Romanul Liber Pagini Electronice | homeNr 2/2001
Monseniorul Gheorghe Surdu
si
UNIUNEA MONDIALÃ A ROMÂNILOR LIBERI
Vã poftesc, Duminecã 11 Martie a.c., orele 17, în salonul Misiunii Greco-catolice, Rue Ribeira N°38, 75016 Paris, Metro Jasmin, la
COMEMORAREA REZISTENTULUI ªI OMULUI POLITIC
ION RAtIU
Figura cunoscutului patriot va fi evocatã de Domnul Ion Varlam.
Conferinta va fi urmatã de prezentarea în avant-premierã a filmului de televiziune "Omul din spatele papillonului" (40').
Vor mai fi prezenti, din partea UMRL, D-l Nicolae Ratiu, fiul celui dispãrut si actualul Presedinte, si organizatorea comemorãrii, D-na Paula Predeleanu, Presedinta filialei Franta.
Cei care doresc, pot rãmâne în continuare, la o desbatere despre perspectivele României dupã revenirea la putere a comunistilor si dezastrul PNtCD: "Care sunt sansele fortelor democratice de a se reorganiza în vederea eliminãrii structurilor totalitare din viata publicã?"
Pot Romanii sa-si decida viitorul,
Republica sau Monarhie? NU!
Constitutia Comunista din '91 le interzice.
Scrisoare deschisa adresata
Dnei Ana Blandiana,
Dnei Doina Cornea,
Dlui N. Manolescu,
……………………..
Din Urali spre Soare-Apune
cum veneau incinsi cu piei
parca fumegau din ei
duhnet de salbaticiune.
Viclenii rasaritene
ascuteau ca un tais
gandul galben si piezis
in ochi mici fara sprancene.
Radu Gyr
Drepturile Romanilor au fost o realitate inainte de 30 Decembrie 1947. Legea fundamentala dupa care a fost guvernata Romania Mare a fost Constitutia din '23, promulgata cu Decretul Regal No. 1360 din 28 Martie 1923 si publicata in “Monitorul Oficial”, No. 282 din 29 Martie 1923. La pagina 28 a Documentului se poate citi:
Noi promulgam aceasta Constitutie si ordonam sa-i fie aplicata Sigiliul de Stat si sa fie publicata in Monitorul Oficial. (Dat la Bucuresti, la 28 Martie 1923)
FERDINAND
Presedintele Consiliului de Ministri Ministrul de Justitie
ION I.C. BRATIANU IOAN TH. FLORESCU
.
M.S. a exprimat Presedintilor Adunarilor Nationale Constituante inalte multumiri pentru opera patriotica efectuata, destinata sa aiba consecinte fericite pentru consolidarea Patriei si i-a insarcinat sa transmita multumiri Adunarilor.
Constitutia fusese votata de Adunarea Nationala Constituanta a Deputatilor in sedinta din 26 Martie 1923, si a fost adoptata cu o majoritate de 246 voturi pentru, 8 contra si 2 abtineri.
Presedinte, M. G. ORLEANU Secretar, D. Iuca
Constitutia fusese votata de Adunarea Nationala Constituanta a Senatului in sedinta din 27 Martie 1923 si a fost adoptata cu o majoritate de 237 voturi pentru, 2 contra si 2 abtineri.
Presedinte, M. PHEREKYDE Secretar, I. N. Cosoiu
TITLUL II. Despre Drepturile Romanilor. Constitutia din '23:
Art. 5 - Romanii, fara deosebire de origine etnica, de limba sau de religie se bucura de libertatea constiintei, de libertatea presei, de libertatea intrunirilor, de libertata de asociere si de toate libertatile si drepturile stabilite prin legi.
Art.25. - Constituita garanteaza tuturor libertatea de a comunica si publica ideile si opiniile lor prin grai, prin scris si prin presa, fiecare fiind raspunzator de abuzul acestor libertati in cazurile determinate prin codicele penal, care nici intr-un caz nu va putea restrange dreptul in sine.
Nici o lege exceptionala nu se va putea infiinta in aceasta materie.
Nici cenzura, nici alta masura preventiva pentru aparitia, vinderea sau distribuirea oricarei publicatii nu se va putea infiinta.
Nu este nevoie de autorizatie prealabila a nici unei autoritati pentru aparitia oricarei publicatii.
Nici o cautiune nu se va cere de la ziaristi, scriitori, editori, tipografi si litografi.
Presa nu va fi pusa niciodata sub regimul avertismentelor.
Nici un ziar sau publicatie nu va putea fi suspendata sau suprimata.
Aceste drepturi ale romanilor au fost suprimate prin Constitutiile din: 13 aprilie 1948. 24 septembrie 1952, 21 august 1965 si cea din 8 decembrie 1991. Dupa calvarul national de peste 50 de ani, care a produs peste 2,7 milioane de victime, astazi Romanii ar trebui sa aibe dreptul sa-si aleaga, ca orice natiune libera, forma de organizare statala: Republica dupa modelul rasaritean, sau Monarhie Constitutionala, calea spre libertate si prosperitate.
Art. 148, Limitele Revizuirii, Constitutia din '91.
(1) Dispozitiile prezentei Constitutii privind (…) forma republicana de guvernamant (…) nu pot forma obiectul revizuirii.
(2) De asemenea, nici o revizuire nu poate fi facuta daca are ca rezultat suprimarea drepturilor si libertatilor fundamentale ale cetatenilor sau a garantiilor acestora.
Cat cinism! Care drepturi si libertati se mai pot suprima daca Aliniatul (1) blocheaza posibilitatea alegerii formei de guvernare, Republica sau Monarhie?
TITLUL VII. Despre revizuirea Constitutiei. Constitutia din '23:
Art. 129. - Constitutia poate fi revizuita in total sau in parte din initiativa Regelui sau a oricareia din Adunarile Legiuitoare.
Sa ne amintim un moment din istoria Romaniei, 30 Decembrie 1947, de modul “democratic” in care a fost initiata revizuirea Constitutiei din '23, cea cu care Romania devenise o putere economica in Europa.
Ora 12.15
M.S. Regele i-a primit in salonul Reginei din Palatul Elisabeta pe Petru Groza si Gh. Dej. Groza i-a prezentat M.S. Regelui, actul de abdicare care fusese adus de la Moscova de Bodnaras, insinuand ca va fi “varsare de sange, ca intreaga tara va fi ruinata”, daca Majestatea Sa, Regele Mihai, nu abdica. Amenintat cu asasinarea a 1000 de studenti, Majestatea Sa a semnat silit, actul de abdicare. Gh. Dej i-a explicat M.S. Regelui pozitia ocupantilor: “Exercitati o inflenta de instabilitate si, atata timp cat sunteti aici, vor fi intotdeauna framantari. Fiecare roman priveste la persoana dumneavoastra ca la inspiratorul rezistentei” (…) Izolarea era completa, telefoanele fusesera deconectate, palatul inconjurat de trupele diviziei “Tudor Vladimirescu”.
Ora 15.30
Este convocata o sedinta fulger a Consiliului de Ministri la care a participat si Presedintele Camerei Deputatilor, Mihail Sadoveanu, sedinta fiind prezidata de P. Groza. A dat o proclamatie “in care consemna hotararea de instaurare in Romania a unei forme republicane de guvernamant”.
Ora 19.10
S-a intrunit ad-hoc Adunarea Deputatilor sub presedentia lui Sadoveanu. In numai 45 de minute au luat cuvantul P. Groza, M. Sadoveanu, Gh. Apostol, Gh. Nichiti, M. Belea.; au depus juramantul 4 dintre cei 5 membri ai prezidiului RPR, si a fost votata si apoi promulgata “Legea pentru constituirea Statului Roman in RPR”. S-a ovationat indelung.
In mai putin de 8 ore fusese “rezolvata” forma de Organizare Statala a Romaniei - Republica. Prin revizuirea Constitutiei? Nu! Prin Referendum? Nu! Dintr-o tara libera, cu o Constitutie Democratica, a devenit o colonie, cu o pseudo-Constitutie.
Marile realizari ale guvernelor populare, socialiste si comuniste, ale Presedintilor de atunci si pana astazi, le sunt cunoscute romanilor.
Sa urmarim modul in care s-a incercat instaurarea comunismului intr-o tara indepartata de continentul european, Australia. O parte din concluzii sunt prezentate in Australian Encyclopaedia, vol II, editata de The Grolier Society of Australia Pty Ltd, in 1993.
“In 1949, Comisia Regala din Australia, care s-a ocupat de investigarea fraudelor si abuzurilor comunistilor, a ajuns la concluzia ca scopul activitatii comunistilor este de a distruge Constitutia existenta, de a folosi metode frauduloase in atingerea obiectivelor si ca politica lor este dependenta de politica sovietica. Desi a fost precauta in afirmatii, Comisia a mentinut traza atentia opiniei publice asupra activitatii si practicilor Partidului Comunist.”
