Romanul Liber Pagini Electronice    |     home
back to    Romanul Liber Pagini Electronice
Numarul 2-iulie 2000





Vol I, Nr 2, Iulie 2000


   ANALIZA POLITICA

Validitatea unei analize politice este confirmata de
trecerea timpului. Analiotii care evita
judecatile de valoare oi se multumesc
sa speculeze pe marginea evenimentelor risca sa fie
asimilati cu reporterii care le aduc la
cunootinta publicului oi sa fie
condamnati, ca oi ei la uitare.
Iata ce scria conducerea UMRL despre evolutia CDR
la împlinirea unui an de la alegerile care au adus-o
la putere.

ALEGERILE DIN NOIEMBRIE 1996 AU ADUS ELE O
SCHIMBAREt*)

Împlinirea unui an de la venirea la putere a CDR
justifica prezentarea unui bilant. Se pot discuta
faptele oi oamenii, dar importanta este analiza
de fond a directiei în care evolueaza societatea
româneasca. De aceea, având în vedere gravitatea
crizei prin care trece tara, consideram ca este
necesar sa prezentam punctul nostru de vedere asupra
actualei situatii.

I

Confiscarea puterii de catre neo-comunioti, care
au reorganizat Statul oi au modelat societatea
conform propriilor lor interese, a împiedicat
realizarea obiectivelor fundamentale ale
Revolutiei din Decembrie 1989.
Primul, oi cel mai important dintre acestea,
este punerea Statului oi a institutiilor
politice în conformitate cu criteriile de legitimitate
ale Rezistentei Anti-comuniste - reprezentate în
viata politica de partidele istorice oi însuoite de CDR.
Al doilea obiectiv fundamental îl constituie
desfiintarea structurilor legale oi ilegale
care prelungesc confuzia atributiva oi
patrimoniala dintre partidul ex-unic oi Stat:
suprimarea SRI ca politie politica oi aparat
de diversiune; înlaturarea controlului direct sau
subteran asupra centrelor de decizie, influenta
oi profit (acapararea pârghiilor economice ale
puterii oi monopolul de fapt asupra mijloacelor
de comunicare în masa).
Acestea sunt, reduse la esenta, exigentele
politice ale Românilor dupa 1989.

I I

Analizând sensul schimbarii din Noiembrie 1996,
observam ca termenul a primit acceptiuni
divergente.

Luata ca aoteptare, schimbarea înseamna o
modificare efectiva a starii de lucruri, nu un nou
stil de gestiune sau de abordare a problemelor; ea
înseamna, mai cu seama, o schimbare adevarata a
oamenilor: nu o simpla înlocuire de persoane, ci un
nou tip uman: alta mentalitate, alte comportamente.

Schimbarea revelata de realitatea constatata arata
însa a ne-schimbare. Într-adevar, principalele
înfaptuiri ale sistemului comunist sunt mentinute
de ordinea politica de dupa 1996, dintre care
conservarea formei de Stat, acapararea politica a
proprietatii oi întretinerea climatului
de suspiciune care greveaza deopotriva raporturile
dintre indivizi oi relatiile sociale sunt
doar cele mai semnificative. Acelaoi lucru este
adevarat oi pentru oameni: majoritatea cadrelor
noii puteri au fost recrutate din aceleaoi medii
compromise, sunt tributare aceloraoi
conceptii depaoite oi se determina prin
reactii similare cu ale neo-comuniotilor
care au condus tara pâna în 1996.

Cauzele discrepantei dintre aoteptari
oi realizari sunt concesiile unilaterale ale CDR
oi cedarea constanta în fata oantajului
cu retragerea din coalitie, practicat de
fractiunile Roman oi maghiara a ex-PCR, care
reduce guvernarea la expresia vointei politice a
acestora.
Efectele acestei contradictii sunt incapacitatea CDR
de a urmari propriile sale obiective oi
ne-respectarea angajamentelor sale electorale.
Consecintele situatiei astfel create sunt,
în primul rând, îndepartarea CDR de propriul sau
electorat - ale carui aoteptari le
dezamageote oi a carui încredere începe s-o
piarda - oi, în al doilea rând, discreditarea
reprezentantilor Conventiei în
instantele politice oi administrative.
Subordonarea acestora fata de vointa
partenerilor PD(FSN) oi UDMR trece drept
incompetenta sau - tinând cont de
abandonarea orientarii definitorii a CDR,
anti-comunismul, oi de înlaturarea sistematica a
personalitatilor identificate cu Rezistenta
Anti-comunista - drept duplicitate.
Pe planul extern, deosebirea de sens dintre
schimbarea promisa oi felul în care evolueaza
lucrurile a slabit deja încrederea oi simpatia cu
care noua putere a fost privita în primele luni ale
anului. Pentru cercurile occidentale (guverne,
cancelarii, instante internationale oi
centre de analiza politica), neîndeplinirea
angajamentelor politice ale CDR - dintre care primul
este lichidarea structurilor totalitare - trece drept
lipsa de rigoare morala oi intelectuala a
factorilor responsabili, considerati în
consecinta ca fiind echivoci sau incapabili.

