui Ion Ratiu, vicepresedinte PNTCD, fondatorul ziarului „Cotidianul". In memoria domniei sale familia Ratiu a organizat la Londra un serviciu religios, la Biserica St. James's din Piccadilly, prilej de aducere aminte si de reculegere. La ora 12.30, ora Londrei, Biserica era deja arhiplina, toti cei care l-au cunoscut si l-au iubit alaturandu-se familiei indurerate, Elisabeth, Indrei si Nicolae Ratiu. Serviciul religios a inceput cu recviemul lui Fauré, interpretat de organistul Malcom Hicks, urmat de o cuvantare tinuta de reverendul Charles Hadley de la Biserica St. James's. Reverendul anglican Christopher Newlands, pastor din 1992 pana in 1996 la Capela Anglicana din Bucuresti, prieten al domnului Ratiu, a fost prezent la comemorare, dedicandu-i in semn de omagiu imnul compus de George Enescu, „Lanter", cu Serban Lupu la vioara. Var de-al doilea al lui Ion Ratiu, profesor la Universitatea Illinois, Serban Lupu a interpretat la aceeasi vioara „Gagliano", daruita artistului de insusi marele disparut, „Balada" lui Ciprian Porumbescu si o cantata de J.S. Bach. Au fost rostite rugaciuni si intonate imnuri religioase. Indrei Ratiu si reverendul Christopher Newlands au rememorat evenimente pe care le-au trait impreuna cu Ion Ratiu. La comemorare au venit aproape toate rudele celui plecat dintre noi, din toate colturile lumii, si personalitati ale diplomatiei, culturii, politicii, mediilor universitare britanice. In multime au putut fi remarcati Nicole si Dinu Mussulis, prieteni de-o viata ai domnului Ratiu, Maria Bjornson, crescuta de familia Ratiu, o celebra scenografa de opera care a lucrat cu Royal Opera House, Metropolitan si Scala, realizatoarea decorurilor si costumelor pentru celebrul music-hall „Fantoma de la Opera", Anda Anastasescu, directoare a „London Schubert Players", Adrian Axinte, care impreuna cu Ion Ratiu, a fondat in 1940 in cadrul Universitatii Cambridge „Societatea Romana", Michelle Bonnel, directoarea Centrului de Informatii despre Romania din Southampton, printul Serban Cantacuzino, profesor onorific la Institutul de Arhitectura din Bucuresti, Brian Jones de la „The Guardian". Lumea diplomatiei careia Ion Ratiu i-a apartinut a fost prezenta pentru a-l omagia: Radu Onofrei, ambasadorul Romaniei la Londra, fostii ambasadori ai Marii Britanii la Bucuresti, Richard Atkinson si Christopher Crabbie. Cei alaturi de care a luptat pentru democratizarea Romaniei in cadrul Uniunii Mondiale a Romanilor Liberi au fost ieri in Biserica St. James's din Londra. Paula Predeleanu presedinta UMRL Franta impreuna cu Ion Varlam, Jimmy Craciun, presedintele UMRL SUA, Felicia Calugaru, presedinta UMRL Australia au parcurs mii de kilometri pentru a se reculege in memoria lui Ion Ratiu. Oficiali ai NATO, politicieni britanici, profesori de la Universitatile Cambridge, Georgetown, Amsterdam au rostit impreuna cu cele cateva sute de persoane aflate ieri la Biserica St. James's o rugaciune pentru Ion Ratiu. Serviciul memorial de ieri a confirmat, daca mai era nevoie, una dintre cele mai importante calitati pe care le-a avut Ion Ratiu, aceea de a-i face pe oameni sa se intalneasca. (back)
Ioana Lupea
Ion Ratiu era pasionat de libertate,
de libertatea de expresie in mod particular
Ion Augustin Nicolae Ratiu s-a nascut la 6 iunie 1917, la Turda, in Transilvania care, la acea vreme, facea parte din Imperiul austro-ungar. A murit in alt secol, in alta lume, 82 de ani mai tarziu.
Cum ar putea cineva, in cateva minute, sa vorbeasca despre viata unei persoane cu preocupari atat de diferite, atat de deschise si abile, de neinlocuit in inimile si mintile multora?
Unii spun ca viata incepe la 40 de ani. Ion ar fi putut spune ca viata lui a inceput la 72 de ani. Pentru ca era la varsta cand s-a intors in Romania, dupa jumatate de secol de exil in Vest, cand ambitia vietii sale era sa vada caderea comunismului in Romania si intoarcerea adevaratei democratii in tara pe care a iubit-o atat de mult. „Telul meu este simplu", spunea el, „libertate si democratie in Romania". Exilul sau nu a fost insa fara incidente si sunt pregatit sa incep o campanie de ridicare a unei placi la Claridge care sa contina urmatoarele cuvinte: „Aici, Ion Ratiu a luat pozitie impotriva relelor comunismului". Iar el s-a intors acolo cu tot entuziasmul si energia unui om tanar pregatit sa infrunte lumea. Si intr-adevar au fost vremuri in care nimeni nu ar fi putut sa-l condamne, pentru ca simtea ca toata lumea era impotriva lui. Bineinteles ca nu era, pentru ca au fost multi care l-au sprijinit in cruciada sa personala de a aduce dreptatea si libertatea in Romania.