Partidul Comunist din Australia, fondat in 1920, isi are originea in Uniunea Mondiala a Muncitorilor din Industrie care s-a format in perioada primului razboi mondial. Dupa revolutia bolsevica, simpatizantii naivi ai sovietelor, manipulati si finantati de Peter Simonoff, Consulul General Sovietic in Australia, la indicatia Moscovei, au aplicat o tactica bine-cunoscuta, de a se infiltra in miscarea sindicala si in alte organizatii cu caracter educativ, cultural, religios, pentru a prelua, in mod fraudulos, controlul asupra lor si au incercat sa devina un aliat al Partidului Laburist din New South Wales. In 1922, PCA se afiliaza la Comintern si are o orientare bolsevica. Laburistii isi dau seama ca pe comunisti ii caracterizeaza lipsa de patriotism si ca actiunile lor sunt periculoase pentru Australia. Neintelegerile dintre Partidul Comunist si cel Laburist, continua si in anii Marii Depresiuni Economice. In ciuda numarului redus de membri (2824 in 1935), comunistii organizeaza actiuni subversive si denigreaza patriotismul australienilori in anii celui de-al II-lea razboi mondial. In 1939, aliniindu-se politicii Moscovei, ei deplang eforturile de razboi ale natiunii. Aceste activitati l-au determinat pe Menzies ca, in 1940, sa scoata Partidul Comunist in afara legii. Partidul Comunist a ramas in ilegalitate pana in 1942, cand, Partidul Laburist a ridicat sanctiunea, ca urmare a schimbarilor in tactica comunistilor, dupa intrarea in razboi a Uniunii Sovietice. In 1949, comunistii, prin liderul lor, L.L.Starkey, condamnat ulterior la trei ani inchisoare, promovau idea ca, in cazul unui atac asupra Australiei, din partea Armatei Rosii, muncitorii australieni trebuie sa sprijine Armata Rosie.
Nu toate sindicatele erau sub influenta comunista. Cu ajutorul Partidului Laburist din Statul Victoria, influentul Grup de Actiune Catolic, condus de Bartholomew Augustin Santamaria, a organizat “Grupurile Industriale” care au facut eforturi deosebite pentru a recastiga controlul asupra sindicatelor.
Sala Parlamentul era plina la data de 27 aprilie 1950, cand Primul Ministru Liberal, Sir Robert Gordon Menzies, cerea, pentru prima data in istoria natiunii, pe timp de pace, introducerea unui proiect de lege pentru dizolvarea unui partid politic: Partidul Comunist din Australia. Menzies se simtea in elementul sau. Idea de a-i matura pe ROSII de sub “paturile” australienilor ii producea o deosebita placere. Comunismul, a spus el in Camera Deputatilor, “este o conspiratie internationala impotriva democratiei, organizata ca un preludiu al razboiului si care opereaza ca a cincea coloana in pregatirea ostilitatilor (…) o miscare subversiva care pericliteaza legea, autoguvernarea si pacea.” Avem doua alternative a continuat el : “Sa nu facem nimic si sa permitem minoritatii tradatoare sa ne distruga (…) sau, si acesta este raspunsul, sa-i anihilam noi, oriunde ii intalnim lasandu-i fara imunitate si fara sanctuare.'
Majoritatea Parlamentului, inclusiv membrii Partidului Laburist din Opozitie, au fost de acord cu argumentele lui Menzies si au permis trecerea Proiectului de Lege prin ambele Camere. In etapa urmatoare, poporul australian a sanctionat in mod tacit aceasta formatiune politica. Astazi, Partidul Comunist este izolat si ignorat, si a devenit doar un element statistic, fara vreo putere politica. Guvernul Federal a actionat in alta directie: a trecut o lege care prevede ca liderii sindicali sa fie alesi prin vor secret (postal), vot organizat de catre Oficiul Electoral al Commonwealth-ului. Aceasta masura s-a dovedit a fi cea mai eficace lovitura data comunistilor infiltrati in conducerea sindicatelor
Referendumul este procedura prin care o decizie sau legislatie este incredintata electoratului pentru a fi hotarata prin vot popular direct. Exista trei tipuri de referendumuri: (1) referendum constitutional, care se refera la modificarea Constituiei; (2) referendum legislativ,care se refera la o propunere de introducere a unei legi: (3) referendum initiativ, care se organizeaza la initiativa unui numar specificat de cetateni care, intr-o anumita problema, doresc sa obtina o hotarare cu caracter de lege.
In Australia, probleme de interes national, de o larga varietate, au fost supuse referendumului:
- Salarii, relatii salariati-patron, preturi, profituri (1911, 1919, 1944,1973);
- Serviciul militar obligatoriu (1916, 1917);
- Comert si industrie: Servicii industriale (1926);
- Reconstructia de dupa razboi si drepturile democratice (1944);
- Rente si preturi (1948);
- Comunisti si comunism (1951);
- Commonwelth-ul si aborigenii (1967);
- Republica sau Monarhie (1999).
Sa urmarim opinii exprimate cu ocazia Referendumului din Australia, Monarhie Constitutionala sau Republica, care a avut loc la 6 noiembrie 1999, opinii care, poate, sunt mai putin cunoscute romanilor din Tara si din Exil. Se stie ca australienii au votat pentru pastrarea Sistemului de Guvernare - Monarhie, respingand in felul acesta Republica.
Dupa anuntarea rezultatului referendumului, Regina Elizabeta II a declarat: “In urma acestor rezultate, (…) ca Regina a Australiei, voi continua sa slujesc cu credinta poporul australian, in acord cu Constitutia. Nici in viitor nu voi precupeti vreun efort sau abilitate asa cum nu am precupetit nici in ultimii 47 de ani.
In opinia Dnei Kerry Jones, lidera Organizatiei “Australia Pentru Monarhie Constitutionala”, aceasta victorie “nu reprezinta victoria unui grup asupra altuia. Rezultatul va fi sarbatorit de toti australienii deoarece el reprezinta victoria democratiei, reprezinta victoria australienilor care au spus DA Monarhiei Constitutionale”.
(Votul NU pentru Republica, o victorie a democratiei, The Australian,
Nov.8, 1999, p.15)
Sir James Killen, Ministrul Apararii in perioada 1975-1982 a declarat: “ Politica, prin natura ei divide. Coroana nu apartine nici unui partid. Coroana este mai presus de politica. Coroana a avut o influenta unificatoare in momentul formarii Federatiei. Luati COROANA de la Federatie si veti perturba grav structura Federatiei. Federatia este un compact, si pot sa apara mari riscuri daca repudiem compactul. Australia este unul din putinele state din lume care a luat fiinta fara mari conflicte interne. O republica nu ofera nici un beneficiu material. Dar, Coroana asigura stabilitate politica, si acesta este lucrul vital. De ce ne invidiaza atatea natiuni de pe glob? De ce au venit atat de multi sa se stabileasca la noi , cu sistemul nostru de guvernare? De ce a fost numita Australia “Tara Norocoasa”? Raspunsul este simplu: Australia ofera Protectie si Securitate. O republica implica o alta dimensiune politica. Daca abandonezi Coroana, abandonezi influenta pe care a avut-o in procesul crearii Federatiei Australiene, si se vor manifesta tendintele de separare, caracteristice republicilor. Astfel, ar incepe mersul periculos pe scarile crapate ale politicii. Ce poate sa gaseasca natiunea noastra dupa ce coboara aceste scari?”
(The Weekend Australian, Nov. 6-7, 1999, p.24)
Profesorul David Flint, membru al Organizatiei, “Australia Pentru o Monarhie Constitutionala” a aratat: Votul de astazi al Australienilor este cel mai important vot al secolului. Ei au votat pentru un Sistem Constitutional care ne-a adus in randul celor 7 democratii care sunt cele mai vechi si mai stabile din lume. Dintre acestea, 5 sunt Monarhii Constitutionale, dintre care 4 o au ca suverana pe Regina Elizabeta II.”
(The Weekend Australian, Nov.6-7, 1999, p.24)
Istoricul Geoffrey Blainey, profesor la Universitatea din Sydney, in critica adresata miscarii republicane, a declarat: “Daca in Australia se adopta o Constitutie revizuita dupa modelul republican, exista pericolul instaurarii unei dictaturi”. Adresandu-se membrilor Organizatiei “Australia Pentru o Monarhie Constitutionala”, la Casa Parlamentului din Sydney, profesorul a spus: “in schimbarile constitutionale propuse de republicani, exista lipsuri in definirea echilibrului dintre puterile Presedintelui si ale Primului Ministru, lipsuri care pun in pericol democratia. Referindu-se la ascensiunea lui Hitler, el a spus ca Germania a devenit o dictatura “in parte, si pentru ca, Controlul exercitat prin Constitutie asupra echilibrului de puteri lasa de dorit. (…) Hitler a calarit pe Constitutie. El a devenit atat prim-ministru cat si presedinte. Previne Constitutia propusa de republicani acest lucru? Ma indoiesc.”, a spus Profesorul Blainey. “Un sistem democratic pretinde control si echilibru, si, unul din obiectivele lui este stabilirea unui echilibru intre drepturile si indatoririle Presedintelui si ale Primului Ministru. Acest lucru este important cand apare un conflict serios”.(…) Nu sugerez ca sistemul constitutional actual ar fi perfect. Spun ca noul sistem propus de republicani este cu totul imperfect”.