I I I

Astfel stând lucrurile, CDR trebuie sa
reactioneze înainte de a fi prea târziu.

Pentru ca actuala guvernare sa nu ramâna în Istorie
ca un simplu proces de ratificare a pozitiilor
ilicit ocupate de noile ipostaze ale ex-PCR în Stat
oi în societate - ceea ce ar reduce rolul CDR la
cautionarea de catre Rezistenta
Anti-comunista a actiunii de salvare a
comuniotilor - consideram ca trebuie luate
imediat urmatoarele masuri, folosindu-se în acest scop
toate mijloacele de presiune asupra PD(FSN) oi
UDMR :

1/ Restabilirea deplina a legitimitatii
democratice:
a) Eliminarea parantezei comuniste din viata
Statului român, prin formalizarea juridica a
rupturii cu totalitarismul:
- anularea actului de înalta tradare, uneltire
împotriva ordinii constitutionale oi
uzurpare a prerogativelor suverane ale Natiunii,
prin care a fost instaurata dictatura partidului
unic oi abolita independenta de Stat a
României;
- anularea tuturor deciziilor cu caracter normativ
oi judiciar ale regimului comunist, prin
definitie ilegitime (incompatibile cu însaoi
notiunea de drept) ;
b) Sanctionarea factorilor responsabili:
- judecarea celor vinovati de crimele
comunismului;
- legiferarea Punctului 8 al Proclamatiei de
la Timiooara;
2/ Restabilirea adevarului inerent transparentei
democratice:
- Adoptarea imediata a legilor privitoare la
deconspirarea Securitatii/SRI.
3/ Restabilirea dreptatii oi restaurarea
libertatii individuale:
a) Restituirea imediata a proprietatii private
- sursa independentei economice (începând cu
pamântul oi casele) a cetatenilor;
b) Reaoezarea, pe baze social echitabile
oi economic rentabile, a privatizarii
întreprinderilor.
4/ Restaurarea legalitatii:
a) Lichidarea retelelor conspirative care
paraziteaza economia, subvertesc cadrul
institutional oi intimideaza populatia;
b) Cercetarea situatiilor bazate pe faptul
împlinit;
c) Verificarea originii averilor nou constituite;
d) Combaterea efectiva a coruptiei oi a
fraudei (cu excluderea din viata publica a
faptaoilor).

Realizarea acestui program cere, din partea CDR,
energie, pricepere oi o prestatie apta sa
impuna Guvernului viziunea sa, precum oi sa
determine adeziunea opiniei publice la linia ei
politica. Remanierea nu va merge în sensul unei
adevarate schimbari daca nu se recurge la oameni fermi
oi competenti, în stare sa convinga
tara ca otiu, oi ce vor, oi ce
trebuie facut. Dupa opinia noastra, aceste
exigente exclud recrutarea lor dintre cadrele
sistemului comunist.

I V

Eventualul eoec al actualei guvernari va
compromite pe termen lung, nu doar oansele CDR,
ci chiar principiile cu care ea se identifica oi
pe baza carora a fost aleasa în Noiembrie 1996.


Prevenirea acestui risc îi obliga pe cei
hotarâti sa duca la îndeplinire aceste obiective
fundamentale sa pregateasca o alternativa la
recuperarea, deja în curs, a nemultumirilor
oi deceptiilor stârnite de actuala
guvernare, de catre diferitele formatii iscate
din ex-PCR, inclusiv PD(FSN) oi UDMR.

Aceasta solutie este justificata de degradarea
climatului social, generata de creoterea
oomajului, de disparitia prematura a
mecanismelor de protectie oi, mai ales, de
creoterea insuportabila a costului vietii
care, fiind atribuite componentei CDR a Guvernului,
favorizeaza demagogia de stânga. Tensiunile sociale
duc la radicalizarea luptei oi la polarizarea
fortelor pe scena politica. Consecventi cu
propria lor logica, ex-comuniotii nu vor ezita sa
deplaseze dezbaterile politice oi lupta pentru
putere din cadrul institutional spre terenul
insurectional oi sa recurga la tulburari de
strada pentru a intimida Guvernul (ca sa obtina
alegeri anticipate) oi electoratul (pentru a-l
împiedica sa-oi exercite optiunile).