Chiar daca in Anglia el a fost perceput mai degraba ca un est-european exotic decat ca o versiune de succes a Printului Yakimon, din imaginatia fertila a Oliviei Manning, atunci cand s-a intors in Romania, el a devenit qiuntesenta englezului din strainatate. Pentru acei oameni, el era „Domnul Papion", o pata de culoare intr-o Romanie post-revolutionara gri. Cultura si papionul sau de marca l-au facut cetateanul roman cel mai usor de recunoscut. Probabil ca doar Patriarhul Teoctist este o persoana mai usor de recunoscut in ochii celor mai multi romani. Poate ca Ion a fost doar o persoana prea colorata pentru o parte a electoratului roman, care nu i-a acordat distinctia pe care a cautat-o sincer, de lider al tarii in care s-a nascut. Va trebui sa accepte onorantul titlu de „Cel mai bun presedinte pe care Romania nu l-a avut".
Dar el nu era genul care sa admita infrangerea - cu exceptia ultimelor sale zile, cand si-a dat viata modest inapoi lui Dumnezeu - si s-a angajat in arena politica cu toata armura pe care si-o pregatise in anii tineretii, adica pana la 72 de ani, cand viata lui a inceput intr-adevar atunci cand a inceput batalia impotriva ultimelor verigi ale comunismului din Romania.
Un avocat neobosit al drepturilor si demnitatii tuturor oamenilor, el a fost unul dintre fondatorii „Amnesty International", o organizatie de anvergura astazi. Un concept revolutionar in numele caruia, de la inceput, s-a implicat in lupta pentru drepturile omului intr-o perioada in care acestea erau, in mod constant, violate de cei carora li se dadusera pozitii in stat, de care au invatat foarte repede sa abuzeze.
Era pasionat de libertate - si de libertatea de expresie in mod particular, si chiar daca oamenii ar putea sa discute care a fost cea mai importanta contributie a sa in Romania, crearea unui ziar independent si liber trebuie, cu siguranta, interpretata ca unul dintre cele mai importante gesturi. A fost vazut clar ca o amenintare serioasa de catre aceia care s-au aflat in spatele „mineriadelor", demonstrand astfel ca poate exercita libertatea de expresie.
O alta mare pasiune a sa a fost sprijinul pentru NATO, Uniunea Europeana, Consiliul Europei si alte institutii. La inceputul anilor '90, multi diplomati din Europa si America de Nord au ascultat cu atentie sfaturile lui Ion si multele sale opinii detaliate despre o multime de lucruri. Acestia s-au bazat pe modul sau de a intelege spiritul romanesc si marea parte a sprijinului pe care Romania l-a gasit in tarile occidentale este datorat influentei benefice a lui Ion.
Mai sunt atatea de spus despre omul de care de-abia am inceput sa vorbesc: sarmul sau, iubirea lui pentru cultura romaneasca si sprijinul acordat unor oameni, ca Serban Lupu, pe care l-am auzit astazi, ajutorul acordat celor bolnavi si neprivilegiati, si simtul umorului. Dar dincolo de toate politicile si toate implinirile vietii sale, dincolo de Domnul Ratiu, era un alt barbat, pe care apropiatii sai il numeau simplu „Iancu". Acesta a fost sotul Elisabetei si tatal lui Nicolae si al lui Indrei. Un om capabil de asemenea gesturi la un nivel international era capabil sa-si plimbe fii pe Muntele Athos.
Casele sale erau locuri ale iubirii si reflectau generozitatea spiritului sau unic celor care erau invitati. Din aerul Zermattului pana in centrul Londrei si in casa din cartierul Primaverii din Bucuresti, casele sale erau raiuri de pace si cultura pentru marea sa familie si prietenii lui multi, care aveau privilegiul sa stea acolo.
Lumea este mai bogata pentru ca a existat un om ca Ion, el i-a imbogatit pe cei din jurul sau cu entuziasmul sau de viata, cu pasiunea sa pentru libertate si dreptate, cu curajul sau real in lupta cu multele amenintari la proprietatea, la viata sa si a acelora din jurul sau.
Ultimele sale zile l-au intors inapoi la Londra, cu Elisabeth si fiii sai langa el, pentru lupta sa finala si - cu umilinta care i-a sustinut credinta crestina - s-a pregatit sa-si intalneasca Creatorul cu certitudinea ca a facut tot ce s-a asteptat de la el, de a lupta pentru dreptate, un adevarat patriot, un sot si un tata iubitor.
