UMRL contesta candidatura lui Ion Iliescu la presedintia Romaniei

      ROMANUL LIBER PAGINI ELECTRONICE



U M R L
UNIUNEA MONDIALA A ROMÂNILOR LIBERI
Strada G-ral Praporgescu Nr. 18, București 2, Tel. 315 13 39, Fax 315 13 48, umrl@chez.com

CONTESTAȚIE
Ca organ reprezentativ al Rezistenței Anticomuniste Române*), UMRL contesta dreptul D-lui Ion ILIESCU de a candida la funcția de Președinte al României, pentru care a dovedit, și dovedește în continuare că nu este calificat.
Aceasta contestație îl vizeaza pe D-l ILIESCU în calitatea sa:
1/ de demnitar și membru al conducerii PCR - grupul care a exercitat mandatul de administrator colonial aferent statutului de posesie sovietica pe care România l-a avut în calitate de satelit al URSS, pâna la disolvarea Pactului de la Varșovia;
2/ de șef al formației care asigură pe scena politică perenitatea PCR - organizația totalitară care până în 1990 a urmărit sistematic distrugerea democrației și se împotrivește de atunci încoace restaurării ei;
3/ de fost președinte al României între 1990 și 1996, funcție în care - pentru a consolida și extinde pozițiile hegemonice dobândite până în 1990 de nomenclatura comunistă - a recurs la mijloace neconstituționale și ilegale, de tip totalitar (inclusiv teroarea și diversiunea politică).
UMRL își întemeiaza contestarea dreptului D-lui ILIESCU de a candida, pe incompatibilitatea absoluta dintre:
a) prerogativele suverane ale statului român și interesele puterii straine careia D-l ILIESCU îi datorește, deopotriva, poziția sa social-patrimoniala, cariera sa politica și faptul ca nu a disparut înca de pe scena politica româneasca;
b) mentalitatea, comportamentul și competențele cerute de folosirea metodelor politice proprii totalitarismului - la care se mărginește întreaga experiență politică a D-sale - și cele ce i-se pretind șefului unui stat democratic, care este ținut să garanteze domnia legii și buna funcționare a instituțiilor publice, cu precădere împotriva pericolului pe care-l reprezintă în perioada de tranziție supraviețuirea structurilor totalitare.
*) Constituita în 1984 pentru a prelua misiunea Comitetului Național Român - lupta pentru eliberarea de sub jugul sovietic și restaurarea democrației în România -, UNIUNEA MONDIALĂ A ROMÂNILOR LIBERI este o asociație internațională de drept european, înscrisă ca atare pe lângă autoritațile comunitare de la Bruxelles, cu sediul central la Londra W1R 5PJ, Regentstreet, Nr. 52-64. UMRL poseda filale în principalele state ale Lumii Libere și în România unde este înregistrata la Judecatoria Sectorului 1 din București, sub Nr. 16/PJ/1990.