Pericolul extremismului este dublu, deoarece, în buna
întelegere, ex-comuniotii din PRM oi
UDMR au creat deja receptacolele
pseudo-nationaliste menite sa canalizeze
rabufnirile sentimentelor nationale frustrate. Ca
oi în Iugoslavia, comuniotii sunt gata sa
recurga la razboiul civil oi la dislocarea
teritoriala pentru a nu pierde pozitia lor
dominanta.
Acest joc este favorizat de „divide ut regnes”,
principiul care cimenteaza alianta tacita dintre
marile puteri de fiecare data când este vorba de a crea
sau redistribui zone de influenta, iar România nu
este în situatia de a se putea împotrivi unor
astfel de împartiri. O schimbare reala, în sensul
definit mai sus (structuri oi, mai ales, oameni
noi), ar constitui o determinare de natura sa
trezeasca încredere, transformând astfel proiectul
nostru de a adera la Uniunea Europeana oi la
Pactul Nord-atlantic din starea de deziderat în aceea
de optiune ferma. Aceasta clarificare ar
influenta în favoarea noastra felul în care
România este perceputa, concordanta cu criteriile
doctrinei Huntington - care pare sa inspire
actualmente politica externa a Washingtonului -
sporindu-ne substantial oansele de a fi
considerati ca apartinând "civilizatiei
occidentale". În acest fel am putea fi înglobati
în sfera acelor interese cu care suntem natural
solidari, oi, prin urmare, cuprinoi în acea
zona de influenta care are preferinta
noastra.

* * * * *
Bucureoti 10 Noiembrie 1997.
______________________________________________________________
*) Aceasta sinteza a fost înmânata, sub forma unui
memorandum, Preoedintelui Emil Constantinescu
oi D-lui Ion Diaconescu, Preoedintele CDR.


 APEL  


La cea de a doua sesiune a Forumului Presei Române de
pretutindeni, UMRL a propus sa se lanseze un apel
adresat Executivului oi Legislativului României,
cerând ca "tratatul" dintre România oi Basarabia
sa fie publicat integral oi dezbatut public
înainte de a fi ratificat. Forumul oi-a
însuoit aceasta propunere oi a lansat
urmatorul apel:

Forumul Presei Române de Pretutindeni


Domniilor Lor,
Domnii
Emil CONSTANTINESCU, Preoedintele Republicii
Mircea IONESCU-QUINTUS, Preoedintele Senatului,
oi
Ion DIACONESCU, Preoedintele Camerii
Deputatilor


   A P E L


Tratatul cu Republica Moldova are implicatii prea
grave pentru viitorul României ca sa fie ratificat
fara a fi dezbatut în prealabil, de întreaga
Natiune, pe ambele maluri ale Prutului.

Oligarhia coloniala sovietica a recurs la diversiune
oi la mineriade pentru a împiedica dezbaterea
publica a institutiilor politice de dupa 1989
oi a proiectului de constitutie pe care FSN
a vrut sa-l impuna. Tratatul cu ex-URSS a fost
tinut secret pâna la ratificare - deasemenea
oi cel cu Ucraina. Astazi, aceeaoi oligarhie
- care este înca clasa dominanta din România - vrea sa
dea un caracter definitiv despartirii artificiale
a Neamului nostru în doua natiuni oi doua
state distincte, impunându-ne un tratat ticluit în
taina de niote diplomati ocoliti
de KGB.
Toatea acestea sunt inacceptabile pentru poporul român
oi incompatibile cu principiile fundamentale ale
democratiei.

