Romanul Liber Pagini Electronice     |     home
back to    Romanul Liber Pagini Electronice
Contestatie
U M R L
UNIUNEA MONDIALA A ROMÂNILOR LIBERI
Strada G-ral Praporgescu Nr. 18, Bucuresti 2, Tel. 315 13 39, Fax 315 13 48, umrl@chez.com
CONTESTAtIE
Ca organ reprezentativ al Rezistentei Anticomuniste Române*), UMRL contesta dreptul D-lui Ion ILIESCU de a candida la functia de Presedinte al României, pentru care a dovedit, si dovedeste în continuare cã nu este calificat.
Aceasta contestatie îl vizeaza pe D-l ILIESCU în calitatea sa:
1/ de demnitar si membru al conducerii PCR - grupul care a exercitat mandatul de administrator colonial aferent statutului de posesie sovietica pe care România l-a avut în calitate de satelit al URSS, pâna la disolvarea Pactului de la Varsovia;
2/ de sef al formatiei care asigurã pe scena politicã perenitatea PCR - organizatia totalitarã care pânã în 1990 a urmãrit sistematic distrugerea democratiei si se împotriveste de atunci încoace restaurãrii ei;
3/ de fost presedinte al României între 1990 si 1996, functie în care - pentru a consolida si extinde pozitiile hegemonice dobândite pânã în 1990 de nomenclatura comunistã - a recurs la mijloace neconstitutionale si ilegale, de tip totalitar (inclusiv teroarea si diversiunea politicã).
UMRL îsi întemeiaza contestarea dreptului D-lui ILIESCU de a candida, pe incompatibilitatea absoluta dintre:
a) prerogativele suverane ale statului român si interesele puterii straine careia D-l ILIESCU îi datoreste, deopotriva, pozitia sa social-patrimoniala, cariera sa politica si faptul ca nu a disparut înca de pe scena politica româneasca;
b) mentalitatea, comportamentul si competentele cerute de folosirea metodelor politice proprii totalitarismului - la care se mãrgineste întreaga experientã politicã a D-sale - si cele ce i-se pretind sefului unui stat democratic, care este tinut sã garanteze domnia legii si buna functionare a institutiilor publice, cu precãdere împotriva pericolului pe care-l reprezintã în perioada de tranzitie supravietuirea structurilor totalitare.
*) Constituita în 1984 pentru a prelua misiunea Comitetului National Român - lupta pentru eliberarea de sub jugul sovietic si restaurarea democratiei în România -, UNIUNEA MONDIALÃ A ROMÂNILOR LIBERI este o asociatie internationalã de drept european, înscrisã ca atare pe lângã autoritatile comunitare de la Bruxelles, cu sediul central la Londra W1R 5PJ, Regentstreet, Nr. 52-64. UMRL poseda filale în principalele state ale Lumii Libere si în România unde este înregistrata la Judecatoria Sectorului 1 din Bucuresti, sub Nr. 16/PJ/1990.
MOTIVAREA NECALIFICARII D-LUI ION ILIESCU
Chestiunea candidaturii D-lui Ion ILIESCU nu poate fi disociata de cele doua probleme pe care le pune României caderea comunismului:
lichidarea totalitarismului, care conditioneazã restaurarea democratiei;
emanciparea de sub tutela Sovietica-ruseasca de care depinde redobândirea independentei nationale si a suveranitãtii de stat.
D-l Ion ILIESCU întruchipeaza astazi reminescentele totalitarismului sovietic care alcatuieste principala piedica în calea realizarii obiectivelor fundamentale ale tranzitiei, deoarece:
D-sa este cel mai important dintre demnitarii PCR înca prezenti pe scena politica;
este unanim (atât de comunistii fosti si actuali cât si de adversarii lor) si pretutindeni (în tarã si strãinãtate) considerat ca principalul reprezentant si promotor al structurilor totalitare care au monopolizat pâna în 1990 puterea în numele comunismului si se agata acum de ea în numele pragmatismului, o doctrina a carui singura referinta este urmarirea propriului interes;
în rândurile clasei politice D-l Ion ILIESCU este exponentul cel mai reprezentativ al oligarhiei coloniale sovietice - formata din mandatarii Kremlinului si profitorii comunismului -, grupul social direct vinovat de distugerea tarii si de nenorocirile poporului român din ultima jumatate de secol, evident potrivnic schimbarilor ce conditioneaza revenirea efectiva la democratie, dintre care prima este propria-i disparitie;
locul pe care l-a ocupat între 1989 si 1996 pe scena politica face din D-l Ion ILIESCU primul responsabil:
- al ratarii reformelor ( începând cu a structurilor politice);
- al esecurilor tranzitiei, si
- al degradarii constante a economiei (cu aferenta prabusire a nivelului de trai), ce caracterizeaza de zece ani încoace situatia României, în contrast cu evolutia celorlalti fosti sateliti ai ex-URSS.
