Romanul Liber Pagini Electronice | homeNumarul 2-iulie 2000
Vol I, Nr 2, Iulie 2000
ANALIZA POLITICA
Validitatea unei analize politice este confirmata de
trecerea timpului. Analiotii care evita
judecatile de valoare oi se multumesc
sa speculeze pe marginea evenimentelor risca sa fie
asimilati cu reporterii care le aduc la
cunootinta publicului oi sa fie
condamnati, ca oi ei la uitare.
Iata ce scria conducerea UMRL despre evolutia CDR
la împlinirea unui an de la alegerile care au adus-o
la putere.
ALEGERILE DIN NOIEMBRIE 1996 AU ADUS ELE O
SCHIMBAREt*)
Împlinirea unui an de la venirea la putere a CDR
justifica prezentarea unui bilant. Se pot discuta
faptele oi oamenii, dar importanta este analiza
de fond a directiei în care evolueaza societatea
româneasca. De aceea, având în vedere gravitatea
crizei prin care trece tara, consideram ca este
necesar sa prezentam punctul nostru de vedere asupra
actualei situatii.
I
Confiscarea puterii de catre neo-comunioti, care
au reorganizat Statul oi au modelat societatea
conform propriilor lor interese, a împiedicat
realizarea obiectivelor fundamentale ale
Revolutiei din Decembrie 1989.
Primul, oi cel mai important dintre acestea,
este punerea Statului oi a institutiilor
politice în conformitate cu criteriile de legitimitate
ale Rezistentei Anti-comuniste - reprezentate în
viata politica de partidele istorice oi însuoite de CDR.
Al doilea obiectiv fundamental îl constituie
desfiintarea structurilor legale oi ilegale
care prelungesc confuzia atributiva oi
patrimoniala dintre partidul ex-unic oi Stat:
suprimarea SRI ca politie politica oi aparat
de diversiune; înlaturarea controlului direct sau
subteran asupra centrelor de decizie, influenta
oi profit (acapararea pârghiilor economice ale
puterii oi monopolul de fapt asupra mijloacelor
de comunicare în masa).
Acestea sunt, reduse la esenta, exigentele
politice ale Românilor dupa 1989.
I I
Analizând sensul schimbarii din Noiembrie 1996,
observam ca termenul a primit acceptiuni
divergente.
Luata ca aoteptare, schimbarea înseamna o
modificare efectiva a starii de lucruri, nu un nou
stil de gestiune sau de abordare a problemelor; ea
înseamna, mai cu seama, o schimbare adevarata a
oamenilor: nu o simpla înlocuire de persoane, ci un
nou tip uman: alta mentalitate, alte comportamente.
Schimbarea revelata de realitatea constatata arata
însa a ne-schimbare. Într-adevar, principalele
înfaptuiri ale sistemului comunist sunt mentinute
de ordinea politica de dupa 1996, dintre care
conservarea formei de Stat, acapararea politica a
proprietatii oi întretinerea climatului
de suspiciune care greveaza deopotriva raporturile
dintre indivizi oi relatiile sociale sunt
doar cele mai semnificative. Acelaoi lucru este
adevarat oi pentru oameni: majoritatea cadrelor
noii puteri au fost recrutate din aceleaoi medii
compromise, sunt tributare aceloraoi
conceptii depaoite oi se determina prin
reactii similare cu ale neo-comuniotilor
care au condus tara pâna în 1996.
Cauzele discrepantei dintre aoteptari
oi realizari sunt concesiile unilaterale ale CDR
oi cedarea constanta în fata oantajului
cu retragerea din coalitie, practicat de
fractiunile Roman oi maghiara a ex-PCR, care
reduce guvernarea la expresia vointei politice a
acestora.
Efectele acestei contradictii sunt incapacitatea CDR
de a urmari propriile sale obiective oi
ne-respectarea angajamentelor sale electorale.
Consecintele situatiei astfel create sunt,
în primul rând, îndepartarea CDR de propriul sau
electorat - ale carui aoteptari le
dezamageote oi a carui încredere începe s-o
piarda - oi, în al doilea rând, discreditarea
reprezentantilor Conventiei în
instantele politice oi administrative.
Subordonarea acestora fata de vointa
partenerilor PD(FSN) oi UDMR trece drept
incompetenta sau - tinând cont de
abandonarea orientarii definitorii a CDR,
anti-comunismul, oi de înlaturarea sistematica a
personalitatilor identificate cu Rezistenta
Anti-comunista - drept duplicitate.
Pe planul extern, deosebirea de sens dintre
schimbarea promisa oi felul în care evolueaza
lucrurile a slabit deja încrederea oi simpatia cu
care noua putere a fost privita în primele luni ale
anului. Pentru cercurile occidentale (guverne,
cancelarii, instante internationale oi
centre de analiza politica), neîndeplinirea
angajamentelor politice ale CDR - dintre care primul
este lichidarea structurilor totalitare - trece drept
lipsa de rigoare morala oi intelectuala a
factorilor responsabili, considerati în
consecinta ca fiind echivoci sau incapabili.
I I I
Astfel stând lucrurile, CDR trebuie sa
reactioneze înainte de a fi prea târziu.
Pentru ca actuala guvernare sa nu ramâna în Istorie
ca un simplu proces de ratificare a pozitiilor
ilicit ocupate de noile ipostaze ale ex-PCR în Stat
oi în societate - ceea ce ar reduce rolul CDR la
cautionarea de catre Rezistenta
Anti-comunista a actiunii de salvare a
comuniotilor - consideram ca trebuie luate
imediat urmatoarele masuri, folosindu-se în acest scop
toate mijloacele de presiune asupra PD(FSN) oi
UDMR :
1/ Restabilirea deplina a legitimitatii
democratice:
a) Eliminarea parantezei comuniste din viata
Statului român, prin formalizarea juridica a
rupturii cu totalitarismul:
- anularea actului de înalta tradare, uneltire
împotriva ordinii constitutionale oi
uzurpare a prerogativelor suverane ale Natiunii,
prin care a fost instaurata dictatura partidului
unic oi abolita independenta de Stat a
României;
- anularea tuturor deciziilor cu caracter normativ
oi judiciar ale regimului comunist, prin
definitie ilegitime (incompatibile cu însaoi
notiunea de drept) ;
b) Sanctionarea factorilor responsabili:
- judecarea celor vinovati de crimele
comunismului;
- legiferarea Punctului 8 al Proclamatiei de
la Timiooara;
2/ Restabilirea adevarului inerent transparentei
democratice:
- Adoptarea imediata a legilor privitoare la
deconspirarea Securitatii/SRI.