1. Tratatul cu Moldova are o importanta capitala
pentru Neamul românesc. El ataca însaoi
fiinta natiunii noastre, prin aceea ca nu
face referire la originea, limba, istoria oi
alti factori determinanti ai
identitatii nationale, cum este oi
teritoriului pe care poporul român oi-a ancorat
din cele mai vechi timpuri perenitatea. Tratatul cu
Moldova pune în cauza unitatea Natiunii, riscând
sa consacre - printr-o recunoaotere în drept de
catre însuoi cel caruia i-a fost impusa cu
forta - o stare de fapt creata de o putere
straina, oi pe aceasta cale sa creeze un
periculos precedent.
2. Tratatul cu Moldova constituie deopotriva o
abdicare evidenta de la drepturile suverane ale
poporului nostru oi o validare a unui act de
discriminare inacceptabil. Într-adevar, refuzul de a
face din tratat consecinta explicita a Pactului
Ribbentrop-Molotov - generatorul situatiei
artificiale care consta din existenta a doua
state româneoti, în loc de unul singur -
reprezinta:
a. o renuntare la dreptul românilor de a trai
uniti într-un singur stat, adica abdicarea de la
însuoi principiul autodeterminarii nationale
- unicul isvor al suveranitatii statale
compatibil cu democratia;
b. o acceptare a discriminarii instituite prin
lipsirea statului român de dreptul la restaurarea
suveranitatii politice oi teritoriale care,
dupa denuntarea Pactului Ribbentrop-Molotov de
catre statele semnatare, le-a fost recunoscut statelor
baltice de catre întreaga comunitate
internationala.
3. Înfine, un alt drept imprescriptibil al
aceluiaoi popor român de pe ambele maluri ale
Prutului, care nu poate fi trecut sub tacere într-un
tratat care leaga între ele doua entitati statale
româneoti, este acela de a-i trage la raspundere
pe autorii politicii de schimbare a alcatuirii etnice
a teritoriilor ocupate de URSS, ale caror metode -
deportarea massiva a baotinaoilor români
oi colonizarea de alogeni slavofoni - tin de
ceea ce Natiunile Unite au definit ca genocid.

Vocatia diplomatiei este de a pune în acord
faptele cu principiile, nu de a adapta dreptul la
faptul împlinit. Drepturile popoarelor sunt
imprescriptibile. Dar acele popoare care - ne
putându-le exercita - renunta sa le afirme, risca
sa le vaza cazând în abandon.

Pentru toate aceste motive, noi, semnatarii acestui
Apel, le rugam pe Domniile Voastre sa se gândeasca,
dincolo de consecintele trecatoare ale
tratatului, la judecata posteritatii. Un tratat
ce neaga prin omisiune identitatea comuna a
semnatarilor oi natura artificiala a diviziunii
care face din România oi Moldova doua
entitati distincte, constituie un act de înalta
tradare. Daca cei responsabili de savâroirea lui
nu vor apuca sa fie judecati, romanii viitori îi
vor înfiera fara crutare oi vor ramâne
stigmatizati pe veci.
De aceea, Va rugam sa dispuneti publicarea
imediata a textului tratatului, în versiune integrala,
pentru ca românii sa ia cunootiinta de el
oi mijloacele de comunicare sa-l poata pune în
dezbatere.

Bucureoti 8 Iunie 2000.


   F r e n e z i a  t o t a l i t a r a  a  S t â n gi i


Credincioasa sie-oi, Stânga este din nou cuprinsa
de febra totalitarismului - forma politica specifica
ei, prin care s-a nascut oi s-a manifestat constant,
din 1789 oi pâna azi.
Ofensiva Stângii pentru redobândirea hegemoniei
ideologice pe care i-o asigurase terorismul
intelectual dupa cel de-al doilea Razboi Mondial oi pe
care a pierdut-o dupa prabuoirea sistemului sovietic -
dar nu oi a comunismului -, ia proportii agresive oi
se desfaooara pe mai multe fronturi.
Sunt tot mai frecvent oi mai pervers atacati cei care vor sa
restabileasca adevarul oi responsabilitatile cu
privire la crimele comunismului, mergându-se chiar
pâna la încercarea de a se interzice paralela fireasca
dintre comunism oi national-socialism. Se organizeaza
campanii isterice pentru pedepsirea lui Augusto
Pinochet - vinovat de a fi salvat de comunism întreaga
America de Sud - oi pentru a împiedica judecarea
comuniotilor vinovati de întocmai de acele crime
asupra carora s-a pronuntat Tribunalul de la Nüremberg
în 1946.
Se mobilizeaza cercetatorii oi gazetarii
pentru a-i reabilita pe staliniotii cei mai compromioi
oi pe cei mai indiscutabil vinovati spioni sovietici.
Revizioniotii marxioti rescriu din nou istoria,
falsificând datele, intervertind responsabilitatile oi
inversând relatia de la cauza la efect. 0ri, pentru a
preveni reactiile pe care le-ar putea stârni o
ofensiva atât de vasta, Stânga recurge din nou la
diversiune oi intimidare, srtigând "Hotii!" pentru a
arunca asupra adversarilor ei cele de care se otie
vinovata.