Toate acestea arata ca realegerea D-lui ILIESCU în functia de presedinte al României n'ar constitui doar o amenintare trecãtoare pentru democratia noastrã embrionarã, dar cã este de natura sa compromita în mod durabil viitorul ei.
De aceea, candidatura D-lui Ion ILIESCU trebuie cercetata la lumina faptelor expuse mai sus. Orice alt mod de abordare duce la falsificarea termenilor în care se pune desbaterea, de a caror efectivitate depinde congruenta ei cu realitatea politicã.
MISIUNEA ªI COMPETENtA BEC
Orice autoritate chemata sa joace un rol în refacerea institutiilor democratice acolo unde a dainuit totalitarismul este constant obligata sa evalueze raportul dintre acest obiectiv si mijloacele necesare pentru a-l realiza. Instantei cãreia îi este adresat acest memoriu îi incumbã în primul rând aceastã raspundere: verificarea juridic formala a conditiilor de admitere a candidaturilor nu este decât aspectul subsidiar al acestei vocatii. De aceea, pentru a-si îndeplini misiunea, ea trebuie sã aibe mereu prezentã în minte referinta obligatorie pe care o constituie în materie de tranzitie precedentul istoric al lichidãrii totalitarismelor care s'au prãbusit dupã înfrângerea militara a Ger! maniei si a Italiei, în cel de-al doilea Rasboi Mondial.
Pe planul metodologic, modelul inconturnabil al tranzitiei de la totalitarism la democratie îl constituie programul de denazificare a Germaniei. Dar similitudinea dintre sistemele totalitare face cã trebuie luate în consideratie si modalitãtile de lichidare a colaborationismului, si existã în aceastã privintã exemplul satelitilor celui de-al III-lea Reich, inclusiv felul în care a fost trasã la raspundere întreaga administratie a regimului Antonescu, acuzata de "dezastrul tarii". Înafara arsenalului politico-administrativ al acestor dispozitive, mai trebuie avut în vedere dreptul international privitor la practicile specifice totalitarismului - crima împotriva umanitãtii si genocidul ("lichidarea fizicã s! ;i morala" a categoriilor umane colectiv desemnate exterminarii), precum si violarea drepturilor omului (inclusiv prin spolierea proprietatii private) - pe care România l-a adoptat ca urmare a primirii ei în Organizatia Natiunilor Unite. Crimele imputabile conducerii PCR - deci si D-lui Ion ILIESCU în calitate de membru al conducerii acestuia din 1958 pânã în 1989 - cad sub incidenta acestei legsislatii.
Din acesta serie de motive - si pentru ca la noi nu s'a adoptat o strategie în acest domeniu - fiecare masura de democratizare trebuie sa porneasca de la re-examinarea obiectivelor programului-model - denazificarea - spre a le determina pe acelea care nu au fost înca realizate cu privire la comunism.
Într'o tarã care abea iese din totalitarism, cum este România, calificarea unui candidat pentru mandatele elective trebuie intemeiatã pe criterii ce iau în consideratie incompatibilitãtile ce decurg din natura antinomicã a celor doua sisteme: democratia si totalitarismul, întemeiate, unul pe domnia legii, celalalt pe arbitrariul absolut. Cum comunismul a fost în România expresia unei dominatii strãine, trebuie, de asemenea, luatã în consideratie incompatibilitatea dintre mandatul de reprezentant al unui stat suveran si cel de reprezentant al unei alte suveranitãti în acel stat. Chiar dupã trecerea unei foarte îndelungate perioade de timp, fostul reprezentant diplomatic al unui anume stat nu poate reprezenta interesele statului ! pe lânga care fusese acreditat. Chestiunea conflictului de interese se pune în mod si mai pregnant în cazul unui candidat la magisterul suprem, cu atât mai mult daca rolul de reprezentant al intereselor altui stat a fost si ocult [lipsit de transparentã si necontrolabil; nu putem sti, spre pildã, daca D-l ILIESCU a renuntat într'adevar la cetatenia sovietica (rusa) pe care, conform unei practici constante pâna în 1991, Kremlinul o acorda demnitarilor comunisti din statele satelite (ca o "onoare" si ca protectie), cu precãdere celor pregãtiti la Moscova si celor cu consoarte sovietice (rusoaice)].