3/ Restabilirea dreptatii oi restaurarea
libertatii individuale:
a) Restituirea imediata a proprietatii private
- sursa independentei economice (începând cu
pamântul oi casele) a cetatenilor;
b) Reaoezarea, pe baze social echitabile
oi economic rentabile, a privatizarii
întreprinderilor.
4/ Restaurarea legalitatii:
a) Lichidarea retelelor conspirative care
paraziteaza economia, subvertesc cadrul
institutional oi intimideaza populatia;
b) Cercetarea situatiilor bazate pe faptul
împlinit;
c) Verificarea originii averilor nou constituite;
d) Combaterea efectiva a coruptiei oi a
fraudei (cu excluderea din viata publica a
faptaoilor).
Realizarea acestui program cere, din partea CDR,
energie, pricepere oi o prestatie apta sa
impuna Guvernului viziunea sa, precum oi sa
determine adeziunea opiniei publice la linia ei
politica. Remanierea nu va merge în sensul unei
adevarate schimbari daca nu se recurge la oameni fermi
oi competenti, în stare sa convinga
tara ca otiu, oi ce vor, oi ce
trebuie facut. Dupa opinia noastra, aceste
exigente exclud recrutarea lor dintre cadrele
sistemului comunist.
I V
Eventualul eoec al actualei guvernari va
compromite pe termen lung, nu doar oansele CDR,
ci chiar principiile cu care ea se identifica oi
pe baza carora a fost aleasa în Noiembrie 1996.
Prevenirea acestui risc îi obliga pe cei
hotarâti sa duca la îndeplinire aceste obiective
fundamentale sa pregateasca o alternativa la
recuperarea, deja în curs, a nemultumirilor
oi deceptiilor stârnite de actuala
guvernare, de catre diferitele formatii iscate
din ex-PCR, inclusiv PD(FSN) oi UDMR.
Aceasta solutie este justificata de degradarea
climatului social, generata de creoterea
oomajului, de disparitia prematura a
mecanismelor de protectie oi, mai ales, de
creoterea insuportabila a costului vietii
care, fiind atribuite componentei CDR a Guvernului,
favorizeaza demagogia de stânga. Tensiunile sociale
duc la radicalizarea luptei oi la polarizarea
fortelor pe scena politica. Consecventi cu
propria lor logica, ex-comuniotii nu vor ezita sa
deplaseze dezbaterile politice oi lupta pentru
putere din cadrul institutional spre terenul
insurectional oi sa recurga la tulburari de
strada pentru a intimida Guvernul (ca sa obtina
alegeri anticipate) oi electoratul (pentru a-l
împiedica sa-oi exercite optiunile).
Pericolul extremismului este dublu, deoarece, în buna
întelegere, ex-comuniotii din PRM oi
UDMR au creat deja receptacolele
pseudo-nationaliste menite sa canalizeze
rabufnirile sentimentelor nationale frustrate. Ca
oi în Iugoslavia, comuniotii sunt gata sa
recurga la razboiul civil oi la dislocarea
teritoriala pentru a nu pierde pozitia lor
dominanta.
Acest joc este favorizat de „divide ut regnes”,
principiul care cimenteaza alianta tacita dintre
marile puteri de fiecare data când este vorba de a crea
sau redistribui zone de influenta, iar România nu
este în situatia de a se putea împotrivi unor
astfel de împartiri. O schimbare reala, în sensul
definit mai sus (structuri oi, mai ales, oameni
noi), ar constitui o determinare de natura sa
trezeasca încredere, transformând astfel proiectul
nostru de a adera la Uniunea Europeana oi la
Pactul Nord-atlantic din starea de deziderat în aceea
de optiune ferma. Aceasta clarificare ar
influenta în favoarea noastra felul în care
România este perceputa, concordanta cu criteriile
doctrinei Huntington - care pare sa inspire
actualmente politica externa a Washingtonului -
sporindu-ne substantial oansele de a fi
considerati ca apartinând "civilizatiei
occidentale". În acest fel am putea fi înglobati
în sfera acelor interese cu care suntem natural
solidari, oi, prin urmare, cuprinoi în acea
zona de influenta care are preferinta
noastra.
* * * * *
Bucureoti 10 Noiembrie 1997.
______________________________________________________________
*) Aceasta sinteza a fost înmânata, sub forma unui
memorandum, Preoedintelui Emil Constantinescu
oi D-lui Ion Diaconescu, Preoedintele CDR.
APEL
La cea de a doua sesiune a Forumului Presei Române de
pretutindeni, UMRL a propus sa se lanseze un apel
adresat Executivului oi Legislativului României,
cerând ca "tratatul" dintre România oi Basarabia
sa fie publicat integral oi dezbatut public
înainte de a fi ratificat. Forumul oi-a
însuoit aceasta propunere oi a lansat
urmatorul apel:
Forumul Presei Române de Pretutindeni
Domniilor Lor,
Domnii
Emil CONSTANTINESCU, Preoedintele Republicii
Mircea IONESCU-QUINTUS, Preoedintele Senatului,
oi
Ion DIACONESCU, Preoedintele Camerii
Deputatilor
A P E L
Tratatul cu Republica Moldova are implicatii prea
grave pentru viitorul României ca sa fie ratificat
fara a fi dezbatut în prealabil, de întreaga
Natiune, pe ambele maluri ale Prutului.
Oligarhia coloniala sovietica a recurs la diversiune
oi la mineriade pentru a împiedica dezbaterea
publica a institutiilor politice de dupa 1989
oi a proiectului de constitutie pe care FSN
a vrut sa-l impuna. Tratatul cu ex-URSS a fost
tinut secret pâna la ratificare - deasemenea
oi cel cu Ucraina. Astazi, aceeaoi oligarhie
- care este înca clasa dominanta din România - vrea sa
dea un caracter definitiv despartirii artificiale
a Neamului nostru în doua natiuni oi doua
state distincte, impunându-ne un tratat ticluit în
taina de niote diplomati ocoliti
de KGB.
Toatea acestea sunt inacceptabile pentru poporul român
oi incompatibile cu principiile fundamentale ale
democratiei.
1. Tratatul cu Moldova are o importanta capitala
pentru Neamul românesc. El ataca însaoi
fiinta natiunii noastre, prin aceea ca nu
face referire la originea, limba, istoria oi
alti factori determinanti ai
identitatii nationale, cum este oi
teritoriului pe care poporul român oi-a ancorat
din cele mai vechi timpuri perenitatea. Tratatul cu
Moldova pune în cauza unitatea Natiunii, riscând
sa consacre - printr-o recunoaotere în drept de
catre însuoi cel caruia i-a fost impusa cu
forta - o stare de fapt creata de o putere
straina, oi pe aceasta cale sa creeze un
periculos precedent.