Impreuna cu familia, prietenii, admiratorii, chiar si adversarii si criticii sai politici, cred ca sunt prea apropiati pentru a putea judeca daca viata si cariera sa au fost intr-adevar de succes in ochii lumii. Istoria va judeca rolul sau cu mai multa impartialitate decat suntem noi capabili; dar cred cu convingere ca indeplinirile sale (care au fost prodigioase) si implinirile (care au fost multe) vor primi mai multa apreciere decat vor primi aceia care au luat scaunul inalt la care a aspirat, dar pe care nu l-a obtinut niciodata.
Dar nu ni s-a cerut sa-l judecam. Dumnezeu il va judeca, si el sta acum in fata tronului sau de gratie. Religia parintilor sai, credinta greco-catolica, de care era atat de mandru si al carei avocat fidel a fost, ii acorda ferma sustinere a implinirilor sale si acea credinta ne da increderea de a spune: Dumnezeu sa-l odihneasca in pace! (back)
Christopher Newlands
„ Casa noastra era adapostul refugiatilor romani"
Tineretea tatalui meu a fost destul de nebunatica. Isi facuse un obicei din a publica cursurile profesorilor sai, in beneficiul colegilor sai la Drept, schimband organizarea partidelor si alte mici sotii. In vara anului 1939, Viorel Tilea i-a oferit un post la Legatia Romana din Londra. Inca de atunci, Ion Ratiu a inceput sa se preocupe de ideologii si de rolul pe care il joaca acestea. In timpul anilor de razboi, pe cand era deja student la Cambridge, a inceput sa citeasca „Mein Kampf", de Hitler, impreuna cu studierea lui Marx si Engels. Tot in timpul anilor de razboi a intalnit-o pe mama mea, Elisabeth, caruia as vrea sa-i multumesc in mod special pentru ca a ramas intotdeauna alaturi de el, chiar si in momentele atat de dificile din ultimii ani. Lucrul care l-a definit pe Ion Ratiu toata viata a fost un deosebit simt al perspectivei. Lucru care nu e de mirare, pentru ca Ion a fost nascut, pana la urma, intr-un oras surprinzator de cosmopolit. Conversatia in familia lui din Transilvania se purta in trei limbi: germana, maghiara si romana.
O excursie de cateva saptamani la muntele Athos, impreuna cu fratele meu Nicolae si tatal meu, m-a facut sa inteleg mult mai bine felul de a fi al lui Ion. Incepand cu cele 20 de ore de calatorie de-a lungul Bulgariei si discutiile pe care le-am avut atunci; practic, a fost prima data cand eu si tatal meu ne plimbam de colo, colo si am iubit lucrul asta. Era amuzant sa fii cu el si stiu ca acesta este unul dintre lucrurile care o sa ne lipseasca tuturor. Acolo am inteles esentialul religiei tatalui meu si faptul ca romanii si romanitatea se identificau pentru el deopotriva cu Bizantul si cu Roma. In mod special, ii placea sa se relaxeze cu Elizabeth, in casuta lor din Zermatt, unde isi petrecea timpul reparand ce mai era de reparat, amenajand bucataria si facand in asa fel incat vacantele noastre acolo sa fie perfecte. Casa din Zermatt a devenit locul unde intreaga familie se intalnea periodic pentru a savura momentele de pace si relaxare. Casa avea si rolul de a oferi adapost refugiatilor din Romania. Lupta tatalui meu pentru democratie a fost neincetata. Scena in care se leaga cu lanturi de Palatul Reginei Elisabeta, in semn de protest fata de vizita lui Ceausescu, a fost larg mediatizata. Niciodata n-a incetat sa creada ca in Romania vor triumfa adevaratele idei democratice, in ciuda mostenirii atat de grele a anilor de comunism. Acesta a fost principiul calauzitor al intregii lui activitati. Idealismul, credinta, o severa autodisciplina, impreuna cu taria de care dadea dovada in a sustine adevarul l-au facut suspect in ochii conationalilor sai. Ce pierdere incredibila!...
In ultimele zile am stat si am privit fotografia tatalui meu, facuta la inmormantare. Aproximativ 10.000 de oamnei au venit sa-l conduca pe ultimul sau drum si m-a frapat expresia indurerata a fetelor lor, oameni care au crezut in el. Figurile lor parca spuneau: „El a fost un om care a inteles, cineva caruia nu i-a fost frica sa spuna adevarul, un om de un curaj si o corectitudine neobisnuita" sau, mai simplu, asa cum spunem noi in Romania: Ion Ratiu a fost un om de omenie. (back)
Indrei Ratiu