Prezumptia nevinovãtiei joacã atâta vreme cât proba faptelor nu a fost administratã împotriva acuzatului. Acest principiu - de care comunistii pretind acum sã beneficieze, dupa ce l-au inversat cât au fost la putere - cunoaste însa cazuri de derogare. Actele oamenilor publici, care sunt desavârsite în exercitiul functiunii, au un caracter de notorietate oficialã care face ca proba sã nu mai fie necesarã: simpla lor evocare este suficienta. Nu este asadar nevoie sa dovedim faptele savârsite de D-l ILIESCU în calitate de demnitar al PCR si al statului, ajunge sa le amintim.
Exercitarea unui mandat politic le este interzisa celor lipsiti de drepturile civice în urma anumitor condamnari penale (degradarea civica). Dar exsita circumstante în care simpla constatare a lipsei de demnitate civica constituie un obstacol la exercitarea unui mandat. Aceasta demnitate are, în cazul de speta, doua aspecte, definite de felul în care candidatul se raporteaza la democratie si, respectiv, la statul si natiunea pe care pretinde sã le reprezinte. Onorabilitatea democratica a candidatului, întemeiata pe simpla notorietate a reputatiei lui de om public, depinde de angajamentele si faptele sale politice, care stabilesc daca este sau nu credibil ca democrat. Mutatis mutandis, rationamentul se aplicã si la demnitatea nationalã, a carei masura este reputatia de patriot, la care nu poate pretinde cetateanul unui stat care si-a petrecut viata servind interesele altui stat, împotriva tãrii sale si a concetãtenilor sãi.
Instanta chematã sã judece aceasta constestatie este perfect autorizatã sa retina criteriile de mai sus pentru a aprecia natura acceptabila, sau nu, a candidaturilor asupra carora trebuie sa se pronunte. Lipsa de onorabilitate democratica si de demnitate nationalã a unui candidat constituie motive suficiente pentru a-l declara civic nedemn de a exercita un mandat politic cu caracter national.
C O N C L U Z I E
Având în vedere ca întreaga activitate politica a D-lui Ion ILIESCU este grevata de dubla sa calitate:
de agent al unei puteri straine, si
de adept si promotor al unor principii si obiective politice, precum si al unor metode de cucerire, exercitare si conservare a puterii care sunt proprii totalitarismului - deci în raport antinomic cu cele de a caror stricta respectare depinde natura democratica a unui regim politic -,
Domnia Sa nu poate candida la functia de sef al statului deoarece:
este lipsit de atributele demnitatii nationale, cerute de reprezentarea suveranitãtii statale si a prerogativelor suverane ale natiunii române;
nu poseda onorabilitatea democratica ce conditioneaza sine qua non accesul la mandatele politice într'un stat cu vocatie de democratie, cum este, conform constitutiei astãzi în vigoare, România.
Exprimam speranta ca instanta care are vocatia sã examineze acest memoriu-contestatie nu-l va respinge "din motive tehnice", invocând lipsa ei de competentã în a judeca orice alt aspect decât cel formal juridic. Credem cã misiunea unei autoritati care este presupusa sa vegheze la buna functionare a democratiei - care, în cazul României aflate în faza incipientã a tranzitiei, înseamnã în primul rând eliminarea rãmãsitelor comunismului, prin orice mijloc compatibil cu democratia - are un caracter esentialmente politic, deoarece este vorba de o optiune fundamentalã, cea între douã tipuri de societate, întemeiate, una pe primatul dreptului asupra fortei, cealaltã pe domnia bunului plac.
Ion Varlam
Secretar-general
Bucuresti 3 Noiembrie 2000.