2. Tratatul cu Moldova constituie deopotriva o
abdicare evidenta de la drepturile suverane ale
poporului nostru oi o validare a unui act de
discriminare inacceptabil. Într-adevar, refuzul de a
face din tratat consecinta explicita a Pactului
Ribbentrop-Molotov - generatorul situatiei
artificiale care consta din existenta a doua
state româneoti, în loc de unul singur -
reprezinta:
a. o renuntare la dreptul românilor de a trai
uniti într-un singur stat, adica abdicarea de la
însuoi principiul autodeterminarii nationale
- unicul isvor al suveranitatii statale
compatibil cu democratia;
b. o acceptare a discriminarii instituite prin
lipsirea statului român de dreptul la restaurarea
suveranitatii politice oi teritoriale care,
dupa denuntarea Pactului Ribbentrop-Molotov de
catre statele semnatare, le-a fost recunoscut statelor
baltice de catre întreaga comunitate
internationala.
3. Înfine, un alt drept imprescriptibil al
aceluiaoi popor român de pe ambele maluri ale
Prutului, care nu poate fi trecut sub tacere într-un
tratat care leaga între ele doua entitati statale
româneoti, este acela de a-i trage la raspundere
pe autorii politicii de schimbare a alcatuirii etnice
a teritoriilor ocupate de URSS, ale caror metode -
deportarea massiva a baotinaoilor români
oi colonizarea de alogeni slavofoni - tin de
ceea ce Natiunile Unite au definit ca genocid.
Vocatia diplomatiei este de a pune în acord
faptele cu principiile, nu de a adapta dreptul la
faptul împlinit. Drepturile popoarelor sunt
imprescriptibile. Dar acele popoare care - ne
putându-le exercita - renunta sa le afirme, risca
sa le vaza cazând în abandon.
Pentru toate aceste motive, noi, semnatarii acestui
Apel, le rugam pe Domniile Voastre sa se gândeasca,
dincolo de consecintele trecatoare ale
tratatului, la judecata posteritatii. Un tratat
ce neaga prin omisiune identitatea comuna a
semnatarilor oi natura artificiala a diviziunii
care face din România oi Moldova doua
entitati distincte, constituie un act de înalta
tradare. Daca cei responsabili de savâroirea lui
nu vor apuca sa fie judecati, romanii viitori îi
vor înfiera fara crutare oi vor ramâne
stigmatizati pe veci.
De aceea, Va rugam sa dispuneti publicarea
imediata a textului tratatului, în versiune integrala,
pentru ca românii sa ia cunootiinta de el
oi mijloacele de comunicare sa-l poata pune în
dezbatere.
Bucureoti 8 Iunie 2000.
F r e n e z i a t o t a l i t a r a a S t â n gi i
Credincioasa sie-oi, Stânga este din nou cuprinsa
de febra totalitarismului - forma politica specifica
ei, prin care s-a nascut oi s-a manifestat constant,
din 1789 oi pâna azi.
Ofensiva Stângii pentru redobândirea hegemoniei
ideologice pe care i-o asigurase terorismul
intelectual dupa cel de-al doilea Razboi Mondial oi pe
care a pierdut-o dupa prabuoirea sistemului sovietic -
dar nu oi a comunismului -, ia proportii agresive oi
se desfaooara pe mai multe fronturi.
Sunt tot mai frecvent oi mai pervers atacati cei care vor sa
restabileasca adevarul oi responsabilitatile cu
privire la crimele comunismului, mergându-se chiar
pâna la încercarea de a se interzice paralela fireasca
dintre comunism oi national-socialism. Se organizeaza
campanii isterice pentru pedepsirea lui Augusto
Pinochet - vinovat de a fi salvat de comunism întreaga
America de Sud - oi pentru a împiedica judecarea
comuniotilor vinovati de întocmai de acele crime
asupra carora s-a pronuntat Tribunalul de la Nüremberg
în 1946.
Se mobilizeaza cercetatorii oi gazetarii
pentru a-i reabilita pe staliniotii cei mai compromioi
oi pe cei mai indiscutabil vinovati spioni sovietici.
Revizioniotii marxioti rescriu din nou istoria,
falsificând datele, intervertind responsabilitatile oi
inversând relatia de la cauza la efect. 0ri, pentru a
preveni reactiile pe care le-ar putea stârni o
ofensiva atât de vasta, Stânga recurge din nou la
diversiune oi intimidare, srtigând "Hotii!" pentru a
arunca asupra adversarilor ei cele de care se otie
vinovata.
Nu se întelege nimic din discursul socialist fara o
prealabila initiere în metoda dialectica pe care o vom
numi eufemistic "morala strategica", metoda perfect
rezumata de adagiul-lozinca al Stângii: "Sa-I
interzicem adversarului exercitarea drepturilor pe
care le revendicam pentru noi înoine!".
Totalitarismul este creatia Revolutiei Franceze de la
1789, Conventia Nationala fiind primul regim de partid
unic (avant la lettre) oi Iacobinii primul partid
totalitar. Toate totalitarismele, începând cu
principalele doua - socialismul boloevic oi
national-socialismul - s-au revendicat de mootenirea
Revolutiei Franceze oi au rivalizat în a se declara
urmaoii legitmi ai Iacobinilor - "primul partid de
revolutionari profesionioti". Stânga a intrat pe uoa
Istoriei cu o impostura, numind libertate teroarea
institutionalizata oi toleranta suspiciunea
generalizata. Astfel, Stânga a devenit întruchiparea
Antinomiei: Raul care se prezinta ca fiind Binele.
Totalitarismul este urmarea fireasca a "ordinii
revolutionare", care se întemeiaza pe
institutionalizarea discriminarii oi excluderea
sociala. Adversarul politic, botezat "duoman" (de
clasa sau de rasa), este exclus din comunitatea
nationala definita în raport cu grupul la putere,
constituind o categorie indezirabila, care este
harazita lichidarii morale oi fizice. Cu adevarat
totalitare nu au fost, în afara regimului iacobin care
le-a prefigurat, decât statul socialiotilor boloevici
oi statul national-socialiotilor. Deoi cuvântul
"totalitar" este derivatul inventiilor simultane ale
lui Lenin ("puterea totala") oi Mussolini ("statul
total"), fascismul italian nu întruneote criteriile
necesare oi suficiente ale regimului totalitar. De
asemenea, cu toate ca Salazar este teoreticianul
statului-partid (vezi "Partidul Unic") oi ca Falanga a
fost singurul partid politic tolerat de Franco,
dictaturile de la Lisabona oi de la Madrid nu
întrunesc nici ele criteriile totalitarismului.
