Romanul Liber Pagini Electronice     |     home
back to    Romanul Liber Pagini Electronice
Numarul 7/2001
A III-A EDITIE A FORUMULUI PRESEI ROMÂNE DE PRETUTINDENI
Bucuresti 14-18 Octombrie 2001


Reuniunea de anul acesta, organizatã de aceiaþi tineri entuziaþti ca þi în anii trecuþi, s'a deosebit de cele precedente, deopotrivã prin continuitate, þi prin discontinuitate.
Sã începem cu aparentul paradox al ultimei afirmaþii. Din pãcate, tendinþa care se manifestase deja la cea de-a doua ediþie, de scãdere a participãrii, atât pe planul cantitativ cât þi la nivelul calitativ, a fost confirmatã. Absenþa presei din Þarã de la Forum, cât þi dezinteresul de care aceasta a dat de la început dovadã faþã desbaterile acestuia, a fost principalul factor de descurajare a celor care au venit în 1999, din conþtiinþã  profesionalã sau dintr'o pornire pur româneascã, la prima reuniune. Nivelul de reprezentare þi numãrul organelor din presa scrisã þi audiovizualã prezente la Forum au scãzut constant, acest lucru oglindindu-se puternic în desbaterile care au avut loc, la care au luat parte tot mai puþine persoane si care au devenit din ce în ce mai puþin motivante pentru participanþi. Un element pozitiv al continuitãþii îl constituie, trebuie s'o subliniem, constanþa prezenþei celor din provinciile afectate de urmãrile Pactului Ribbentrop-Molotov, care se explicã prin situaþia dramaticã â mijloaceleor de comunicare româneþti pe aceste teritorii þi prin lumina de speranþã pe care Forumul o reprezintã pentru pãstrarea unei identitãþi naþionale ameninþate. Pe planul calitativ, participanþii au avut pentru prima datã plãcerea sã descopere cã existã þi în Þarã, jurnaliþti care, înafarã de talent, posedã, þi cultura indispensabilã, þi independenþa de judecatã de care depinde pertinenþa si validitatea analizelor. Aceastã surprizã ne-a fãcut-o D-l Eugen-Ovidiu Chirovici, singurul reprezentant al presei interne al cãrui nume meritã sã fie reþinut, din cãþi au figurat printre invitaþii Forumului, de la inaugurarea lui pânã astãzi. Tot la capitolul discontinuitãþii trebuie subliniat, deasemenea ca o surprizã, nivelul prestaþiunilor oferite de reprezentanþii puterii. Acestea au fost de o calitate ce dovedeste un « profesionalism » demn de remarcat. Chiar dacã nu putem fi siguri de sinceritatea vorbitorilor - un astfel de for este prin excelenþã o tribunã de propagandã - seriozitatea cu care s'au pregãtit þi conþtiinciozitatea de care au dat dovadã în încercarea de a fi convingãtori i-au plasat mult peste reprezentanþii regimului anterior. Fãrã a fi seduþi sau mãcar pe de-a întregul convinþi, trebuie sã recunoaþtem cã ne-au fãcut o impresie cu atât mai bunã cu cât antecedentele lor ne fãceau sã ne aþtepãm la cu totul altceva. Din pãcate pentru ea, deoarece ar fi fost ocazie de a dovedi cã totuþi existã, opoziþia a fost total absentã. Ne referim la o opoziþie care se defineste în mod credibil faþã de putere, nu la pseudo-opoziþia decorativã a unor partide disidente ca PD(FSN) þi PNL. Aceastã absenþã îi este dãunãtoare opoziþiei - dacã ea existã cu adevãrat - dar þi puterii, a cãrei legitimitate democraticã depinde nemijlocit de realitatea alternantivei.
Nu se poate vorbi despre Forum fãrã a evoca meritele echipei de tineri pasionaþi de comunicare cãrora li-se datoreþte reuþita materialã a acestei reuniuni. Posibilitatea de a ne (re)vedea þi de a schimba pãreri, indiferent de nivelul pregãtirii celor care le emit þi de stilul în care sunt manifestate, constituie un element pozitiv care ar trebui sã fie luat drept încurajare de cãtre organizatori. Factorul realmente negativ þi descurajator rãmâne indiscutabil discontinuitatea þi mãrefer aici, în încheiere, la absoluta si sistematica ne ducere la îndeplinire a angajamentelor pe care participanþii la Forum si le iau, între ei si faþã de terþi.
Deosebit de gravã a fost neînþelegerea finalã, pe care a prilejuit-o definirea noþiunilor fundamentale de « românism » si « românitate ». De conþinutul si semnificaþia acestor concepte depinde în mod inconturnabil validitatea oricãrui proiect comun, la care sã subscrie toþi românii, indiferent de locul în care trãiesc. Fãrã a se circumscrie în mod explicit factorii motivanþi ai solidaritãþii spontane pe care o presupune apartenþa la naþiune (neam), nu vom putea sã întreprindem acþiuni comune de lungã duratã. De-a dreptul incalificabilã a fost în cursul acestei desbateri poziþia reprezentantului puterii, care s'a strãduit sã impunã o definire a identitãþii românesti prin criterii întemeiate pe dogmele unei gândiri reducþioniste de import, ale cãrei efecte destructurante nu duc mai puþin decât marxismul la alienarea constiinþei de sine.

Ion Varlam

Bucuresti.