(The Australian, Martie 11, 1999. p.1)
Ion Diaconescu, ex-Presedintele PNTCD, Intrebat cum comenteaza optiunea pentru Monarhie, pronuntata la Referendumul din Australia a apus: “Australienii sunt traditionalisti. Nu aveau nici un motiv sa-si schimbe forma de stat care le asigura stabilitate si prosperitate. Si la noi, daca nu intervenea perioada comunista care a produs alte mentalitati, am fi avut si azi Monarhie stabila. Daca nu era comunismul aveam Monarhie sute de ani”.
Cu ocazia vizitei in Australia, Regina Elizabeta II a declarat la 20 martie 2000: “Aceasta este a 13-a vizita in Australia si am vazut economia Australiei schimbandu-se si dezvoltandu-se in mod virtiginos in comparatie cu inceputul anului 1950. Daca compar situatia de acum cu cea de la primele calatorii, acum natiunea se bucura de o noua era de prosperitate. Australia a stiut sa ocoleasca criza financiara din Asia, care a afectat pe multi dintre vecinii ei, si acum, Australia are unul din cele mai rapide ritmuri de dezvoltare din lume.”
Pot romanii sa se exprime printr-un Referendum in aceasta problema de interes national, Forma de Organizare Statala? Categoric NU!, deoarece conform Constitutiei “democratice” din '91, Art. 148 - Forma republicana de guvernamant nu poate fi obiectul revizuirii.
Daca in 1989 s-ar fi revenit la Constitutia din '23 cu
Art. 15 Nici o lege nu poate infiinta pedeapsa confiscarii averilor.
Art. 17 Proprietatea de orice natura precum si creantele asupra Statului sunt garantate.
trebuiau romanii sa apeleze la Curtea Europeana a Drepturilor Omului de la Strasbourg? In mod cert NU! La 23 Ianuarie 2001, aceasta Curte a hotarat ca statul roman sa-i plateasca Domnului Dan Brumarescu suma de 181.400 dolari pentru imobilul ce i-a fost nationalizat prin Decretul 92 din 1950. Aceasta hotarare va influenta si deciziile ce vor fi luate in celelalte sute de procese, prin care cetatenii romani au chemat in judecata statul roman. Rusine!
Dl. Ion Iliescu aflat la Focsani la o intalnire cu oameni de afaceri valceni, a afirmat: “Organismele financiare internationale vor sa privatizeze tot sistemul bancar din Romania” (…), In prezent se confunda forma de proprietate cu forma de exploatare. E un moft chestia asta cu sfanta proprietate care sta la baza vietii sociale (…). Din cele afirmate, rezulta ca Presedintele Republicii se va opune revizuirii Constitutiei din '91, inclusiv a Articolului 41.
Art. 41, Protectia proprietatii private
(2): Proprietatea privata este ocrotita in mod egal de lege, indiferent de titular.
Partidul Muncitoresc Roman (PRM) a salutat discursul de la Focsani al Presedintelui Ion Iliescu, dupa cum rezulta din declaratia facuta agentiei AM Press de catre liderul partidului, Cristian Ion Nicolae: “Discursul domnului Iliescu privind amestecul forurilor financiare internationale in Romania, in sistemul bancar, in toate treburile interne ale tarii dovedeste ca, in sfarsit, tara noastra are un presedinte care ii apara interesele”, a partidului comunist si a Moscovei. Conform Art.32 al Constitutiei din '23, Nici un Roman, fara autorizarea guvernului, nu poate intra in serviciul unui Stat strain, fara ca insusi prin aceasta sa-si piarda cetatenia. Articol este valabil si pentru actualul Sef al Statului (firul rosu).
Cata dreptate a avut Comisia Regala din Australia in cele afirmate in '49! Oare pe cand un Menzies al romanilor?
Care este situatia proprietatii publice vis-à-vis de Constitutia din “91?
Art. 135, Proprietatea, Constitutia din '91.
(1) Statul ocroteste proprietatea:
(2) Proprietatea este publica sau privata.
(3) Proprietatea publica apartine statului sau unitatilor administrativ-teritoriale.
Perfecta organizare a celor care au jefuit statul roman pana in 1996, i-a uimit pana si pe anchetatorii francezi. Verdicul lor a fost clar: banda organizata. Legatura dintre “Filiera franceza” si “Operatiunea Jimbolia” a scos la iveala o dimensiune inimaginabila a jafului organizat de guvernarea PDSR. Zeci de milioane de dolari, sustrasi dintr-o banca de stat si trecuti acum la datoria publica, au stat, prin credite fara garantii, la baza finantarii unor operatiuni comerciale fictive (cum ar fi albume needitate sau motorina numai pe hartie) sau , pe cat de reale, pe atat de ilegale (contrabanda cu petrol sau cu afise electorale), toate furnizoare de profituri negre unei “bande organizate” pe culoare politica. Si toate acestea in numele unui fals “interes national” - ba imaginea Romaniei in lume, ba sprijinirea agriculturii romanesti ori pastrarea traditionalei prietenii romano-sarbe -dar, de fapt, in beneficiul unui cerc restrans de oameni din structurile puterii. A fost nevoie de descinderea unor anchetatori straini ca o parte din aceasta mizerie sa iasa la suprafata. Iata cum a fost “ocrotita” proprietatea publica.
Evenimentele din Romania arata ca nu exista nici o deosebire intre guvernul instaurat la 6 martie 1945, Guvernul Petru Groza, si cele instaurate dupa 1989. Guverne comuniste, Constitutii comuniste.
(…) ceea ce s-a facut cu Romania intre 1945 si 1947 se face si din 1989 incoace. Cu singura diferenta ca nu mai avem acum trupe sovietice la noi acasa. E o constatare foarte dureroasa. De aceea, ma rog la Dumnezeu ca oamenii sa se trezeasca, iar cei care fac asa mult rau sa nu mai aiba atata spor.
(Ceea ce s-a facut cu Romania intre 1945 si 1947 se face si din 1989 incoace,
Interviu cu M.S.Regele Mihai realizat de Andrei Badin)
Ei au ars, din generatie in generatie, capul, trupul, constiinta unei natiuni lipsite de aparare. Otravind crezul crestin, au semanat pustiu in sufletele noastre fumegande si fara de speranta. Gheata, orbitele goale, umbrele negre au devenit simbolurile existentei noastre, daca se mai poate numi:A FI.
Dr.Vasile V.Trif
6 Februarie 2001,
Prima zi de Republicã, ultima zi de Libertate a românilor,
30 Decembrie 1947.
A p e l
Românul care cunoaste CONSTITUTIA DEMOCRATICÃ din '23 si crede în ea, dorind ca aceastã Constitutie sã devinã temelia ROMÂNIEI MODERNE, este chemat sa participe la constituirea PARTIDULUI CONSTITUTIONAL '23. Nu se poate astepta la nesfârsit, la marginea drumului, ca vreun Partid Politic sau Presedinte sã bine-voiascã sã ajute la re-înnodarea firului istoriei din momentul întrerupt prin actul violent de la 30 Dec. 1947. Pânã acum, practica politicã din România aratã cã fiecare partid si politician uitã de interesul NATIUNII ROMÂNE, dar se considerã alesul natiunii si reprezentantul ei. Este semnificativ sã amintim un adevãr vis-à-vis de vârsta CONSTITUTIEI din '23: inima Democratiei Statelor Unite este Constitutia din 1787, completatã între 1791-1971 cu 26 amendamente.
Romanii si-au dat tarziu seama ca, Constitutia din '91 a închis definitiv drumul României cãtre democratizare si reforme. Mai mult, aceeasi Constitutie comunistã pe care depun jurãmântul toti demnitatrii României, la finele anului 2000, a oferit electoratului doi candidati provenind din acelasi partid unic.
Nu este exclus ca aceasta stare politica, economica si sociala sa fie produsa in mod artificial, cu scopul dezintegrarii Romaniei. Poate distinsii cititori isi aduc aminte de viziunea Moscovei, exprimata de Dl. Jirinovski in aprilie 1996. El a declarat ziaristilor romani, la Moscova: “Romanii vor Romania Mare? Poate sa fie Romania Mare, dar in Rusia, sub forma de gubernia Basarabia. Intrati in Rusia Mare, o sa fie acolo si un raion romanesc autonom. Pentru noi, voi nu sunteti decat o gubernie. Lasati Moldova in pace si vedeti-va de treaba voastra”.
Dar sa revenim la perioada de pregatire a inaugurarii Republicii de tip rasaritean.