Totalitarismul este monopolizarea absoluta a puterii
prin confuzia dintre partidul care guverneaza oi stat.
De aceea nici nu este compatibil cu economia de piata.
Preturi administrate oi planificare centrala de stat
nu au existat decât în sistemul sovietic (planurile
cincinale) oi cel hitlerist (palnurile cvadrienale).
Socializarea proprietatii, de asemenea, nu a existat
decât în URSS oi cel de-al III-lea Reich, sub forme
foarte diferite ce-i drept, dar cu acelaoi rezultat:
substituirea partidului unic în prerogativele
proprietarului legitim. Aceeaoi identitate dintre cele
doua socialisme paroxistice se constata oi la nivelul
ideologiei: numai în URSS oi în cel de-al III-lea
Reich a fost erijata doctrina partidului unic în
religie de stat. Libertatea religioasa (în genere
rezervata Bisericii Catolice, deci unei autoritati
care depinde de o alta putere politica, Vaticanul),
libertatea economica oi libertatea învatamântului
(existenta ocolilor oi a universitatilor private),
care au dainuit în Italia fascista, în Spania
franchista oi în Portugalia lui Salazar, exclud
regimurile dictatoriale din aceste tari din categoria
statelor totalitare. ai le exclud tocmai pentru ca,
deoi oi ele se revendica de esenta revolutionara oi se
declara anticapitaliste, au facut compromisuri cu
factorii care reprezentau ordinea anterioara:
monarhia, clerul, patronatul, etc., oi au lasat o
margine însemnata de autonomie societatii civile. Nu
exista, prin urmare totalitarism de dreapta decât în
mintea perversa a politologilor de stânga.
Pentru a ajunge din nou la totalitarism, la care a
fost obligata sa renunte temporar din cauza rolului
determinant al democratiilor anglo-saxone în
înfrângerea socialismului hitlerist - Stânga
post-belica foloseote isteria anti-dreapta. Periodic
este eliminat din viata politica partidul care ajunge
sa ocupe locul de la extrema dreapta a evantaiului
scenei politice. Treptat, sunt astfel interzise, dupa
ce sunt prealabil supuse unei campanii de denigrare
prin atribuirea însuoirilor specifice acelei extreme
drepte care s-a acoperit cu oprobiu oi a pierdut
razboiul (rasism, antisemitism, fascism, etc.), unul
dupa altul, partidele carora le vine rândul sa ramâna
la limita cea mai de dreapta a scenei politice. O
extrema din ce în ce mai putin extremista pe masura ce
Stânga extinde spatiul pe care-l ocupa în evantaiul
spectrului politic.
Prima etapa a acestei strategii este dobândirea
hegemoniei ideologice, recte eliminarea controversei -
care este esenta însaoi a pluralismului oi mecanismul
pe care se întemeiaza functionarea democratiei
(dichotomia putere-opozitie) - oi, o data cu aceasta,
a alternantei.
Sa trecem acum rapid în revista principalele
manifestari ale diversiunii oi ale terorismului
intelectual prin care Stânga încearca sa recucereasca
hegemonia pierduta o data cu prabuoirea sistemului
sovietic.
Aoa cum a vegheat la salvarea substantivului
"socialist", aruncând crimele hitlerismului pe seama
adjectivului "national", caruia îi putea da o
conotatie de drepata, oi cum s-a asociat în a-i
atribui lui Stalin crimele comunismului oi a pastra
intacta reputatia lui Lenin oi a socialismului, Stânga
se straduieote astazi - când nu se mai poate disimula,
nici tagadui, responsabilitatea lui Lenin - sa faca
din Trotki, victimizat prin asasinarea lui de catre
oamenii lui Beria, stindardul "adevaratului comunism",
care trebuie sa iasa basma curata din cei 70 de ani de
dictatura boloevica. Spre salvarea ideologiei de a
carei hegemonie depinde triumful Stângii. Crimele
comunismului sunt recuperate pentru a face niote eroi
- nu din democratii care l-au combatut - ci din calaii
acestora pe care, ca oi pe Robespierre sau pe Danton,
i-a macinat maoina exterminatoare prin care se
mentineau la putere.
Într-o lucrare colectiva de o rara perversitate
(Stalinisme et nazisme - histoire et mémoire
comparées, editata de Henry Rousso sub egida
Institutului pentru Istoria Timpului Prezent oi a
Centrului National de Cercetare atiintifica din
Franta, publicata de Editions Complexe, Paris, 1999),
D-na Alexandra Laignel-Lavastine, o "specialista" a
problemelor româneoti, sustine ca investigarea
crimelor comunismului nu este altceva decât un mijloc
de a eluda chestiunea crimelor rasiste comise sub
regimul antonescian. Cum însuoi titlul acestui volum
este revelator în privinta perfidiei intentiilor
autorilor - oi anume de a limita comparatia la
"terorea stalinista", excluzând de plano paralela
dintre cele doua sisteme - nu vom merge mai departe cu
comentariile.
În ciuda amplelor studii privitoare la atitudinea
politica a perechii Sartre - Beauvoir din timpul
razboiului, care stabilesc în mod definitv oi
irefutabil ca ambii au colaborat cu autoritatile de
ocupatie, inclusiv adoptând pozitii antisemite,
scriitorul Bernard Henry-Lévy a publicat un volum
monumental de osanale la adresa celui care a fost
marele preot al terorismului intelectual pe care
marxioti l-au exercitat vreme de 30 de ani în Franta,
hagiografie revelator intitulata: Le siecle de Sartre.
Slugoii cei mai josnici ai boltevismului
international, cum ar fi poetii Nazim Hikmet oi Pablo
Neruda, sau romancierul-propagandist Louis Aragon,
sunt iaraoi la mare cinste: li-se reediteaza cu multa
publicitate operele, se fac emisiuni despre ei la
radio oi la televiziune, în toate tarile cu guverne de
stânga Y Deoi de când s-au deschis (partial) arhivele
KGB-ului vinovatia sotilor Iulius oi Ethel Rosenberg
(care au facut spionaj pentru URSS) a fost de zeci de
ori confirmata, stânga americana a cerut reabilitarea
lor, adresându-se chiar Preoedintelui Clinton pentru
a-i solicita interventia pe lânga Curtea SupremaY
În Spania marxiotii re-scriu istoria razboiului civil,
straduindu-se sa demonstreze ca Franco n-a salvat de
comunism Europa deoarece Frontul Popular, Brigazile
Internationale oi NKVD-ul care le dirija, luptau
"pentru libertate oi pentru apararea democratiei".