MOTIVAREA NECALIFICARII D-LUI ION ILIESCU
Chestiunea candidaturii D-lui Ion ILIESCU nu poate fi disociata de cele doua probleme pe care le pune României caderea comunismului:
lichidarea totalitarismului, care condiționează restaurarea democrației;
emanciparea de sub tutela Sovietica-ruseasca de care depinde redobândirea independenței naționale și a suveranității de stat.
D-l Ion ILIESCU întruchipeaza astazi reminescențele totalitarismului sovietic care alcatuiește principala piedica în calea realizarii obiectivelor fundamentale ale tranziției, deoarece:
D-sa este cel mai important dintre demnitarii PCR înca prezenți pe scena politica;
este unanim (atât de comuniștii foști și actuali cât și de adversarii lor) și pretutindeni (în Țară și străinătate) considerat ca principalul reprezentant și promotor al structurilor totalitare care au monopolizat pâna în 1990 puterea în numele comunismului și se agața acum de ea în numele pragmatismului, o doctrina a carui singura referința este urmarirea propriului interes;
în rândurile clasei politice D-l Ion ILIESCU este exponentul cel mai reprezentativ al oligarhiei coloniale sovietice - formata din mandatarii Kremlinului și profitorii comunismului -, grupul social direct vinovat de distugerea Țarii și de nenorocirile poporului român din ultima jumatate de secol, evident potrivnic schimbarilor ce condiționeaza revenirea efectiva la democrație, dintre care prima este propria-i dispariție;
locul pe care l-a ocupat între 1989 și 1996 pe scena politica face din D-l Ion ILIESCU primul responsabil:
- al ratarii reformelor ( începând cu a structurilor politice);
- al eșecurilor tranziției, și
- al degradarii constante a economiei (cu aferenta prabușire a nivelului de trai), ce caracterizeaza de zece ani încoace situația României, în contrast cu evoluția celorlalți foști sateliți ai ex-URSS.
Toate acestea arata ca realegerea D-lui ILIESCU în funcția de președinte al României n'ar constitui doar o amenințare trecătoare pentru democrația noastră embrionară, dar că este de natura sa compromita în mod durabil viitorul ei.
De aceea, candidatura D-lui Ion ILIESCU trebuie cercetata la lumina faptelor expuse mai sus. Orice alt mod de abordare duce la falsificarea termenilor în care se pune desbaterea, de a caror efectivitate depinde congruența ei cu realitatea politică.
MISIUNEA ȘI COMPETENȚA BEC
Orice autoritate chemata sa joace un rol în refacerea instituțiilor democratice acolo unde a dainuit totalitarismul este constant obligata sa evalueze raportul dintre acest obiectiv și mijloacele necesare pentru a-l realiza. Instanței căreia îi este adresat acest memoriu îi incumbă în primul rând această raspundere: verificarea juridic formala a condițiilor de admitere a candidaturilor nu este decât aspectul subsidiar al acestei vocații. De aceea, pentru a-și îndeplini misiunea, ea trebuie să aibe mereu prezentă în minte referința obligatorie pe care o constituie în materie de tranziție precedentul istoric al lichidării totalitarismelor care s'au prăbușit după înfrângerea militara a Ger! maniei și a Italiei, în cel de-al doilea Rasboi Mondial.
Pe planul metodologic, modelul inconturnabil al tranziției de la totalitarism la democrație îl constituie programul de denazificare a Germaniei. Dar similitudinea dintre sistemele totalitare face că trebuie luate în considerație și modalitățile de lichidare a colaboraționismului, și există în această privință exemplul sateliților celui de-al III-lea Reich, inclusiv felul în care a fost trasă la raspundere întreaga administrație a regimului Antonescu, acuzata de "dezastrul Țarii". Înafara arsenalului politico-administrativ al acestor dispozitive, mai trebuie avut în vedere dreptul internațional privitor la practicile specifice totalitarismului - crima împotriva umanității și genocidul ("lichidarea fizică ș! ;i morala" a categoriilor umane colectiv desemnate exterminarii), precum și violarea drepturilor omului (inclusiv prin spolierea proprietații private) - pe care România l-a adoptat ca urmare a primirii ei în Organizația Națiunilor Unite. Crimele imputabile conducerii PCR - deci și D-lui Ion ILIESCU în calitate de membru al conducerii acestuia din 1958 până în 1989 - cad sub incidența acestei legsislații.
Din acesta serie de motive - și pentru ca la noi nu s'a adoptat o strategie în acest domeniu - fiecare masura de democratizare trebuie sa porneasca de la re-examinarea obiectivelor programului-model - denazificarea - spre a le determina pe acelea care nu au fost înca realizate cu privire la comunism.
Într'o țară care abea iese din totalitarism, cum este România, calificarea unui candidat pentru mandatele elective trebuie intemeiată pe criterii ce iau în considerație incompatibilitățile ce decurg din natura antinomică a celor doua sisteme: democrația și totalitarismul, întemeiate, unul pe domnia legii, celalalt pe arbitrariul absolut. Cum comunismul a fost în România expresia unei dominații străine, trebuie, de asemenea, luată în considerație incompatibilitatea dintre mandatul de reprezentant al unui stat suveran și cel de reprezentant al unei alte suveranități în acel stat. Chiar după trecerea unei foarte îndelungate perioade de timp, fostul reprezentant diplomatic al unui anume stat nu poate reprezenta interesele statului ! pe lânga care fusese acreditat. Chestiunea conflictului de interese se pune în mod și mai pregnant în cazul unui candidat la magisterul suprem, cu atât mai mult daca rolul de reprezentant al intereselor altui stat a fost și ocult [lipsit de transparență și necontrolabil; nu putem ști, spre pildă, daca D-l ILIESCU a renunțat într'adevar la cetațenia sovietica (rusa) pe care, conform unei practici constante pâna în 1991, Kremlinul o acorda demnitarilor comuniști din statele satelite (ca o "onoare" și ca protecție), cu precădere celor pregătiți la Moscova și celor cu consoarte sovietice (rusoaice)].
Prezumpția nevinovăției joacă atâta vreme cât proba faptelor nu a fost administrată împotriva acuzatului. Acest principiu - de care comuniștii pretind acum să beneficieze, dupa ce l-au inversat cât au fost la putere - cunoaște însa cazuri de derogare. Actele oamenilor publici, care sunt desavârșite în exercițiul funcțiunii, au un caracter de notorietate oficială care face ca proba să nu mai fie necesară: simpla lor evocare este suficienta. Nu este așadar nevoie sa dovedim faptele savârșite de D-l ILIESCU în calitate de demnitar al PCR și al statului, ajunge sa le amintim.
Exercitarea unui mandat politic le este interzisa celor lipsiți de drepturile civice în urma anumitor condamnari penale (degradarea civica). Dar exsita circumstanțe în care simpla constatare a lipsei de demnitate civica constituie un obstacol la exercitarea unui mandat. Aceasta demnitate are, în cazul de speța, doua aspecte, definite de felul în care candidatul se raporteaza la democrație și, respectiv, la statul și națiunea pe care pretinde să le reprezinte. Onorabilitatea democratica a candidatului, întemeiata pe simpla notorietate a reputației lui de om public, depinde de angajamentele și faptele sale politice, care stabilesc daca este sau nu credibil ca democrat. Mutatis mutandis, raționamentul se aplică și la demnitatea națională, a carei masura este reputația de patriot, la care nu poate pretinde cetațeanul unui stat care și-a petrecut viața servind interesele altui stat, împotriva țării sale și a concetățenilor săi.
Instanța chemată să judece aceasta constestație este perfect autorizată sa rețina criteriile de mai sus pentru a aprecia natura acceptabila, sau nu, a candidaturilor asupra carora trebuie sa se pronunțe. Lipsa de onorabilitate democratica și de demnitate națională a unui candidat constituie motive suficiente pentru a-l declara civic nedemn de a exercita un mandat politic cu caracter național.