Planul lui Dimitrov, intocmit la ordinul lui Stalin, si înmanat la 6 martie 1945 lui C.Parvulescu, de o delegatie PCUS in Romania, era un plan pe trei ani, in vederea comunizarii si sovietizarii Romaniei. Printre altele, acest plan prevedea: -“suprimarea partidelor istorice, adica a celor democratice, traditionale, prin arestarea, uciderea si rapirea membrilor lor”;- bolsevizarea armatei, dupa modelul celor doua divizii formate din fosti prizonieri romani si alcatuite pe teritoriul URSS, spre sfarsitul razboiului; -“crearea unei organizatii de politie , intemeiata pe o ”militie populara” de tip NKDV”; -desfiintarea micilor gospodarii taranesti “prin lipsirea de masini si vite a taranilor, mici proprietari de pamant”, cu scopul colectivizarii agriculturii. Evenimentele ulterioare au dovedit ca acest plan a fost aplicat punct cu punct
La data de 9 decembrie 1947 Gh. Dej afirma: “Clasa muncitoare si aliata ei, tãrãnimea, nu trebuie si nu poate sa împartã puterea cu o alta putere politicã”! Singura “alta putere politicã” existentã la acea datã era Monarhia.
La 23 decembrie , este numit ministru al Apararii Nationale tov. Emil Bodnãras. Cu acest prilej, primul ministru, Petru Groza, a spus: “Sunt convins ca toti cei care fac parte din aceastã armatã, de la cel mai mare, pânã la cel mai mic, vor intelege cã, instalarea prietenului
Emil Bodnaras la acest Minister, nu este un schimb de titluri, ci are rosturile ei adânci”.
In ziua de 27 decembrie, Armata Regala Romana a fost transformata in armata anexa a fortelor de ocupatie sovietice. Ofiterii credinciosi Regelui si Patriei au fost trecuti in rezerva, in locul lor fiind “promovati comandantii cei mai capabili si mai devotati”.
In zilele de 28-29 decembrie, punctele strategice din Capitala si din provincie, ministerele si institutiile centrale - posta, telefoanele, radiodifuziunea, principalele intreprinderi - fusesera puse sub paza securisto-militara. In seara zilei de 29 decembrie, primul ministru cerea sa fie primit in audienta a doua zi, insistand sa fie de fata si Regina Elena.
In dimineata zilei de 30 decembrie, ofiterii Batalionului de Gardã au fost consemnati in incinta cazarmii Regimentului 3, Care de lupta. Concomitent cu aceasta s-au intreprins o serie de masuri de ordin politic, menite sa asigure mobilizarea organizatiilor de partid si a organizatiilor “democratice” de masã in vederea unor actiuni determinate de abolirea monarhiei.
30 Decembrie 1947:
Ora 11.45
Majestatea Sa, Regele Mihai, s-a intors la Bucuresti insotit de Regina Mama. A fost intampinat de M.Ioanitiu si de D.Negel, Maresalul Palatului, sositi cu cateva ore mai devreme, care l-au informat pe Rege ca “se petrece ceva neobisnuit in Capitala”.
Ora 12.15
Peste exact o jumatate de ora, M.S. Regele i-a primit in salonul Reginei din Palatul Elisabeta pe Petru Groza si Gh. Dej. Groza i-a prezentat M.S. Regelui, actul de abdicare care fusese adus de la Moscova de Bodnãras, insinuand cã va fi “vãrsare de sânge, cã întreaga tarã va fi ruinatã”, dacã Majestatea Sa, Regele Mihai, nu abdicã. Amenintat cu asasinarea a 1000 de studenti, Majestatea Sa a semnat, silit, actul de abdicare. Gh. Dej i-a explicat M.S. Regelui pozitia ocupantilor: “Exercitati o influentã de instabilitate si, atâta timp cât sunteti aici, vor fi întotdeauna frãmântãri. Fiecare român priveste la persoana dumneavoastrã ca la inspiratorul rezistentei”…Izolarea era completa: telefoanele fusesera deconectate, palatul inconjurat de trupele diviziei “Tudor Vladimirescu”.
Ora 15.30
Este convocatã sedinta fulger a Consiliului de Minisri la care a participat si Presedintele Camerei Deputatilor, Mihail Sadoveanu. P. Groza a aratat actul de abdicare si a dat o proclamatie “în care consemna hotãrârea de instaurare în România a unei forme republicane de guvernãmânt”, desigur de tip rãsãritean, care se mentine si astazi. Astfel, s-a dat semnal verde luptei de clasa, etapa violenta si etapa pasnica.
Ora 19.10
S-a întrunit ad-hoc Adunarea Deputatilor sub presedentia lui Sadoveanu. În numai 45 de minute au luat cuvântul P. Groza, M. Sadoveanu, Gh. Apostol, Gh. Nichiti, M. Belea, au depus jurãmântul 4 dintre cei 5 membri ai prezidiului RPR, si a fost votatã si apoi promulgatã “Legea pentru constituirea Statului Român în RPR”. S-a “ovationat” îndelung. Începea cosmarul Natiunii Române.
Iata care au fost profetiile tovarasului Vasile Luca rostite cu aceast ocazie:
“Poporului român îi este deschisã calea pentru a înfaptui nazuinta sa de a crea o Românie nouã, liberã, independentã, cu un popor trãind în bunãstare si fericire”.
Se stie foarte bine cã, in Romania, “tara noua, libera si independenta”, comunismul a produs 2,7 milioane de victime: 1,5 milioane in Basarabia, Bucovina si Tinutul Herta (75% din intreaga populatie româneascã a acestor tinuturi care apartinuserã României panã în 1940); 1,2 milioane in teritoriul actual al României.
“Bunastarea si fericirea” de astazi a romanilor, este o consecintã a evolutiei economiei românesti. La 11 iunie 1948, au fost nationalizate principalele intreprinderi industriale, bancare, de asigurari si de transporturi, si s-a trecut la conducerea planificata a economiei nationale, realizandu-se “cu succes” planurile economice din 1949, 1950, 1951-1955, 1956-1960, 1960-1965, 1966-1970, bazate pe politica industrializarii fortate, si astfel, s-au pus “bazele tehnico-materiale ale socialismului”. In primavara anului 1962, s-a incheiat si procesul de colectivizare a agriculturii, “relatiile de productie socialiste” generalizandu-se in intreaga economie. Rezultat: majoritatea problemelor agriculturii de azi se regasesc intr-o forma sau alta, in epoca 1831-1864. Astazi, se inregistreaza un regres tehnic si tehnologic de aproximativ 150 de ani. Câteva imagini apãrute in presã, au prins aspecte din agricultura “contemporanã”, dupa anul sperantei noastre '89. In anii 1991 - 1992, presa strãinã a realizat in România fotoreportaje având ca subiect aratul cu pluguri primitive. In anii 1995 - 1996, presa româneasca si unele canale TV informau ca in multe judete, cele mai saracacioase (Vaslui, Botosani), au reapãrut plugurile de lemn cu metal cu care agricultorii de tranzitie “zgâriau pãmântul”, ca si in perioada de clãcãsiei, iar epizotiile, boli epidemice in rândul animalelor (tuberculoza bovina si leucoza bovina) s-au înmultit în fiecare an.
“Fericirea” copiilor nostri a fost remarcata si de delegatii in Romania a Comisiei Europene, in iunie 2000. Ei au semnalat ca la Caminul - Spital Nr.8 din Capitala, copiii erau intr-o stare jalnica. Desi Uniunea Europeana acorda ajutor umanitar substantial pentru cei 170 de copii, ei erau subnutriti, deshidratati, la un pas de a muri de foame. Unul dintre ei, Alexandru Sechelariu, cantarea atatea kilograme cati ani avea: 16.
Poporului roman i-a fost deschisa calea pentru a-si infaptui nazuinta de “bunastare si fericire” si dupa '89. De aceea au fost ucisi 1104 de romani si raniti alti 3352 la revolutie. De aceea a urmat bestiala suprimare a fenomenului Piata Universitatii - Zona Libera de Neocomunism, au urmat mineriadele din 13-15 iunie 1990, care au continuat, in septembrie 1991, cu alte descinderi violente ale minerilor la Bucuresti. De aceea a fost semnat tratatul cu Uniunea Sovietica de catre Dl. Ion Iliescu, in 1991. La capitolul luptei de clasa, forma ecomonica, se inscriu: devalizarea bancilor de circa 3 miliarde de dolari, cheltuirea milioanelor de dolari din banii publici pentru afisele electorale ale PDSR, rasunatoarea escrocherie “Eterna si Fascinanta Romanie”…
Dupa alegerile din Noiembrie 1996, Presedintele Republicii, Emil Constantinescu, declara: “Rolul presedintelui este si acela de a garanta cã promisiunile fãcute vor fi respectate (…). Nu vor exista epurãri si nici rasturnãri spectaculoase, ci numai omul potrivit la locul potrivit”. Domnul Presedinte a omis sa spuna cu aceasta ocazie ca, cei care vor contribui la stagnarea reformelor si la suprimarea realei democratii, vor fi decorati cu inalte distinctii republicane, ca Steaua Romaniei. Aceasta inalta distinctie a fost acordata si celui care a contribuit, in mare masura, la educatia republicana si anti-crestina a romanilor, si la dezbinarea Exilului romanesc, celui care, in tara, a impus schimbarea Bibliei cu statutul partidului comunist.