Paralela dintre presiunile oi interventiile în
favoarea comuniotilor est-germani rsponsabili de crima
împotriva umanitatii, care au dus la eliberarea lui
Honecker, principalul vinovat, oi cele exercitate
pentru a obtine punerea sub acuzatie a celui care a
salvat America de sud de comunism oi a restaurat
democratia în Chile, pune clar în evidenta
duplicitatea morala a Stângii oi logica ei
vindicativa. Nixon spunea ca afacerea Watergate nu
este alteceva decât razbunarea celor care nu i-au
iertat demascarea lui Alger Hiss, adica razbunarea
Stângii.
Scandalul Jörg Heider este o diversiune a partidelor
de stânga, la putere în 13 din cele 15 state membre
ale Uniunii Europeene. Înafara tacticii de eliminare a
dreptei de pe scena politica, prin "metoda salamului",
pe care am descris-o mai sus, isteria anti-Heider
urmareote sa mascheze colaborarea partidelor
socialiste europeene cu reprezentantii unui
totalitarism real - nu unul presupus -, care nu a
încetat înca sa ameninte pacea popoarelor, comuniotii
pe care i-au primit în guvern. Cel mai isteric dintre
anti-heiderieni, D-l Jospin, primul-ministru al
Frantei, care vrea sa-l ostracizeze pe omul politic
austriac în urma unui proces de intentii, nu se simte
deloc stingherit când da mâna cu Petre Roman care, el,
poarta în mod insdicutabil raspunderea mortii celor
peste 2.500 de români asasinati între 22 Decembrie
1989 oi 15 Iunie 1990, perioada în care exercita
functia de prim-ministru.
Austria este astazi singura tara din Uniunea Europeana
care repecta în întregime drepturile înscrise în
Declaratia Universala a Drepturilor Omului, car-l
cuprinde oi pe cel de opiniei, opinie din care Stânga
a facut cu afacerea Heider un delict.
Duplicitatea morala oi terorismul intelectual, prin
care Stânga se afirma politic, au un caracter
sinucigao. Stânga risca, într-adevar, sa fie victima
propriei ei dialectici, pentru ca cine ierarhizeaza
crima în functie de identitatea victimei oi/sau a
calaului comite un act caracterizat de rasism. Rasism
care Stânga îl atribuie (din principiu) dreptei!
Ion Varlam
Bucureoti 24/03/2000
LUCRARILE CELEI DE A DOUA EDItII A FORUMULUI
Între 8 oi 12 Iunie s-a desfaourat, la
Bucureoti oi Neptun, cea de-a doua
editie a Forumului Presei Române de Pretutindeni.
Subliniem dintr-un bun început ca, înafara
cotidianelor D-lor Rooca-Stanescu oi Ilie
aerbanescu, niciun ziar din tara nu s-a
interesat de tnerea acestei reuniuni. Amintim ca
initiativa organizarii acestui for a luat-o un
grup de tineri jurnalioti, sprijinit de D-na
Sandra Pralong, consiliera personala a
Preoedintelui Constantinescu - sub patronajul
caruia a fost inaugurat, la Cotroceni, în Noiembrie
1999. Ca oi anul trecut, tinerii organizatori au
putut finanta prin sponsorizari cheltuielile
ocazionate de reuniunea Forumului. ai, tot ca
oi anul trecut, din acest punct de vedere totul a
fost aproape perfect. Acolo unde, însa, lucrurile n-au
mers bine - ca oi anul trecut - a fost
prestatia invitatilor, poftiti pentru
a-oi face cunoscute pozitiile cu privire la
temele abordate oi a raspunde întrebarilor puse
de reprezentantii presei române din strainatate.
Cu exceptia D-lor Petre Roman oi Mircea
Paocu, reprezentantii partidelor, ai
mass-media oi ai ministerelor care-oi
anuntasera participarea la dezbateri, s-au
sustras de la acest exercitiu incomod, fara macar
a cere scuze sau a-oi motiva absenta. Cu
SRI-ul s-a repetat - ce-i drept la un nivel mai
putin penibil - ceea ce se întâmplase anul trecut
cu MFA, cei trimioi sa reprezinte institutia
condusa de D-nii Costin Georgescu oi Mircea
Gheordunescu declinând orice competenta atunci
când li-se puneau întrebari concrete. Interesul presei
pare sa fi fost mai mare decât anul trecut, daca luam
în consideratie numarul ziarelor care au acoperit
evenimentul în întregime. Deoi Biserica Ortodoxa
Româna a fost reprezentata de însuoi Vicarul
Patriarhal Teofan Sinaitul, nu s-a dat niciun raspuns
la întrebarile privitoare la activitatea politica a
episcopilor oi a preotilor misionari,
oi mai cu seama la reaparitia, dupa 1996, a
securiotilor în sutana identificati ca atare
înainte de 1989.
Preocuparile românilor din teritoriile anexate de
URSS, de pe Valea Timocului oi din Banatul
sârbesc au contrastat cu cele ale românilor din Lumea
Libera. În vreme ce unii doresc sa obtina sprijin
oi protectie de la statul român,
ceilalti vor sa fie feriti de
ingerintele Bucureotilor oi sa li-se
recunoasca autonomia. "Momentul forte" al sesiunii l-a
constituit dezbateri pe marginea proiectului de
organizare a relatiilor dintre statul român
oi "românii de pretutindeni", fata de care,
fireote, cele doua categorii definite mai sus au
adoptat atitudini divergente.
Proiectul de lege supus Forumului de D-na Pralong
fusese deja criticat în presa ca fiind o noua
încercare de a pune sub obroc Diaspora oi Exilul.
Unii jurnalioti mersesera chiar pâna la a-i
denunta izul securist. Cert este ca redactorii
proiectului - care imita vag legea franceza în aceasta
materie - nu sunt niote jurioti
competenti, nici niote cunoscatori ai limbii
române. Textul abunda în incompatibilitati cu
constitutia oi cu legile existente,
foloseote un limbaj semidoct oi cuprinde
grave greoeli de exprimare oi de gramatica.
Dar neajunsul care a facut sa nu poata fi dezbatut a
constat în perceptia lui. Majoritatea celor din
sala l-au perceput ca un atentat la libertatea lor
oi ca o tentativa de a li-se încadra
activitatile. Discutiile au degenerat din
cauza aceasta în dispute oi s-a ajuns chiar la
incidente neplacute, preopinentii trebuind
sa-oi ceara public scuze ca dezbaterile sa poata
fi reluate.