C O N C L U Z I E
Având în vedere ca întreaga activitate politica a D-lui Ion ILIESCU este grevata de dubla sa calitate:
de agent al unei puteri straine, și
de adept și promotor al unor principii și obiective politice, precum și al unor metode de cucerire, exercitare și conservare a puterii care sunt proprii totalitarismului - deci în raport antinomic cu cele de a caror stricta respectare depinde natura democratica a unui regim politic -,
Domnia Sa nu poate candida la funcția de șef al statului deoarece:
este lipsit de atributele demnitații naționale, cerute de reprezentarea suveranității statale și a prerogativelor suverane ale națiunii române;
nu poseda onorabilitatea democratica ce condiționeaza sine qua non accesul la mandatele politice într'un stat cu vocație de democrație, cum este, conform constituției astăzi în vigoare, România.
Exprimam speranța ca instanța care are vocația să examineze acest memoriu-contestație nu-l va respinge "din motive tehnice", invocând lipsa ei de competență în a judeca orice alt aspect decât cel formal juridic. Credem că misiunea unei autoritați care este presupusa sa vegheze la buna funcționare a democrației - care, în cazul României aflate în faza incipientă a tranziției, înseamnă în primul rând eliminarea rămășițelor comunismului, prin orice mijloc compatibil cu democrația - are un caracter esențialmente politic, deoarece este vorba de o opțiune fundamentală, cea între două tipuri de societate, întemeiate, una pe primatul dreptului asupra forței, cealaltă pe domnia bunului plac.
Ion Varlam
Secretar-general
București 3 Noiembrie 2000.