La 11 martie 1990, in Piata Operei din Timisoara, 15.000 de romani salutau Proclamatia initiata de Deputatul de Timis, Dl. George Serban. Punctul 8 al Proclamatiei propune ca fostii demnitari si lideri ai fostului Regim - membri ai CC al PCR (PMR), activisti, magistrati, procurori care au pronuntat sentinte de condamnare pe motive politice, colaboratori ai Securitatii -, sa nu aibe acces la functii publice, timp de 10 ani de la adoptarea legii. Dar, in martie 1997, la Timisoara, Emil Constantinescu s-a opus aplicãrii Punctului 8 al Proclamatiei, declarând ca nu e democratic sã-ti elimini adversarii, fie ei fosti activisti, sau responsabili ai politiei politice, printr-o lege care sa le interzicã prezenta pe scena politicã pe o perioadã determinatã. Ar fi un prost semnal si o dovadã de lipsã de bãrbãtie politicã, a spus presedintele.
Dacã s-ar fi acceptat Proclamatia de la Timisoara, cel putin jumãtate din partidele actuale, în primul rând PDSR, n-ar mai fi existat. Punctul 8, in special, ar fi permis o ruptura cu vechile structuri comuniste, promovarea unor valori tinere si competitive, mai multa credibilitate pentru tara si accesul la credite internationale. Legile proprietatii, integrarea in Uniunea Europeana si primirea in NATO ar fi fost indeplinite demult.
In iunie 1993, Parlamentul Praghez a adoptat cu o covarsitoare majoritate de voturi, Legea privind ilegitimitatea regimului comunist: “Regimul bazat pe ideologia comunista, care a decis calea urmata de stat si soarta cetatenilor acestuia in Cehoslovacia, de la 24 februarie 1948 pana la 17 noiembrie 1989, a fost criminal, nelegitim si merita sa fie condamnat. Partidul Comunist din Cehoslovacia a fost o organizatie criminala, care merita sa fie condamnata; la fel ca in cazul oricarei alte organizatii bazate pe aceasta ideologie, activitatea lui a avut drept scop suprimarea drepturilor omului si a sistemului democratic. Rezistenta la acest regim, practicata de cetateni sau grupuri de catateni, bazata pe convingeri politice democratice, religioase sau morale, care s-a manifestat prin acte de rezistenta sau alte activitati efectuate cu buna stiinta si exprimate public, fie pe teritoriul acestui stat, fie in strainatate, chiar daca s-au desfasurat in cooperare cu o putere straina, democratica, a fost legitima, justa, justificata moral si demna de respect”.
In 1992 si apoi in 1997, bulgarii au votat legi prin care se interzicea fostilor lideri de partid ai PC accesul in posturi de raspundere, de parca la ei s-ar fi adoptat punctul 8 de la Timisoara. Parlamentul Bulgar a adoptat o lege potrivit cãreia regimul comunist este calificat drept ilegitim, dechizând astfel calea de a aduce în fata tribunalului a celor care au comis crime în timpul acestui regim. Conform textului acestei legi, “conducatorii Partidului Comunist, la toate nivelurile, sunt raspunzatori de distrugerea valorilor traditionale ale civilizatiei europene, de declinul moral si economic al statului si de recurgerea permanenta la teroare”.Textul legii precizeaza ca regimul a fost responsabil de “executii, tratament inuman aplicat in inchisori si in lagare, de torturi si de violente de neinchipuit”, In fine, Partidul Comunist este acuzat de a fi “supus interesele Bulgariei unui alt stat, adica Uniunii Sovietice, “intr-atat incat sa-si piarda suveranitatea”.
În Romania, procesul de democratizare a luat un curs paradoxal (cursul firului rosu). La 8 decembrie 1991, este pusã in functiune noua Constitutie comunistã, care are scopul sa apere pe membrii CC al PCR (PDSR, PRM, PUNR…), pe activisti, magistrati, (…), ca acestia sa aiba acces la functii publice pana la sfarsitul vietii, si in toate anotimpurile politice. De asemenea, garanteaza intoarcerea romanilor spre trecut.
Conform articolului 148, Constitutia din '91 nu poate fi revizuitã in totalitate. Forma republicanã de guvernãmânt nu poate fi obiectul revizuirii. Constitutia Comunistã rãmâne valabilã pe termen indefinit, cu toate consecintele ei tragice in domeniul economic, politic si social. Mai mult, in 2001, Proiectul de modificare a Constitutiei i-a fost incredintat tot Dlui Senator Antonie Iorgovan (PDSR), cel care a fost si ”pãrintele” Constitutiei din '91. Din cauza neintelegerilor la nivel de partide, dar si din interiorul acestora, proiectul “risca” sa ramana la stadiul de intentie. Dar, daca totusi el ar starta, nu este greu sa intelegem care ar fi modificarile “fundamentale” la colectia de legi fundamentale existente. Deci ramane o singura cale: abrogarea Constitutiei din '91 si revenirea la Constitutia democratica din '23 pentru a putea starta reformele. In acest caz, Reforma Constitutionala se va incheia odata cu adoptarea amendamentelor care se impun. Intrebarea pe care si-o pun romanii, de altfel intemeiata, este: Cum se poate realiza aceasta, prin crearea unui partid cum ar fi Partidul Constitutional '23, sau printr-o Revolutie? Este prea putin probabil ca subiectul in discutie sa fie rezolvat la masa tratativelor cu cei care au suprimat Monarhia, proprietatea si drepturile cetatenilor!
Doctrina comunistã implicã lupta contra sistemului monarhic. Cauza? Regele simbolizeazã Integritatea Statului, Unitatea si Independenta Nationalã, este continuatorul si protectorul traditiilor ce individualizeazã natiunea. Or, tocmai acestea erau punctele pe care, coform tezelor leniniste, comunistii aveau si au obligatia sã le nimiceascã! Opozitia de interese intre monarhie si “republicile” comuniste este absolutã.
Permiteti-mi sa reproduc memorabilele cuvinte ale celebrului discurs tinut in Parlamentul australian, la 27 aprilie 1950, de catre Sir Robert Gordon Menzies, Primul Ministru Liberal: “Comunismul este o conspiratie internationalã, impotriva democratiei, organizatã ca un preludiu al razboiului si care opereaza ca o coloana a cincea inaintea inceperii ostilitatilor, (…), o miscare subversivã care se opune legii, auto-guvernãrii si pãcii interne. (…). Putem sã nu facem nimic si sã lãsãm minoritatea trãdatoare sã ne distrugã, cum, in mod sigur, ei au intentia s-o facã (…), sau - si acesta este rãspunsul - sã-i eliminam oriunde ii gasim si sa-i lasam fara imunitate si sanctuare”.
Dr. Vasile V.Trif 20 Ianuarie 2001
SEFI DE STATE IN EXERCITAREA ATRIBUTIILOR
Prezentarea celor doua biografii ale celor doi Sefi e Stat - a Majestatii Sale, Regele Suediei, tara care are ca forma de organizare statala Monarhia Constitutionala; - a Presedintelui Romaniei care are ca forma de organizare statala Republica, poate ne va indemna pe mai multi sa abordam cu mai mare atentie intrebarea: Republica sau Monarhie - Romania? Din cele doua biografii rezulta ca, incepand cu educatia viitorului Rege, modul in care este pregatit si se pregateste viitorul Sef de Stat, sfera preocuparilor lui, este deosebit fata de modul in care viitorul Presedinte al Republicii, este pregatit sa devina Seful Statului.
SUEDIA.
For Sweden - With the times
Majestatea Sa, Regele Carl al XVI-lea Gustaf
Carl al XVI-lea Gustaf Hubertus, Regele Suediei s-a nascut la 30 aprilie 1946 la Palatul Haga, in Suedia. Parintii lui, atunci viitorul mostenitor al tronului, Gustaf Adolf, si Printesa Sibylla de Sachsen-Coburg-Gotha, aveau deja patru fiice, Printesele Margaretha, Birgitta, Désirée si Christina. Tatal, Printul Gustaf Adolf, a murit intr-un accident aviatic la Copenhaga in 1947. Printesa Sibylla a murit la Stockholm in 1972.
Dupa ascensiunea la tron a lui Gustaf al VI-lea Adolf (bunicul), in 1950, ca urmare a mortii lui Gustaf al V-lea, Carl Gustaf devine Print de Coroana. Dupa moartea lui Gustaf al VI-lea, la 15 septembrie 1973, Printul de Coroana, atunci in varsta de 27 de ani, devine Seful Statului Suedez. Noul Rege si-a ales motto-ul: For Sweden - With the times ( Pentru Suedia - Cu vremurile), declarand prin aceasta ca are intentia sa corespunda cerintelor din partea societatii, pentru un Monarh Modern.