Incompetenta redactorilor textului fiind
evidenta, s-a ajuns în ultimul moment la un compromis.
Participantii au acceptat sa adreseze
Parlamentului o declaratie prin care sprijina
crearea CSRRP, dar cu conditia ca proiectul de
lege sa fie pus în conformitate cu textul redactat de
cei trei jurioti desemnati de Forum.
Împreuna cu D-l Alexandru TODERICIU, unul din
organizatorii Forumului Presei Române de Pretutindeni,
D-l Ion VARLAM, Secretarul-general al UMRL, este unul
din juriotii însarcinati de cea de adoua
sesiune a Forumului (8-12 Iunie 2000) sa prezinte
Camerii Deputatilor o alternativa la textul
propus de deputatul PD-FSN GLAVAN, respins ca
inacceptabil. Printre altele, textul D-lui GLAVAN
integreaza propunerea Secretariatului de Stat pentru
Diaspora „inspirat de D-l Doru NOVACOVICI
„care urmareote reducerea
organizatiilor politice ale Exilului la rangul de
"asociatii culturale".
FORUMUL PRESEI ROMÂNE DE PRETUTINDENI
CATRE
PARLAMENTUL ROMÂNIEI
COMISIA PENTRU POLITICA EXTERNA
SUBCOMISIA PENTRU DIASPORA
OBIECT
POZITIA EXILULUI FATA DE PROIECTUL DE LEGE
PRIVIND CREAREA UNUI "CONSILIU SUPERIOR DE
REPREZENTARE A ROMÂNILOR DE PRETUTINDENI" (CSRRP)
Cea de a doua reuniune a FORUMULUI a luat în
discutie Proiectul de Lege dupa ce a examinat în
prealabil evolutia relatiilor statului român
cu Diaspora oi cu Exilul. Aceasta analiza a pus
în evidenta folosirea, în continuare, a metodelor
oi a persoanelor cunoscute ca apartinând
structurilor la care statul român recurgea înainte de
1989 pentru a încerca sa controleze sau sa
subverteasca activitatea comunitatilor
româneoti din Lumea Libera. Refuzul repetat al
autoritatilor române responsabile, de a clarifica
aceasta situatie generatoare de neîncredere, a
contribuit la suspiciunea cu care a fost primit
proiectul de lege. Faptul ca anumite institutii
direct vizate - cum ar fi MAE, SRI oi BOR - au
raspuns FORUMULUI prin diversiuni, în loc de a se
comporta în mod responsabil, a indispus majoritatea
participantilor.
Românii din Bucovina, Basarabia, Transnistria,
Tribalia (Valea Timocului) oi Banat n-au judecat
proiectul de lege dupa aceleaoi criterii ca cei
din Lumea Libera. În ciuda faptului ca ei
aoteapta de la statul român o protectie pe
care sunt dispuoi s-o plateasca cu acceptarea
unei anumite dependente, ei au sustinut
obiectiile românilor din Europa apuseana, din
America oi din Australia, care se împotrivesc
ingerintelor oi vor sa-oi apere
independenta fata de autoritatile de la
Bucureoti.
Opiniile opuse Proiectului au prevalat (vom reveni mai
jos asupra motivelor) fata de cele favorabile
lui. În cele din urma s-a realizat un compromis,
majoritatea celor prezenti la FORUM acceptând sa
sprijine ideea oi initiativa crearii CSRRP,
cu conditia ca textul Proiectului sa fie revizuit
înainte de a fi supus atentiei Parlamentului. O
comisie formata din jurioti a fost însarcinata de
FORUM sa redacteze un text acceptabil pentru Diaspora
oi Exil, care va fi propus legiuitorului. Înainte
de a va comunica acest "proiect revizuit", va aducem
la cunootiinta, în chip de "expunere de
motive", argumentatia pozitiei Exilului.
Obiectiile care s-au adus Proiectului de Lege
privesc, deopotriva, fondul oi forma. În primul
rând, Proiectul pune în evidenta lipsa de
profesionalism, atât juridic cât oi politic, al
autorilor sai. Pe planul principial, proiectul
elaborat de parlamentari este inacceptabil deoarece:
(I) nu recunoaote Exilul ca factor determinant al
identitatii nationale (deci oi a
statului); (II) încalca autonomia comunitatilor
române din Diaspora, facând din CSRRP un instrument al
puterii de la Bucureoti [Art. 4 (2), Art. 5, Art.
7 (2) oi Art. 25 (2)]; (III) este incompatibil cu
legea fundamentala (presupune modificarea actualei
constitutii) oi regulamentele celor doua
camere ale Parlamentului [Art. 6 (3)]. Apoi, cuprinde
dispozitii contradictorii oi
inadvertente. În ceea ce priveote
redactarea, formularea nu corespunde exigentelor
juridice de rigoare, limba nu este cea academica
oi regulile gramaticale nu sunt respectate.
* * *
EXPUNERE DE MOTIVE
Iata, pe scurt, aspectele politice oi juridice
ale spinoasei probleme a relatiilor statului
român cu Diaspora oi Exilul, de care legiuitorul
va trebui sa tina seama atunci când va trece la
cautarea unor solutii.
1. Conflictul identitar generat de dominatia
straina oi de totalitarsim: cine reprezinta
adevarata Românie (cea autentica oi perena),
Rezistenta Anti-comunista, sau Oligarhia
Coloniala Sovieticat
2. Natura relatiei dintre puterea de la
Bucureoti oi Exil: care din ele este
expresia continuitatii statale oi
detinatorul legitimitatii democraticet
3. Cele doua emigratii: Exilul - elita politica a
natiunii - oi Diaspora - massa celor care
confunda libertate oi bunastare.
4. Conditiile inconturnabile ale reconcilierii
nationale: redobândirea suveranitatii
nationale oi restaurarea democratiei, a
caror premisa este eliminarea structurilor coloniale
oi totalitare.
Proiectul de lege pacatuieote prin aceea ca
eludeaza chestiunea capitala a naturii relatiilor
dintre statul român, Diaspora oi Exil.
Regimul politic de la Bucureoti a fost,
deopotriva, generatorul emigratiei oi
determinantul identitatii comunitatilor care
s-au format în strainatate. De aceea, legitimitatea
regimului post-decembrist este nemijlocit legata de
felul în care se defineote fata de puterea
instaurata la 30 Decembrie 1947. Recunoaoterea sa
deplina depinde prin urmare de felul în care se
raporteaza la actul de înalta tradare oi de
uzurpare a prerogativelor suverane ale natiunii
române, prin care a fost instituita orânduirea de
natura criminala (totalitara) care a redus statul
român la rangul de posesie coloniala (satelit).