Nu se întelege nimic din discursul socialist fara o
prealabila initiere în metoda dialectica pe care o vom
numi eufemistic "morala strategica", metoda perfect
rezumata de adagiul-lozinca al Stângii: "Sa-I
interzicem adversarului exercitarea drepturilor pe
care le revendicam pentru noi înoine!".

Totalitarismul este creatia Revolutiei Franceze de la
1789, Conventia Nationala fiind primul regim de partid
unic (avant la lettre) oi Iacobinii primul partid
totalitar. Toate totalitarismele, începând cu
principalele doua - socialismul boloevic oi
national-socialismul - s-au revendicat de mootenirea
Revolutiei Franceze oi au rivalizat în a se declara
urmaoii legitmi ai Iacobinilor - "primul partid de
revolutionari profesionioti". Stânga a intrat pe uoa
Istoriei cu o impostura, numind libertate teroarea
institutionalizata oi toleranta suspiciunea
generalizata. Astfel, Stânga a devenit întruchiparea
Antinomiei: Raul care se prezinta ca fiind Binele.
Totalitarismul este urmarea fireasca a "ordinii
revolutionare", care se întemeiaza pe
institutionalizarea discriminarii oi excluderea
sociala. Adversarul politic, botezat "duoman" (de
clasa sau de rasa), este exclus din comunitatea
nationala definita în raport cu grupul la putere,
constituind o categorie indezirabila, care este
harazita lichidarii morale oi fizice. Cu adevarat
totalitare nu au fost, în afara regimului iacobin care
le-a prefigurat, decât statul socialiotilor boloevici
oi statul national-socialiotilor. Deoi cuvântul
"totalitar" este derivatul inventiilor simultane ale
lui Lenin ("puterea totala") oi Mussolini ("statul
total"), fascismul italian nu întruneote criteriile
necesare oi suficiente ale regimului totalitar. De
asemenea, cu toate ca Salazar este teoreticianul
statului-partid (vezi "Partidul Unic") oi ca Falanga a
fost singurul partid politic tolerat de Franco,
dictaturile de la Lisabona oi de la Madrid nu
întrunesc nici ele criteriile totalitarismului.
Totalitarismul este monopolizarea absoluta a puterii
prin confuzia dintre partidul care guverneaza oi stat.
De aceea nici nu este compatibil cu economia de piata.
Preturi administrate oi planificare centrala de stat
nu au existat decât în sistemul sovietic (planurile
cincinale) oi cel hitlerist (palnurile cvadrienale).
Socializarea proprietatii, de asemenea, nu a existat
decât în URSS oi cel de-al III-lea Reich, sub forme
foarte diferite ce-i drept, dar cu acelaoi rezultat:
substituirea partidului unic în prerogativele
proprietarului legitim. Aceeaoi identitate dintre cele
doua socialisme paroxistice se constata oi la nivelul
ideologiei: numai în URSS oi în cel de-al III-lea
Reich a fost erijata doctrina partidului unic în
religie de stat. Libertatea religioasa (în genere
rezervata Bisericii Catolice, deci unei autoritati
care depinde de o alta putere politica, Vaticanul),
libertatea economica oi libertatea învatamântului
(existenta ocolilor oi a universitatilor private),
care au dainuit în Italia fascista, în Spania
franchista oi în Portugalia lui Salazar, exclud
regimurile dictatoriale din aceste tari din categoria
statelor totalitare. ai le exclud tocmai pentru ca,
deoi oi ele se revendica de esenta revolutionara oi se
declara anticapitaliste, au facut compromisuri cu
factorii care reprezentau ordinea anterioara:
monarhia, clerul, patronatul, etc., oi au lasat o
margine însemnata de autonomie societatii civile. Nu
exista, prin urmare totalitarism de dreapta decât în
mintea perversa a politologilor de stânga.
Pentru a ajunge din nou la totalitarism, la care a
fost obligata sa renunte temporar din cauza rolului
determinant al democratiilor anglo-saxone în
înfrângerea socialismului hitlerist - Stânga
post-belica foloseote isteria anti-dreapta. Periodic
este eliminat din viata politica partidul care ajunge
sa ocupe locul de la extrema dreapta a evantaiului
scenei politice. Treptat, sunt astfel interzise, dupa
ce sunt prealabil supuse unei campanii de denigrare
prin atribuirea însuoirilor specifice acelei extreme
drepte care s-a acoperit cu oprobiu oi a pierdut
razboiul (rasism, antisemitism, fascism, etc.), unul
dupa altul, partidele carora le vine rândul sa ramâna
la limita cea mai de dreapta a scenei politice. O
extrema din ce în ce mai putin extrem