Educatia. A inceput sa studieze in particular la Palatul Regal din Stockholm. A continuat la Scoala Broms si la Scoala Internat Sigtuna, unde s-a inmatriculat in 1966. Dupa inmatriculare, a facut serviciul militar, timp de doi ani si jumatate,in Armata, Serviciul Naval si Fortele Aeriene, punand accentul pe antrenamentul naval. A facut un voiaj lung cu vasul Ålvsnabben, in iarna lui 1966-67 si si-a trecut examenul de ofiter naval in 1968. Mai tarziu, a continuat pregatirea militara urmand un curs la Colegiul Apararii Nationale a Suediei, si a servit ca ofiter la bordul diferitelor vase suedeze.
In perioada 1968-69, si-a continuat studiile academice de istorie, sociologie, politica, drept financiar si economie la Universitatea din Uppsala. Mai tarziu a continuat studiul stiintelor economice la Universitatea din Stockholm.
A urmat apoi un program alcatuit special, de vizite la autoritati nationale si locale, centre industriale, fabrici, laboratoare, scoli. Printul de Coroana a studiat sistemul juridic, organizarea institutiilor de asistenta sociala, uniunile patronale, sindicatele, fiind interesat in special in modul de lucru al Parlamentului, Guvernului si al Ministrului de Externe.
A dobandit experienta internationala lucrand la Misiunea Permanenta a Suediei la Natiunile Unite cu sediul la New-York si la Agentia de Dezvoltare a Cooperarii Internationale Suedeze din Africa. Si-a petrecut mult timp la Londra -la Banca Hambro, la Ambasada Suediei din Marea Britanie si la Camera de Comert Suedeza.- si in Franta la Uzinele Alfa-Laval din Nevers. Fiind interesat in natura si in protectia mediului, a participat la pregatirea Conferintei Natiunilor Unite asupra mediului care s-a tinut la Stockholm in 1972.
Printul de Coroana l-a reprezentat pe Regele Gustaf al VI-lea Adolf in numeroase ocazii oficiale. In 1970, a condus delegatia suedeza la Expozitia Internationala de la Osaka, Japonia.
Familia. In timpul Olimpiadei de la Munchen din 1972, Printul a intalnit-o pe Miss Silvia Sommerlath, care lucra acolo ca interpreta si gazda. Ea s-a nascut la Heidelberg, la 23 decembrie 1943. Parintii ei fiind Walther Sommerlath, un om de afaceri din Germania de Vest, si sotia acestuia, braziliana Alice, nascuta de Toledo. Ambii sunt acum decedati.
Logodna s-a anuntat la 12 martie 1976, iar casatoria a avut loc in acelasi an, la 19 iunie, la Catedrala din Stockholm.
Regele Carl al XVI-lea Gustaf si Regina Silvia au trei copii: Printesa de Coroana, Victoria, nascuta la 14 iulie 1977, Printul Carl Philip, nascut la 13 Mai 1979, si Printesa Madeleine, nascutala 10 iunie 1982. In acord cu Legea Succesiunii, introdusa de Parlamentul Suedez in 1980, tronul trece copilului cel mai in varsta.
Indatoriri Oficiale. Indatoririle Regelui, definite de Actul Constitutional din 1974, sunt, in special, de natura oficiala si ceremoniala. Regele face Vizite de Stat in strainatate si primeste Sefi de Stat straini cand acestia fac Vizite de Stat in Suedia. El deschide sesiunea anuala a Parlamentului si conduce Consiliul Special care se intruneste cand se produc schimbari de Guvern. De asemenea conduce “Consiliile Informative” obisnuite, impreuna cu Membrii Guvernului. El conduce intrunirile Consiliului pentru Recomandari in Afacerile Externe si primeste scrisorile de acreditare ale Ambasadorilor straini la Stockholm. Regele are rang suprem in cele trei Arme ale Fortelor de Aparare ale Suediei. Este membru al Bisericii Luterane din Suedia.
Pastrand traditiile regale care dateaza din timpurile medievale, Regele a vizitat toate regiunile Suediei. El face cu regularitate calatorii la centre industriale, autoritati locale, institutii, scoli si universitati. Frecvent, ia parte la jubilee, congrese si simpozioane.
Zilnic, la Palatul Regal din Stackholm, primeste Purtatorul de Cuvant al Parlamentului (Speaker-ul), Ministrii Cabinetului, reprezentantii Bisericii si Apararii si reprezentantii Organizatiilor suedeze sau straine, pentru a face rezumatul evenimentelor curente.
Interese speciale, patronaje, doctorate onorifice. Din copilarie, Regele a fost interesat in natura si viata in aer liber. A luat parte in activitati de tabara si in 1977 devine Chaiman Onorific al Fundatiei World Scout (Cercetasul Lumii).
In 1988, Regele devine Chairman al Filialei Suedeze a Fundatiei Internationale pentru Natura (WWF). A instituit competitia King Carl Gustaf si Royal Colloquium , un Simpozion International care se tine cu regularitate la Ulriksdal Palace, Stockholm. A primit Premiul Agentiei pentru Protectia Mediului din SUA, ca o recunoastere a dedicatiei sale pentru protectia mediului.
Are un interes special pentru tehnologie, agricultura, business si comert. Participa activ la lucrarile Academiei Regale Suedeze pentru Agricultura si Forestiere(KVA) si a Academiei Suedeze de Stiinta (IVA). In ultimii ani, a insotit Misiuni Tehnologice Regale pentru studii de tehnologie, industrie si cooperare, organizate sub auspiciile IVA, in tari ca Japonia, Italia, SUA, Germania, Corea de Sud, Africa de Sud.
Regele este Patronul Academiei Regale Suedeze si al unui mare numar de organizatii, societati si asociatii. Are doctorate onorifice acordate de Universitatea Suedeza de Stiinte Agricole, Uppsala, de Institutul Regal de Tehnologie (KTH), Stockholm, de Scoala de Stiinte Economice din Stockholm, de Academia Åbo din Finlanda.
In timpul liber practica vanatoarea, sporturile pe apa, cursele de masini, excursii, sporturile de iarna. A participat de trei ori (1977, 1987, 1997) la Cursele Vasa Ski. Este interesat de arta, muzica si arta culinara.
Iarna, Familia Regala face ski la cabana din Storlien, in provincia Jämtland, pe care Regele a mostenit-o de la parinti. Verile si le petrec la Palatul Solliden pe insula Öland, unde se bucura de viata in aer liber, practicand sporturi pe apa, calaria si, in special, se ocupa de gradinarie.
ROMANIA
Presedintele Republicii, Dl Ion Iliescu
S-a nascut la 3 martie 1930, in Oltenita, un orasel din sudul tarii, unde si-a petrecut copilaria si a urmat primii doi ani ai cursurilor scolii primare, pe care si le continua la Bucuresti: tot aici, urmeaza cursurile gimnaziale si liceale, fiind succesiv, elev al liceelor “Industrial-Polizu”, “Spiru Haret” si “Sfantul Sava”.
Sfera formatiei universitare, precum si a preocuparilor profesionale o constituie domeniile gospodaririi apelor si ecologiei. A urmat cursurile Facultatii de Electrotehnica a Institutului Politehnic din Bucuresti si ale Institutului Energetic de la Moscova.
In anul 1955 si-a inceput activitatea profesionala ca inginer proiectant la Institutul de Studii si Proiectari Energetice din Bucuresti. In perioada 1974-1984, cand a condus Consiliul National al Apelor, a participat la elaborarea unor proiecte de anvergura privind gospodarirea si utilizarea resurselor de apa ale tarii. Domnul Ion Iliescu a sustinut punctele de vedere stiintifice ale specialistilor in domeniu, pronuntandu-se impotriva programelor megalomane ale dictaturii. Ca urmare, in 1984, a fost demis.
Din 1984 si pana la 22 Decembrie 1989 a fost directorul Editurii tehnice din Bucuresti. A editat o serie de lucrari importante, cunoscute pe plan international in domeniul tehnic, realizand, astfel, in pofida numeroaselor oprelisti, o bresa in izolarea informationala la care erau constransi specialistii romani. Este autor a numeroase studii, articole si comunicari aparute de-a lungul timpului in reviste de specialitate.
In toata aceasta perioada, domnul Ion Iliescu s-a manifestat constant in viata publica ca promotor al spiritului democratic, al deschiderii spre valorile politice, stiintifice si culturale europene.
In 1948 s-a numarat printre fondatorii Uniunii Asociatiilor Elevilor din Romania.
In 1956 a fondat Uniunea Asociatiilor Studentilor din Romania, organizata dupa modelul uniunilor nationale ale studentilor din tarile europene, ca organizatii profesionale ale studentilor. A participat la miscarea studenteasca internationala in diverse foruri si organisme internationale ale acesteia, ca reprezentant al studentimii romane.