Legiuitorul trebuie sa aibe constant prezent în minte
faptul ca, pentru Românii Liberi, institutiile
statului post-decembrist sunt viciate de la origine.
Într-adevar, în loc de a-oi trage legitimitatea -
aoa cum ar fi fost politic oi juridic normal
- din reluarea firului întrerupt al continuitatii
democratice - prin aducerea la putere a
Rezistentei Anti-comuniste -, ele se întemeiaza
pe loviturile de forta prin care nomenclatura
comunista sprijinita de KGB le-a interzis accesul la
putere Anti-comuniotilor care-l înlaturasera pe
Ceauoescu. Aceste lovituri au culminat cu
mineriada din Iunie 1990, prin care
neo-comuniotii au exclus opozitia
democratica de la reorganizarea statului,
împiedicând-o sa puna în desbatere institutiile
politice, precum oi sa prezinte alternative la
proiectul de constitutie al FSN.
Diaspora nu trebuie confundata cu Exilul. Cel din
urma este format numai din Românii Liberi, care s-au
expatriat din motive politice atunci când lupta
împotriva dominatiei sovietice oi a
regimului totalitar nu a mai putut fi dusa în
tara. Cea dintai îi cuprinde pe toti cei
care au emigrat din motive personale. Pentru Diaspora
pastrarea identitatii este o preocupare pasiva,
limitata la viata privata; pentru Exil ea
înseamna militantism politic: este mai ales lupta
pentru pastrarea identitatii nationale acolo
unde trasaturile ei fundamentale sunt puse în cauza -
adica în tara. În ciuda fenomenului de aculturare
datorat marxismului - acelaoi în România ca
oi în statele vecine - complexul de ghetto al
românilor din ex-URSS, ex-Iugoslavia oi Bulgaria
a facut ca limba oi folklorul sa se pastreze mai
nealterate în aceste comunitati periferice decât
pe teritoriul administrat de Bucureoti. De
asemenea, limba literara oi cultura academica
s-au conservat în cercurile româneoti din Lumea
Libera, nu în rândurile intelectualitatii
oficiale, la Bucureoti, la Iaoi sau la Cluj.
Avem, în fapt, de a face cu doua identitati
româneoti, nascute dintr-un divort
artificial, impus din afara. Pe de-o parte, sunt
Românii Liberi - indiferent daca au ramas în tara
sau au trecut dincolo de Cortina de Fier oi, pe
alta parte, românii care - în mod conotient sau
inconotient - oi-au pierdut identitatea,
lasându-se alienati de o gândire straina oi
anti-româneasca - inclusiv atunci când a luat accente
de nationalism acut. Eradicarea identitatii
oi a conotiintei nationale a
urmarit faurirea "omlui nou" oi contopirea
acestui homo sovieticus în massa popoarelor
depersonalizate, harazite sa fuzioneze în magma din
care trebuia sa iasa noua "natiune comunista".
Distrugerea specificului românesc - prin
destructurarea factorilor determinanti ai
identitatii nationale - a fost
încredintata de Kremlin grupului de mandatari
care formau nomenclatura PCR, la care s-au aglutinat
parentela oi clientela acesteia - celelalte doua
componente ale Oligarhiei Coloniale Sovietice, actuala
clasa dominanta din România. Astazi, la noi în
tara, convietuiesc trei grupuri cu
identitati distincte, pentru care România oi
Românitatea au sensuri incompatibile: Românii Liberi,
Supuoii (homini sovietici) oi apatrizii
boloevici cu cetatenie româna (membrii
nomenclaturii oi parentela lor).
Reconcilierea dintre români nu se poate face fara
regasirea prealabila a identitati lor comune.
Este evident ca aceasta nu poate fi cea alterata de
jumatate de veac de dictatura marxista. Însaoi
legitimitatea statului de dupa Decembrie 1989 depinde
de determinarea lui fata de cele doua
identitati cu care este confruntat acum: cea
autentica, care este rodul continuitatii
istorice, oi cea artificiala, care este produsul
devierii rezultate din ruptura impusa în 1947 de o
putere straina. Cu alte cuvinte, românii trebuie sa
stabileasca cine întruchipeaza factorul de
continuitate al identitatii nationale -
adica România adevarata oi perena:
Rezistenta Anti-comunista, sau Oligarhia
Coloniala Sovietica - care domina astazi statul
oi societatea civilat
Relatia dintre Exil oi tara se afla în
centrul acestei problematici. În momentul în care
ruptura cu totalitarismul marxist oi cu
dominatia moscovita va fi consumata prin acte
politice validate în drept, explicit formulate, când
statul român va asimila principiile legitimatoare ale
Rezistentei Anti-comuniste oi
militantii acesteia vor participa efectiv oi
oficial la restructurarea statului oi a
societatii, Exilul îoi va pierde
ratiunea de a fi. Regasirea identitatii
comune oi posibilitatea de a-oi îndeplini în
tara misiunea, va pune capat unei existente
întemeiate pe separatie: numai atunci va înceta
realitatea româneasca din afara granitelor sa fie
o expresie mai reprezentativa a identitatii
nationale oi a continuitatii istorice
decât sunt institutiile oficiale ale unui stat
artificial, întemeiat pe o impostura. Exilul va înceta
sa existe numai dupa ce factorii sai generatori
oi motivatia politica a membrilor sai vor
dispare.
Atâta vreme, însa, cât statul român nu va fi integrat
principiile întruchipate de Exil oi
Rezistenta Anti-comunista nu va fi dobândit drept
de cetate - nu în calitate de contestatar politic al
Oligarhiei Coloniale Sovietice, ci ca autoritate cu
atributii recunoscute în domeniul restructurarii
institutiilor politice oi al remodelarii
societatii civile - legitimitatea
institutiilor publice va ramâne discutabila, nu
numai pentru Românii Liberi din tara oi
strainatate, ci pentru întreaga comunitate a
natiunilor democratice.
Legitimitatea statului român nu poate ramâne o
speculatie situata între fictiunea politica
oi abstractia juridica: ea trebuie ancorata
printr-un fapt politic concret de un principiu de
drept validat de adeziunea întregii comunitati.
Legenda legitimitatii de sorginte
revolutionara a regimului a fost definitiv ucisa
de mineriada din Iunie 1990 iar constitutia
adoptata prin referendum în Decembrie 1991 nu rezolva
chestiunea continuitatii, pe care o lasa în
suspensie deoarece nu defineote relatia
actualului regim politic cu cele dinaintea lui: cel
democratic oi cel totalitar. Or, cum o
constitutie nu poate sta juridic "în aer",
referinta inconturnabila - pentru ca este
definitorie oi obligatorie în privinta
naturii democratice sau nu a statului român - o
alcatuieote lovitura de stat de la 30 Decembrie
1947. Statul român se poate aoadar situa în
continuitatea ordinii democratice - abolite la acea
data - sau în continuitatea orânduirii totalitare care
a înlocuit-o atunci: tertium non datur! Prin urmare,
spre a-oi determina natura, statul român este
obligat sa repudieze în mod explicit acea
mootenire cu care nu se identifica.
Din cauza tuturor celor care s-au reprooat la
acest Forum statului post-decembrist oi
institutiilor sale (inclusiv BOR), în legatura cu
preluarea obiectivelor oi folosirea mijloacelor
din timpul comunismului, este firesc ca Exilul sa fie
circumspect oi sa priveasca cu precautie
daca nu întotdeauna cu suspiciune initiativele
Bucureotilor fata de Diaspora. Românii
Liberi nu vor sa fie controlati oi resping
orice actiune de natura sa împieteze asupra
autonomiei comunitatilor româneoti din
strainatate, indiferent daca autorul acestor
ingerinte este o prelungire oficiala a statului
român sau Patriarhia de la Bucureoti. Cincizeci
de ani de comunism i-au facut pe români sa fie
alergici la tot ceea ce seamana a tentativa de
infiltrare sau de înregimentare.
CSRRP nu trebuie sa fie, nici un mod indirect de
proiectare a puterii de la Bucureoti asupra
comunitatilor româneoti din afara
granitelor tarii, nici un mijloc de a capta
cautiunea morala oi politica a Exilului -
prin transfer de onorabilitate oi de
reputatie - în vederea obtinerii unei
legitimitati de care statul român faurit de
partidul ex-unic în 1990-1991 este lipsit ab initio.
Ca statul sa dovedeasca ca prin CSRRP nu
urmareote o astfel de uzurpare, el trebuie sa
întemeieze aceasta instanta pe recunoaoterea
Exilului ca realitate politica oi a autonomiei ca
temei al organizarii comunitatilor româneoti
din strainatate. Atâta vreme cât Exilul nu este
recunoscut ca expresie a vointei nationale
oi nu este recunoscuta vocatia lui de a veni
în concurenta cu actualele structuri ale puterii
la reorganizarea statului oi la refacerea
societatii, reconcilierea nu va putea avea loc
oi paranteza totalitara nu va putea fi închisa.
Care poate fi, pentru Exil, Diaspora oi pentru
tarile din Lumea Libera, credibilitatea statului
român, când politica sa externa este condusa de unul
din cei doi responsabili ai raidurilor teroriste
îndreptate contra fortelor democratice în 1990,
pentru a exclude Rezistenta Anti-comunista de la
reorganizarea statului, despre care nimeni astazi nu
se mai îndoieote ca fost pus de KGB în
functia de prim-ministrut De ce încredere se
poate bucura personalul ambasadelor oi
consulatelor române când diplomatii în post sunt
identificati ca ex-agenti ai KGB / GRU sau
membri ai unor retele de criminalitate
internationalat
Dispozitii contradictorii din legea fundamentala
[Art. 11 (2), Art. 16 (1) oi Art. 16 (3)] de la 9
Decembrie 1991 instituie doua categorii oficiale de
cetateni români, deosebiti prin
discriminarea la care este supusa una din ele. Aceasta
discriminare îi tinteote pe românii din
Lumea Libera, ab incipio victime ale ostilitatii
grupului Iliescu-Roman care a impus tarii actuala
constitutie. Discriminarea este dubla deoarece
interdictia facuta românilor cu o a doua
cetatenie, de a ocupa functii oi de a
exercita mandate, ascunde un privilegiu unilateral pe
care nomenclatura oi-l aroga pe ascuns.
Totalitarismul fiind erijarea banditismului în sistem
politic, toate formatiile de sorginte totalitara
(iacobinii, comuniotii, fasciotii) sunt de
natura conspirativa: ele functioneaza deopotriva
prin structuri legale oi structuri clandestine.
Aceasta duplicitate face ca membrii Oligarhiei
Coloniale Sovietice oi agentii ei sa
beneficieze, dupa nevoie oi complicitati, de
mai multe cetatenii straine clandestine, de care
nu se afla decât dupa ce sunt dati în urmarire,
adica prea târziu pentru a li-se mai aplica rigorile
Art. 16 (3) din constitutie. Diversele afaceri în
care a fost implicata Oligarhia Coloniala Sovietica în
ultima vreme au pus clar în evidenta acest fapt.
Astfel, membrii ei bagati în diversele tâlharii
scapa de urmarirea penala gratie
paoapoartelor straine pe care le folosesc, pe
când democratii români din strainatate sunt
împiedicati sa ia parte la viata publica din
tara lor. Aceasta discriminare scandaloasa este
contraproductiva oi dauneaza democratiei. De
aceea, primul gest de bunavointa prin care
legislatorul român îoi poate arata sinceritatea
intentiilor fata de românii din Lumea
Libera, este punerea în acord a articolelor
constitutiei [suprimarea discriminarii instituite
de Art. 16 (3)].
Reprezentantii Exilului oi ai
celorlalti români din afara granitelor
tarii, prezenti la a doua Editie a
FORUMULUI nu vor concesii, ci trecerea de la starea de
fapt creata de FSN prin mineriade oi diversiune
la traducerea în lege a principiului democratic.
Exilul este, factorul determinant al
legitimitatii democratice: vreme de cincizeci de
ani, el a reprezentat continuitatea institutiilor
democratice oi a suveranitatii statale.
Având în vedere ca lupta de eliberare nationala
(de sub jugul sovietic) oi rezistenta
împotriva regimului totalitar (comunist) sunt
principiile generatoare ale ordinii democratice
post-comuniste, statul român nu se va bucura de
legitimitatea pe care o presupune admiterea sa în
structurile europene oi atlantice daca nu
recunoaote aceste principii ca factori originari.
Este spre folosul natiunii ca autorii legii
privitoare la CSRRP sa fie conotienti de
acest lucru oi sa tina cont de necesitatea
asocierii Exilului la proiectul lor.
Ion Varlam
(UMRL)
Bucureoti 13.06.2000.
Va prezentam alaturat corespondenta sosita noua de la dl Dr Vasile Trif Presedintele Filialei Australia si transmisa noua prin fax. Deoarece corespondenta nu a fost transmisa pe suport electronic a trebuit scanat faxul si prezentat in forma de mai jos.
Asteptam comentarile dvs.