In perioada anilor '80, domnul Ion Iliescu a fost, vreme de cativa ani, presedinte al unei federatii sportive cu foarte bune performante pe plan international, Federatia romana de caiac-canoe.
A fost sustinator activ al noului curs politic pe care l-a cunoscut Romania in anii '60, remarcandu-se prin pozitiile sale ferme, de afirmare a independentei si suveranitatii tarii, in raporturile cu Uniunea Sovietica, de desovietizare si de destalinizare reala a tuturor compartimentelor vietii economice, politice si culturale romanesti, de deschidere spre Occident. In anii 1967-1971, cand acest curs politic a trezit numeroase sperante, a fost ministru pentru problemele tineretului din Romania.
Este notorie luarea sa de pozitie in cadrul Sesiunii extraordinare a Parlamentului roman din august 1968, cand s-a ridicat impotriva invadarii de catre URSS a Cehoslovaciei, precum si impotriva teoriei brejneviste a "suveranitatii limitate".
In 1971, in cursul celor sase luni in care a fost secretar al Comitetului Central al Partidului Comunist Roman, a intrat in conflict deschis cu politica "revolutiei culturale" promovata de Nicolae Ceausescu, impotrivindu-se manifestarilor cultului personalitatii. Exclus din forumul central de partid, a continuat sa adopte o atitudine critica fata de dogmele "revolutiei culturale" si cand a indeplinit functia de vicepresedinte al Consiliului judetean Timis, in anii 1971-1974, si pe cea de presedinte al Consiliului judetean Iasi, in anii 1974-1979. Ca urmare, a fost acuzat de "deviere intelectualista" si, treptat, a fost indepartat din viata politica. S-a aflat in permanenta sub urmarirea si supravegherea organelor de securitate, care au incercat sa-l izoleze, sa-l scoata din viata publica, sa-i controleze si sa-i limiteze posibilitatile de comunicare.
Datorita pozitiei sale demne, personalitatea domnului Ion Iliescu a devenit din ce in ce mai cunoscuta in randurile unor largi medii profesionale si sociale din Romania, precum si din strainatate. Este omul politic despre care, inca din anii dictaturii ceausiste, se vorbea cu speranta si incredere ca despre principalul oponent al totalitarismului - militant autentic pentru libertate, dreptate si democratie.
Inca din primele ore ale Revolutiei romane, in seara zilei de 22 Decembrie 1989, a fost desemnat in fruntea noului organism de conducere a statului roman: Consiliul Frontului Salvarii Nationale. In "Comunicatului catre tara", la elaborarea caruia a participat, definind natura politica si sociala a transformarilor care aveau sa marcheze ireversibil destinul Romaniei: demolarea sistemului totalitar comunist, a monopolului unui singur partid; instaurarea democratiei, a pluralismului politic; instituirea statului de drept; constructia societatii civile; respectul demnitatii si drepturilor omului; garantarea libertatii de expresie, de asociere si manifestare; reforma economica si tranzitia la economia de piata; larga deschidere 0pe plan international.
Incepand cu 22 Decembrie 1989, a indeplinit functia de Presedinte al Consiliului Frontului Salvarii Nationale.
In perioada februarie-mai 1990 a condus Consiliul Provizoriu de Uniune Nationala, in care au fost inclusi reprezentantii tuturor partidelor politice aparute in cursul lunii ianuarie a acelui an.
La 20 mai 1990 a fost ales Presedinte al Romaniei.
La alegerile prezidentiale din 11 octombrie 1992, primele alegeri organizate in conformitate cu noua Constitutie, a obtinut 7.297.551 voturi, adica 61,5% din totalul de 11.910.609 voturi exprimate, marea majoritate a electoratului optand pentru programul sau "Cred in schimbarea in bine a Romaniei".
In cursul primului mandat constitutional de sef al statului, prioritatile actiunii sale au fost: reconcilierea nationala, pactul social, conlucrarea tuturor fortelor politice pentru stabilitatea si redresarea tarii, tranzitia spre economia de piata, continuarea reformei economice, protectie sociala, deschiderea spre lume.
La alegerile generale si prezidentiale din 3 noiembrie 1996, domnul Ion Iliescu a fost ales senator PDSR.
Conferinta Nationala Extraodrinara a Partidului Democratiei Sociale din Romania din 17 ianuarie 1997 l-a desemnat de domnul Ion Iliescu presedinte al PDSR, functie in care a fost reales la Conferinta Nationala a partidului din 20-21 iunie 1997.
In calitate de presedinte al PDSR, a participat alaturi de actualul prim-ministru, Adrian Nastase, la efortul de reconstructie si de edificare a unui partid social-democrat modern, european.
Propus si sustinut de PDSR in cursa electorala, domnul Ion Iliescu a fost ales sef al statului pentru un nou mandat constitutional la 10 decembrie 2000.
La 20 decembrie 2000 a depus Juramantul in fata Camerelor reunite ale Parlamentului Romaniei, moment din care a devenit efectiv sef al statului poentru urmatorii patru ani.
Este casatorit din anul 1951. Sotia sa, doamna Elena Iliescu, este de profesie inginer, cercetator stiintific in domeniul coroziunii metalelor.
Publicatii.
1992 - "Probleme globale. Creativitate”.
1993 - "Revolutie si reforma", (tradusa in franceza, engleza, germana, italiana si turca).
1994 - "Romania in Europa si in lume"..
1995 - "Revolutia traita" - convorbiri si aprecieri privind evenimentele din Decembrie 1989 (doua editii); "Toamna diplomatica" - o seama de interventii si demersuri prezidentiale in cadrul unor intruniri internationale ca si "Momente de istorie": "Volumul I" - care curpinde interventii si documente referitoare la Revolutia din Decembrie si incercarile prin care a trecut Romania in perioada privizoratului politic, primele alegeri libere din mai 1990 si framantarile post-electorale.
1996 - "Momente de istorie - Volumele II si III" (1990-1991 si 1991-1992) si volumul "Dialoguri romano-americane".
1998 - "Viata politica, intre violenta si dialog" cuprinzand o analiza, bazata pe documente, a evenimentelor din anii 1991 - 1992.
1999 - "Incotro - societatea romaneasca" - problematica societatii romanesti in tranzitie si solutii posibile, din perspectiva social-democrata (tradusa in italiana).
2000 - "Sub tirul intrebarilor" (culegere de interviuri).
Foloseste in mod curent, in activitatea sa, limbile franceza, engleza si rusa.
Aceasta a fost versiunea oficiala a biografiei Presedintelui Republicii Ion Iliescu, dupa cum apare pe pagina de Internet :
Citind biografia Dlui Iliescu, ramai placut surprins de sfera preocuparilor profesionale si stiintifice ale Domniei Sale - Gospodarirea Apelor si Ecologia, precum si de solida pregatire profesionala pe care a “perfectionat-o” la Institutul Energetic de la Moscova.
Cu activitatea politica pe care a desfasurat-o Dl Ion Iliescu, in decursul anilor, prezentata de presa i se poate completa biografia astfel:
In anii '50, cand Dl.Iliescu conducea “Sovietul Unional al Studentilor si Aspirantilor Straini” de la Moscova, l-a avut ca sef ierarhic pe Alexandr Selepin, care in 1958 devenea presedinte al KGB-ului. Tot atunci l-a avut subaltern pe Yasser Arafat, liderul O.E.P. In 1991, un inalt ofiter KGB oferea spre vanzare emigratiei romane din Germania, dosarul de KGB-ist al lui Ion Iliescu, la pretul de 2 milioane dolari SUA.
Dl Ion Iliescu devine, in 1956, Secretarul Comitetului Central al Uniunii Tineretului Comunist si este fondatorul Uniunii Asociatiilor Studentilor Comunisti din Romania. Anul 1956 este anul revolutiei maghiare, cand au inceput in Romania represaliile impotriva simpatizantilor revolutiei maghiare si a guvernului condus de Nagy Imre. Dl Iliescu, in calitatea lui de Secretar al CC al UTC, a supraveghiat direct represaliile ale caror victime au fost numerosi elevi si studenti “epurati” din licee si universitati pentru a lua calea puscariilor si a coloniilor de munca fortata.
In 1965, a fost Membru Supleant al Comitetului Central al Partidului Comunist Roman, iar in perioada 1967-1971, a fost Ministru Pentru Problemele Tineretului. In 1968, cand era Prim-Secretar al Uniunii Tineretului Comunist, Domnia Sa declara: “Plenara CC al PCR din 29 noiembrie - 1 decembrie 1967 a subliniat necesitatea cercetarii sistematice a tineretului. In acest scop, propun infiintarea “Centrului de cercetari pentru problemele tineretului”, care sa initieze anchete pe teren, privind factorii care conditioneaza viata, munca, pregatirea si educarea acestora, evidentiind fenomene noi”. De atunci dateaza preocuparile presedintelui pentru ecologie, si anume ecologia umana.
Arhivele “centrului de cercetare” dovedesc ca, de fapt, in peste 620 de localitati s-au efectuat “cercetari” privind modul stiintific de distrugere a valorilor morale ale neamului romanesc, de manipulare si indoctrinare prin propaganda, in scopul crearii asa-zisului “om nou”.
Aceste “cercetari” antropologice si psohologice, conduse de sociologul V.V. Caramelea, au durat peste 25 de ani. Ele au implicat institutii-cheie ale Statului Comunist, de la Consiliul de Ministri si Academia “Stefan Gheorghiu”, pana la Facultatea de Filozofie a Universitatii Bucuresti, Comitetul Central al UTC si Ministerul Pentru Problemele Tineretului. Cercetarile trebuiaua sa defineasca antropologic complex (biologic, psihologic, istoric, social, cultural) populatia din zonele studiate, in faza trecerii de la societatea agricola la cea industrializata, mai exact, trecerea de la valorile traditionale ale societatii romanesti la “valorile comunismului”. Unul din primele studii ale lui V.V. Caramelea se intitula “Ecologia naturala in studiul adaptabilitatii umane si al personalitatii”. Primele doua statii-pilot pentru experiente antropologice sunt organizate in zonele mineresti din Muscel, la Berevoiesti si Campulung. Caramelea isi definea experimentul drept studiul “omului total', iar sistemul propriu de investigatii il boteaza “integral-dinamic”.
Din 1967, in experiment se implica prioritar Comitetul Central UTM, in frunte cu Primul Secretar, tovarasul Ion Iliescu, care avea si functia de Ministru Pentru Problemele Tineretului. La plenara Consiliului UASCR (Uniunea Asociatiilor Studentilor Comunisti din Romania), Ion Traian Stefanescu, presedintele Comitetului Executiv al UASCR si secretar al CC al UTC, afirma: “Dupa cum a insistat in cuvantul sau tovarasul Ion Iliescu, prim secretar al CC al UTC, plenara a fixat noi directii de munca ale asociatiilor studentesti, sporite exigente in munca de asociatii”. Cu alte cuvinte, s-a cerut ca UASCR sa se implice in experimentul antropologic al statiilor pilot, sub conducerea activistilor: Dan Martian, Vasile Vacaru, Vladimir Pasti, Constantin Schifrmet, Catalin si Elena Zamfir.
Revenind la Caramelea, el afirma: “Omul nou nu se poate crea decat prin distrugerea dirijata a valorilor traditionale ale poporului roman”, ca de pilda, Biserica. Pentru aceasta, este imperios necesar a “frana comportamentele negative care intervin in structura personalitatii si a grupului uman, dirijand in sensul dorit de societate procesele socializarii si instructiei, in actiunea educarii membrilor ei “, deci in sensul dorit de partid.
In obiectivul “studiului” antropologic si psihologic au intrat si alte categorii de muncitori, agricoli si forestieri. Numai ca, masuratorile au stabilit repede un fapt esential: pumnul mineresc avea circumferinta cea mai mare. 31,42 cm. Deci acest pumn urma sa fie folosit in scopuri politice.
Sociologul Caramelea, la cererea lui Ion Iliescu, a alcatuit si un tabel al determinantilor de comportament, adica al factorilor care permit manipularea. In cazul minerilor, printre acesti factori figura “diferenta de acces la bunurile materiale” care puteau pune in miscare masa minereasca. Un alt factor “determinant” in manipularea minerilor era: reactia de “idiosincrazie” la evenimente unice, fata de zvonuri, dar si fata de evenimente unice sociale.
De la inceputul anilor '90, Dl. Ion Iliescu a pus in practica rezultatele acestor studii. Astfel, la 13-15 iunie 1990, printre mineri se raspandise zvonul (dezinformarea): ca in cladirea Universitatii si la PNT se ascund arme si droguri; ca studentii de la Universitate incita oamenii ca sa atace sediul Ministerului de Interne si al Televiziunii; s-a sugerat ca Marea Vinovata este Opozitia si Presa Independenta. Consecintele: sediul PNT devastat; Ion Ratiu cautat la domiciliu pentru a fi linsat; sediile publicatiilor “Romania Libera”, “22”, “Dreptatea', “Expres” si “Baricada' devastate; ziaristii agresati.
Dupa ce compara Fenomenul Piata Universitatii cu o rebeliune legionara, Seful Statului le multumeste minerilor: “Cu ajutorul dumneavoastra au fost descoperite in subsolul cladirii PNT-ului depozit de sticle incendiare, de arme, de droguri, de seringi cu care au injectat droguri unora din cei care stateau in Piata Universitatii; la cladirea Asociatiei 16-21 decembrie, depozite de bate si alte asemenea arme albe, lanturi, s.a.m.d; la subsolul cladirii Universitatii s-au descoperit arme: 22 pusti Jeco, dar care sunt arme periculoase in asemenea conditiuni si saci cu prafuri de euforizare pe care, probabil, le-au tot folosit in aceasta perioada. Cum se poate motiva in sediul unui partid politic, in sediul unor asociatii declarate apolitice, prezenta unor asemenea depozite de sticle incendiare, de munitii, de droguri si arme de tot felul, arme de agresiune, cum se poate motiva asa ceva?”
Si in incheiere spune: “Eu vreau inca o data sa-mi exprim recunostinta din partea populatiei Capitalei pentru prezenta dumneavoastra utila si eficienta. Vreau sa va multumesc pentru spiritul organizat in care v-ati prezentat, in care ati actionat, sa multumesc conducatorilor dv., inginerul Cozma si celorlalti lideri sindicali care au fost in fruntea dv., alaturi de noi, care ne-au ajutat in aceste zile. Deci, va multumesc tuturor pentru tot ce ati facut in aceste zile! (aplauze si urale)”
Titluri din presa sau adnotari la biografie.
Ion Iliescu intentiona sa-i inroleze pe mineri in “GARDA NATIONALA CIVILA”.
Poate nici n-au fost cateva sute (de incidente), dar cele mai “semnificative”, transmise de posturile internationale de televiziune, au fost suficiente sa ne trimita in Evul Mediu.
In locuinta lui Ion Iliescu urma sa fie instalata o legatura directa cu Kremlinul.
(…) surse autorizate ne-au marturisit ca un echipament era pentru Ion Iliescu - acasa, unul pentru Ion Iliescu - la Palatul Cotroceni, si unul de rezerva daca se strica vreunul din celelalte doua.
Presedintele Romaniei este ingrijorat de reactia necontrolata a liderului PDSR.
Este de neinchipuit ca fostul presedinte al Romaniei si aspirantul la un nou mandat prezidential sa afirme public ca doi importanti reprezentanti ai Congresului SUA, si deci ai poporului american, trebuie plesniti peste bot ca sa stea in banca lor.
Si asasin, si contrabandist.
“Firul rosu” este - in plan politic- chiar mai grav decat afacerea “contrabanda cu afise electorale”. Protagonisti? Ion Iliescu si PDSR, emanati din gloantele revolutiei si mineriadelor.
PDSR a patronat cel mai mare jaf bancar.
Lingouri de aur si milioane de dolari de la Bancorex pentru clienti politici.
N-ar fi, oare, pacat?
(…) Romania si-ar vedea compromisa pentru inca cel putin patru ani sansele, bune in prezent, de integrare euro-atlantica, pur si simplu fiindca in Occident guvernele nu sunt foarte dispuse sa intre in cardasie cu “bande organizate”. Si n-ar fi, oare, pacat?
Reactivarea securistilor.
Tupeul avansarii fostilor securisti in posturile inalte nu se limiteaza insa numai la “curtea” lui Adrian Nastase. Presedintele Tarii, Ion Iliescu, l-a numit pe fostul ofiter DIE, Tudor Tanase, sef al Serviciului de Telecomunicatii Speciale. DIE a facut parte pana in 1989 din structurile fostei Securitati comuniste.
PDSR nu mai este de acord cu modificarea de fond a Constitutiei.
Ieri (05.02.2001), dupa sedinta Biroului Executiv Central al partidului, vicepresedintele PDSR, Florin Georgescu, a spus ca “nu va avea loc o modificare de fond a Constitutiei, pentru ca ea raspunde exigentelor internationale. Se vor aduce amendamente doar unor puncte izolate”.
Situatia actuala a Romaniei este influentata de rezultatul ultimelor alegeri prezidentiale si de starea economica a tarii. Michael Mihalka, profesor de studii est-europene la Centrul European pentru Studii de Securitate “George Marshall”,a declarat la 1 Februarie 2001, intr-o conferinta de presa organizata de filiala din Romania, ca impartaseste scepticismul unor romani cu privire la integrarea tarii noastre in NATO in 2002, la summitul de la Praga.
Oare raspunsul pe care trebuie sa-l dam constiintei noastre la intrebarea: Republica sau Monarhie - Romania ? se va mai lasa mult asteptat?
Dr. Vasile V.Trif
19 Februarie 2001